Va mai amintiti ca in Drumul Taberei incepuse constructia unei noi linii de metrou? Asta e povestea oamenilor care i-au impins liniile si peroanele mai pe mijlocul bulevardului, ca sa nu le afecteze pomii, scrie Dollo, pe blogul ei.

Diana, fetita care a salvat copaciiFoto: Dollo.ro

Cativa oameni din Drumul Taberei s-au opus drujbelor care le taiau copacii de langa bloc. N-au fost multi, dar au fost suficienti ca sa opreasca defrisarile haotice facute pentru lucrarile la noua linie de metrou, si sa forteze o regandire a proiectului. Secretul lor este unul banal si la indemana oricui: au protestat, in loc sa stea cu mainile in san si sa exclame fatalist: "ce putere avem noi?!" Autoritatile au fost surprinse ca sunt luate la intrebari si li se pun la indoiala deciziile. La fel de surprinsi au fost si protestatarii, ca au iesit victoriosi din incercarea asta. Organizatia CeRe i-a consiliat si i-a ghidat prin hatisul birocratic al initiativei cetatenesti. Rezultatul: mai mult de 500 de arbori salvati de la taiere si un orgoliu cetatenesc renascut. O poveste din care ambele tabere au ceva de invatat.

Tati, trebuie sa facem ce ne invata la scoala!

Cum ii explici unui copil de zece ani ca tot ce l-ai invatat tu si scoala pana atunci e un soi de teorie neaplicabila in viata reala? Cam asta a trebuit sa decida Adrian Panait in ziua aceea rece din iarna lui 2011, cand Diana a venit de la scoala cu lacrimi in ochi si l-a intrebat: "tati, de ce sunt toti copacii din fata blocului insemnati cu rosu?". A trebuit sa decida daca ii administreaza fiicei lui dusul rece al fatalismului mioritic - da, tata, vor fi taiati, pentru metrou, iar noi suntem prea mici ca sa ne putem opune - sau ii va arata ca uneori poti sa si castigi o lupta in care crezi, chiar daca aparent miza e nesemnificativa.

Initial a ales prima varianta. Pana la urma nu prea te mai poti pune cu progresul, nu? Iar o zicala romaneasca spune ca pentru o omleta trebuie sa spargi cateva oua. Chiar daca pe locuitorii din Drumul Taberei nu i-a intrebat nimeni daca vor sau nu metrou, investitia e facuta, teoretic, pentru confortul lor, deci unii ar spune ca e oarecum scuzabil ca pentru asta sunt sacrificati cativa copaci.

Dar daca ati cunoaste-o pe Diana ati intelege ca tatal ei nu ar fi avut nicio sansa sa ramana indiferent in fata drujbelor. Acel "tati, trebuie sa facem ceva!", administrat terapeutic printre suspine, ii rasuna si acum in urechi lui Adrian Panait, care admite ca poate daca n-ar fi fost Diana n-ar fi luat-o atat de personal. Apoi lucrurile incepusera sa devina foarte concrete: defrisarile vizau chiar copacii din gradina blocului lor, parcela pe care fetita si tatal sadeau in fiecare primavara hortensii.

Asa ca au inceput cu o petitie online - stiti, chestia aia pe care o semneaza multi, dar deseori ramane fara urmari - cu apeluri pe Facebook - pe sistem "cine e din Drumul Taberei sare acum cu noi!" - si apoi cu emailuri trimise in diverse directii. "Am trimis petitii catre oameni care au putere", povesteste Diana, care e o pasionata consumatoare de stiri si deci ii stie din vedere pe "oamenii cu putere" din tara asta.

Dar ei n-au raspuns la emailuri, chiar daca semnaturile pe petitia online se inmulteau vazand cu ochii. Asa ca fata si tata au iesit cu un stapler si niste foi A4, imprimate la calculator cu mesaje gen "ma taie, salvati-ma!", si au inceput sa le puna pe toti copacii insemnati pentru taiere.

"De cate ori auzeam drujbele ne duceam si-i intimidam pe oamenii care taiau copacii, cerandu-le hartiile, autorizatiile. Si daca nu le aveau, plecau, ca multi aveau doar autorizatie pentru toaletare, nu si pentru taiere. Intr-o zi am vazut un om cu drujba, taind un copac. Si am mers la el si l-am intrebat de ce taie copacul, nu stie ca cresc greu? Si mi-a zis Pentru el erau prostii, dar copacii astia au crescut 30 de ani odata cu tata, si daca ei ii taie noi n-o sa-i mai vedem. La scoala ne invata ca daca taiem copacii si planeta e poluata, in 15 ani o sa scormonim toti prin gunoaie", explica Diana cu o mina serioasa si niste ochi vii care-i tradeaza precocitatea.

