Desi ministrul Sanatatii si presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate au afirmat public ca impactul Directivei 24/2011 asupra sistemului medical romanesc va fi redus, exista mai multi oficiali importanti ai autoritatilor sanitare din Romania si reprezentanti ai organizatiilor profesionale medicale care si-au exprimat ingrijorarile cu privire la efectul aplicarii acestei Directive asupra echilibrului financiar fragil al finantelor sanatatii romanesti. Aceasta variatie a opiniilor oficialilor si expertilor se datoreaza in primul rand absentei instrumentelor prin care autoritatile ar putea evalua impactul liberalizarii circulatiei pacientilor romani in alte state membre UE. Aflata in fata transpunerii unei Directive importante pentru sistemele medicale europene, Romania este nevoita sa adopte, silita de propriile-i politici medicale defectuoase, o strategie de tipul "vom trai si vom vedea".
Aproximativ 1% din pacientii europeni folosesc in prezent servicii medicale in alte state membre decat cele in care sunt rezidenti. In Romania, fenomenul este prezent in special in zonele de frontiera, acolo unde, intr-un areal geografic restrans, exista spitale care ofera servicii medicale sensibil diferite din punct de vedere al accesibilitatii financiare sau al superioritatii tehnologice.
Desi unul dintre scopurile acestei Directive este acordarea de tratament tuturor cetatenilor europeni mai degraba in functie de necesitatile lor individuale decat in functie de statul membru din care provin, pentru pacientii romani acest obiectiv de asigurare a echitatii asistentei medicale in spatiul european, invocat in Directiva, va fi ratat. In ultimul deceniu, politicile de sanatate ale autoritatilor romane s-au bazat pe subevaluarea tarifelor medicale platite de CNAS furnizorilor de servicii. A fost singura solutie prin care putea fi sustinut un sistem sanitar grav subfinantat, dar nevoit sa achizitioneze tehnologie medicala la preturi europene si sa se ridice la nivelul pretentiilor europene ale asiguratilor romani. Aceasta subevaluare oficiala, dar artificiala, a tarifelor va ridica o bariera implicita in calea pacientilor romani care vor dori sa beneficieze de asistenta medicala transfrontaliera. Practic, aceasta bariera se traduce prin diferenta consistenta dintre pretul real al unui serviciu medical furnizat intr-un stat membru si pretul oficial, mult subevaluat, al aceluiasi serviciu furnizat in Romania. Din acest punct de vedere, Directiva va aduce beneficii nete pacientilor romani cu posibilitati financiare, dar nicio schimbare pentru ceilalti.
In privinta oportunitatii oferite de aplicarea Directivei, ca Romania sa devina una dintre destinatiile turismului medical european, transformand intr-un avantaj costul redus al fortei de munca din sistemul sanitar romanesc, constatarea este fara echivoc. Din cauza infrastructurii sanitare si de transport insuficient modernizate, Romania nu va deveni pe termen scurt si mediu o destinatie importanta a turismului medical.
1
3
