Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Nicoleta spune ca ii place ce face si ca rolul pe care il joaca e de fapt sansa de a-si trai visul copileriei, acela de a fi actrita.
Acasa in Romania o asteapta cele trei fete ale sale. Cea mai mica dintre ele tocmai se pregateste de prima zi de scoala. O zi in care Nicoleta nu va fi acasa, ci isi va juca rolul pe strazile din Munchen cu gandul la familia sa.
Sonja Salzburger - jurnalist, Deutsche Journalistenschule
Aimen Abdulaziz-Said - jurnalist, Deutsche Journalistenschule
Aoleo televiziune ce-ai facut din nivelul de cultura...
Esenţialul, morala, e însă ascuns într-o mică frază despre optica străinilor şi cea a noastră, a românilor. Abia după ce ajungi să stai suficient de mult printre ei - printre ei, printre străini, nu într-o comunitate preexistentă de români care te-nconjoară ca un borcan carpato-danubiano-pontic - ajungi să realizezi, să percepi gradul de urâţenie morală la care a ajuns comunitatea ce-ai lăsat-o acasă şi care poartă numele de popor român. E aproape ca o cură de dezintoxicare. Nu auzi apelative gen şchioapa, boşorogul, chiorul, baborniţa, nu primeşti sfaturi în doi peri sau la mişto ("- nu vă supăraţi, merge bancomatul? - Nu se spune merge, ci funcţionează", răspuns primit de-un coleg german de la doi "cheţi" de Mehedinţi în urmă cu vreo zece ani) nu vezi feţe încruntate pe stradă, vezi bucurie în stare nativă, pură, inocentă, nu cea a la "a murit capra vecinului, vine el la rând") nu vezi dispreţ faţă de un job "inferior" ci doar conştiinţa diferenţei faţă de acel job, vezi flori şi plante pe stradă, vezi diferenţa dintre zonele rezidenţiale şi cele comerciale, vezi gospodinele măturând zilnic trotuarul din faţa casei la şase dimineaţa sau soţii stropind grădina la 11 seara, vezi maşini cu geamurile lăsat şi cu cheia în contact... multe, multe amănunte şi detalii aparent insignifiante dar care, puse la un loc, oglindesc cât de poate de clar imensa distanţă umană dintre noi şi ei. Din start nu putem fi egali cu ei din moment ce nu le-mpărtăşim istoria, tradiţiile, tabuurile, sângele, dar mai şi trebuie să surmontăm acest handicap al educaţiei. Mulţi dintre noi ne supărăm când unii zic că suntem trataţi afară ca cetăţeni "de mâna a II-a" - dar, în prezent, asta suntem, cetăţeni de mâna a II-a, cetăţeni - locuitori ai cetăţii - indiferent de câte facultăţi am avea, indiferent de Nadia, de Coandă, de Palade, de Eugen Ionescu, de Brâncuşi sau de Celibidache, de diploma de membru UE sau NATO.
Exact ce spuneam - în cazul ăsta, stai acasă, nu e datoria ta să le faci lor educaţia, să le impui obiceiurile şi gândirea ta. Sau, dacă nu vrei să stai acolo, dar nici acasă, caută-ţi o altă ţară, un alt loc, apropiat preferinţelor, obiceiurilor tale, nu e nici o problemă.
Exact ăsta e unul dintre principalele motive de frustrare şi de nemulţumire şi de neacomodare al multor români de-afară: ei nu-nţeleg că ei sunt cei care trebuie să se obişnuiască regulilor localnicilor şi nicidecul aceştia regulilor lui. Dacă lumea se culcă la 10 seara c-a doua zi trebui să meargă la lucru, e treaba ta să faci la fel, în loc să te plângi că toate barurile şi tutungeriile se-nchid la 10.30 şi că lumea nu se distrează şi tu te plictiseşti de moarte. Nu-ţi convine - auf wiedersehen, au revoir, sto kalo, good bye.
Unii sunt foarte buni si chiar e o placere sa te uiti la ei sau sa faci poze.
Cred ca diferenta dintre un street artist, care se chinuie sa faca ceva frumos, si un cersetor, care pur si simplu sta cu mana intinsa sau isi etaleaza partile mutilate, e evidenta.
Extrapoland un pic ideea ta atunci si cel care scrie o carte si o afiseaza in vitrina tot cersetor este "de facto" intrucat "de jure" ar fi daca ar scrie pe un afis "Dat-mi 10 lei pentru acesta carte de poezii"
http://vimeo.com/14428901
Cum tu nu prea ai aşa ceva în România, e greu să-nţelegi diferenţa.
Si eu am fost "socat" cind am fost prin Germania si Olanda sa vad citiva acordeonisti cintind pe strada si am gindit "uite ce s-au specializat tiganii nostri". Dar cind cineva din afara Europei a vrut sa le dea bani, au spus ca nu primesc, ei cinta pentru placerea lor si atractia turistilor. Si nu aveau nici cutie ptr bani, nici vre-un POS ptr carduri.
http://www.youtube.com/watch?v=6ZVFCOyJitY
Asta e definitia artei, prezenta sau absenta unei cutii de firfirei?? Asta e tot ce intelegeti dintr-o reprezentatie artistica? Oau, e cea mai "docta" definitie a artei pe care am intalnit-o. Presupun ca o formatie care cere 30 de euro pe un CD nu e cersetoare, acolo fiecare euro este meritat.
http://www.youtube.com/watch?v=BHkQ1Or2f2M
fac si eu haz de necaz, ca am mai vazut "artisti" din astia, si culmea ca tot romani erau, si exact acelasi act de levitatie faceau.