Senzatia aia ca ti se taie copacul din curtea blocului

In acelasi timp, fara sa stie de zbaterile familiei Panait din preajma Parcului Drumul Taberei, in capatul celalalt al bulevardului, spre Valea Ialomitei, Iuliana Popescu pornise si ea o lupta inegala cu progresul. Pentru ca asa parea, mai ales atunci cand se ducea la usile vecinilor si incerca sa-i mobilizeze sa reactioneze impreuna impotriva taierilor de copaci. Unii erau de parere ca e un pret pe care cartierul trebuie sa-l plateasca pentru metrou, altii dadeau din umeri si ziceau ca e pacat, dar oricum "ce putem face noi?".

Iuliana fusese surprinsa de rapiditatea cu care se actionase. "Au aparut mai intai anunturi ca se vor face organizari de santier pentru statii, apoi au insemnat copacii si foarte repede au inceput sa taie. Nici nu ne-au dat timp sa ne obisnuim cu ideea. Stiam din presa ca incep lucrarile, dar nu credeam de fapt ca se vor taia copaci. Bulevardul Drumul Taberei e destul de larg ca sa nu fie nevoie sa taie copaci. Chiar in fata blocului meu s-au taiat opt copaci degeaba", spune Iuliana, care e convinsa si acum ca nu s-a facut o analiza prealabila ca sa se stabileasca ce copaci chiar trebuia taiati. S-au obtinut avize la gramada, pentru aproape o mie de copaci, pe considerentul ca oricum nu intreaba nimeni nimic.

Pentru Iuliana, care admite ca n-a mai avut pana cum revolte cetatenesti, declicul s-a produs cu zgomot de drujbe.

  • "Pana nu am vazut drujbele la lucru nu am facut nimic, pentru ca nu-mi venea sa cred. Stii, senzatia aia ca ti se taie copacul din curtea blocului - atunci te revolti"

A inceput si ea o petitie online, iar Internetul a fost locul comun in care vecinii de bulevard s-au gasit si si-au unit eforturile. S-au intalnit prima data la un restaurant din zona, cu familia Panait, cu inca doua persoane si o familie de oameni in varsta care erau si un pic nostalgici dupa vremea cand Ceausescu le trimisese copacii ca sa-i planteze langa bloc - in urma cu 40 de ani - dar si la curent cu ce se petrecea pe Internet pentru salvarea lor.

Fosta ziarista, Iuliana a trimis solicitari de informatii la toate institutiile implicate - Primaria Capitalei, Primaria sectorului 6, Garda de Mediu - dar a si pus mana pe telefon, si a luat-o la intrebari pe functionara de la Directia de Mediu din primarie, care isi pusese semnatura pe avizele de taiere a copacilor. "Am intrebat-o daca stie pe ce si-a pus semnatura, daca a venit vreodata aici ca sa vada copacii pe care a aprobat sa-i taie", spune Iuliana.

Discutia a evoluat, ca si situatia, de la reactii indignate ale functionarei - "dar cum va permiteti sa ma intrebati asa ceva?!" - la cooperare si preocupare pentru soarta copacilor, dupa ce petitionarii au inceput sa faca valuri, iar Iuliana a reusit sa intre chiar in audienta la primarul Sorin Oprescu.

Acum povesteste amuzata ca ajunsese sa faca paza pentru copaci, si cum auzea ca se taie il suna pe Gheorghe Udriste, directorul de atunci al Metrorex, care oscila si el intre "doamna, dar n-aveti ce face?!" si o atitudine cooperanta in care incerca sa impace si cartierul si santierul.

Iuliana era atunci in concediu de crestere a copilului si probabil asta a fost un noroc pentru ca azi spune ca n-ar mai dispune de acelasi timp pe care l-a petrecut atunci facand de fapt treaba autoritatilor. "Nu cred ca e normal ca noi sa stam tot timpul la panda pentru ca ei sa-si faca treaba si sa nu-si bata joc. Daca nu-i luam la intrebari probabil ca ar fi taiat copacii fara sa le pese. Au fost surprinsi ca cineva ii ia la intrebari".

Lasa ca dupa ce se taie copacii o sa avem metrou

Lupta cu autoritatile a fost dublata, pentru grupul asta mic de initiativa, si de lupta cu propria comunitate. Diana a incercat sa-si mobilizeze colegii de clasa, spunandu-le sa-si roage parintii sa semneze petitia online pentru copaci. N-a avut succes, "pentru ca pe colegii mei ii intereseaza un singur lucru in viata, calculatorul!", spune cu naduf pustoaica. Prietena ei, care de altfel invatase aceleasi lectii despre mediu ca si Diana, a venit a doua zi la scoala cu un raspuns dezolant: "mi-a spus ca parintilor ei nu le pasa. Si stiti ce? Acum in fata blocului lor e defrisat tot, nu mai e niciun copac".

Adrian Panait a fost dezamagit de lipsa de reactie a unor organizatii de mediu pe care le contactase: "Pe langa autoritati, le-am scris si celor de la Green Peace. Eram gata sa ma fac membru, sa ma urc si pe Intercontinental sa protestez, cum fac ei pe baleniere, dar ne-au ignorat total". Diana il completeaza: "si domnului Remus (Remus Cernea - n.r.) i-am scris, si degeaba. Si la televiziuni!"

