22 decembrie 1989 a ramas in istorie ca ziua caderii regimului comunist din Romania. In acea dimineata, dupa ce autoritatile spalasera asfaltul din centrul Capitalei de sangele victimelor din noaptea precedenta, muncitorii de pe marile platforme s-au adunat din nou si au ocupat inca de dimineata Piata Universitatii. In jurul pranzului, Nicolae si Elena Ceausescu aveau sa paraseasca sediul Comitetului Central, la bordul unui elicopter. In jurul orei 12:15, Televiziunea Romana isi reia emisia, iar Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand fuga dictatorului si strigand "Am invins!".

22 decembrie 1989Foto: Agerpres

Cu o seara inainte, in Bucuresti se inregistrasera primele victime ale Revolutiei. Pe 21 decembrie, dupa ora 18:00, armata a inceput reprimarea revoltei, incepand sa traga, mai intai pentru intimidare, apoi in multime.

Protestatarii - neinarmati si neorganizati - au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA (Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista) si ofiteri de Securitate imbracati in haine civile. Se tragea asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. S-au inregistrat multe victime prin impuscare, injunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat in multime in apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau multimea cu jeturi de apa puternice, iar militienii bateau si arestau oamenii. Protestatarii au reusit sa construiasca o baricada de aparare in fata Restaurantului Dunarea, care a rezistat pana la miezul noptii, dar a fost in cele din urma doborata de fortele de ordine.

In Bucuresti, zgomotul impuscaturilor s-a oprit abia spre 3:00 dimineata, ora la care supravietuitorii revoltei au parasit strazile. In orele care au urmat, muncitorii de la salubritate au fost trimisi sa spele de sange caldaramul din centrul orasului. Despre cadavrele victimelor, se spune ca acestea ar fi fost transportate la IML, iar Procuratura Generala si Directia Sanitara au interzis autopsierea. In schimb, ca si la Timisoara, s-a dat ordin ca acestea sa fie incinerate.

In timp ce regimul planuia organizarea de adunari ale muncitorilor la locurile de munca, la care sa fie condamnate ¬actele huliganice¬ si de destabilizare, multi dintre supravietuitorii macelului din zona centrala a orasului au fugit spre zonele industriale, unde au relatat muncitorilor cele intamplate.

Bucuresti, dimineata zilei de 22 decembrie:

La 7:00 dimineata, Elena Ceausescu era informata ca un mare numar de muncitori, de la mai multe platforme industriale, inaintau spre centrul Bucurestiului. Baricadele militiei care trebuiau sa blocheze accesul spre Piata Universitatii si Piata Palatului s-au dovedit ineficiente. La 9:30, Piata Universitatii era plina de oameni. La presiunea masei imense de demonstranti, fortele armate (unitati ale armatei, militiei si securitatii) au inceput sa fraternizeze cu demonstrantii.

22 decembrie 1989:

La ora 10:00, in centrul Bucurestiului erau deja adunati 100 de mii de manifestanti. Nicolae Ceausescu a luat o portavoce, incercand sa se adreseze multumii de la balconul cladirii Comitetului Central al Partidului Comunist, insa a fost intampinat cu ostilitate si huiduieli.

In aceeasi dimineata, ministrul Apararii, Vasile Milea, este gasit mort (o ancheta realizata dupa exhumarea cadavrului, in 2005, avea sa demonstreze ca el s-a sinucis). Ceausescu anunta, printr-un comunicat, ca Milea a fost gasit vinovat de tradare, si ca s-a sinucis dupa dezvaluirea tradarii sale. El il numeste ministru al Apararii pe Victor Atanasie Stanculescu, insa documente oficiale in acest sens nu s-au gasit. Odata numit, Stanculescu incepe sa joace un rol dublu: se arata loial cuplului dictatorial, dar pe de alta parte nu pune in aplicare ordinele represive si comanda trupelor sa se retraga in cazarmi.

"M-am aflat intre doua plutoane de executie: cel al lui Ceausescu si cel al revolutionarilor!¬, avea el sa marturiseasca mai tarziu.

In jurul pranzului, Nicolae Ceausescu este convins sa fuga cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comanda militara secrete din tara (cel din zona Pitesti).

Dupa fuga cuplului dictatorial, in Bucuresti se instaleaza haosul, precedat de o stare de euforie generala. Multimile descatusate invadeaza Comitetul Central iar birourile oficialilor comunisti sunt vandalizate, tintele preferate fiind portretele dictatorului si lucrarile acestuia si ale sotiei lui.

In jurul orei 12:15, Televiziunea Romana si-a reluat emisia. La TVR, Mircea Dinescu si Ion Caramitru apar in fruntea unui grup de revolutionari, anuntand fuga dictatorului si strigand "Am invins!"

Dupa vestea fugii dictatorului, in tara se instaleaza haosul. In majoritatea localitatilor din Romania au avut loc manifestatii spontane de protest fata de regimul ceausist si de solidarizare cu revolutia. Populatia a atacat sedii de partid si de stat si posturi de militie.

Ion Iliescu, in balconul CC:

In Bucuresti, Petre Roman citeste, de la balconul Comitetului Central al PCR, Declaratia in trei puncte a ¬Frontului Unitatii Poporului¬, citita ulterior si la Televiziune. Grupul politic al lui Ion Iliescu ajunge la televiziune, iar seara, in jurul orei 23:00, la TVR este anuntata constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale, ca noul organ al puterii.

Ion Iliescu a citit la posturile de radio si televiziune "Comunicatul catre tara al Consiliului FSN", care avea ca principale obiective instaurarea unui sistem democratic si pluralist de guvernamant, organizarea de alegeri libere in luna aprilie si separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat.

Seara de 22 decembrie nu a adus, insa, si finalul luptelor de strada. In acea seara si in urmatoarele 2-3 zile, indivizi necunoscuti nici pana astazi, etichetati atunci ca "teroristi", au continuat sa traga pe strazi, iar numarul victimelor Revolutiei a continuat sa creasca si dupa iesirea din scena a lui Nicolae Ceausescu.

Intre timp, cei mai importanti lideri politici din lume trimit mesaje de sprijin Revolutiei romane: George Bush, Mihail Gorbaciov, Vaclav Havel, Francois Mitterrand sau Margaret Thatcher. Zilele urmatoare, Romania avea sa primeasca ca ajutor extern si alimente, medicamente, imbracaminte si echipament medical.

In acele zile, presa din intreaga lume a dedicat pagini intregi Revolutiei Romane.

Sursa: Wikipedia, YouTube