Iuliana Popescu s-a trezit si ea refuzata de propria breasla, ziaristi care spuneau ca ar veni sa relateze despre situatie daca ar iesi mai multi oameni in strada ca sa protesteze. Or oamenii din zona se complaceau in clasica mentalitate romaneasca "lasa ca dupa rau o sa fie mai bine, o sa avem metrou".

"Intr-o noapte le-am scris celor de la Ce-Re. Stiam ca sunt aspecte in legislatia de mediu pe care nu le stapanim si consilierea lor a fost benefica. In plus ne-au ajutat mult si venind cu noi la diverse intalniri cu autoritatile. Practic domnul Udriste isi facuse dupa aceea obiceiul de a ne chema mereu la sedintele cu constructorii", isi aminteste Iuliana.

Si azi crede ca daca la fiecare statie a viitorului traseu de metrou ar fi existat macar cate doi oameni care sa fi protestat activ, ar fi fost poate mai incurajatoare toata lupta asta.

Lavinia Chiburte, coordonatoarea programului PAS din cadrul Ce-Re, spune ca eforturile, pasiunea si energia erau deja acolo, in oameni, doar ca la momentul contactarii Ce-Re aveau nevoie de un pic de organizare si strategie: "Toti oamenii astia s-au gasit pe Internet, fie prin petitia online, fie pe Facebook, dar aveau nevoie de sprijin. Noi am stat cu ei din ianuarie pana in martie, cand s-a incheiat campania. Sprijinul nostru a constat in organizarea, coalizarea eforturilor lor, in descalcirea legislatiei si a altor documente, in sfaturi de strategie (pe cine si cand sa sune, ce sa ceara, sa stranga mai multi vecini, sa-i cheme la o intalnire pe cei care s-au aratat interesati de problema pe Internet), in contactarea unor experti pe problema si organizatii cu experienta (Mai mult verde, Ecoasist, Observatorul Urban) care sa ofere expertiza lor oamenilor, contactat presa pe subiect etc. De asemenea, am participat cu ei la intalnirile cu autoritatile si i-am ajutat sa se pregateasca pentru aceste intalniri. Restul au facut ei".

La mintea unui copil de 10 ani: "Nu va lasati dusi de nas!"

Iuliana Popescu, familia Panait, Camelia Banta, Daniela Diaconu si toti ceilalti care s-au implicat la un moment dat, fie si macar cu o semnatura in lupta pentru salvarea copacilor din Drumul Taberei, au obtinut un succes neasteptat si pentru ei, cam dupa trei luni de petitii, audiente, intalniri, telefoane, presiuni, amenintari. Garda de Mediu a dispus la finele lunii ianuarie 2012 oprirea taierii copacilor si consultarea populatiei din cartier, plus gasirea unor solutii alternative pentru organizarile de santier si readucerea spatiilor verzi la starea dinainte.

Ultimul punct nu este posibil in situatia actuala, cand lucrarile la metrou sunt sistate din lipsa de fonduri. Bulevardul Drumul Taberei arata azi dezolant. Pe de-o parte sunt blocaje in trafic din cauza devierilor, masinile trebuie sa faca slalom printre santierele statiilor neterminate. Pe de alta parte sunt zone cu copaci taiati sau care arata ca niste maidane.

Din camera ei, situata la parterul unui bloc umbrit inca de copaci batrani, Diana se declara pe jumatate satisfacuta de succes: "Cand ma trezesc dimineata, din pat vad frunzele copacilor. Vara e o incantare, miros frumos. Dar cand ma scol si ma uit pe geam vad santierul de la metrou si se schimba povestea. Am inteles ca vor sa taie copaci si din parcul Drumul Taberei si sa amenajeze acolo nu stiu ce complex. Si copiii ce fac? Stiti ca muncitorii astia ne-au taiat si hortensiile din gradina, plantate de mine si de tata?"

Iuliana spune ca a fost putin surprinsa de succesul pe care l-au avut, dar insista ca pana la urma gestul lor a fost unul banal. Nu a avut nimic senzational, cum poate ar fi tentati jurnalistii sa caute. Doar ca atunci cand in sfarsit s-au oprit din taiat copacii, si a aflat si sotul ei de victorie, zambetul de pe fata lui a facut-o mandra. Pentru ca victoria asta i se datoreaza si ei si celorlalti putini la numar, oameni obisnuiti care au avut curaj sa nu se resemneze.

Un sfat pe care Diana il da tuturor celor care ar vrea sa incerce asa ceva la ei acasa:

  • "Sa nu se lase dusi de nas si sa lupte pentru ce trebuie sa faca ei. Sa tina capul sus si sa nu se lase cand altii le spun ca nu vor reusi".

Comenteaza pe "Dollo zice bine".