Ionut are 23 de ani, este transgender si de un an a inceput tratamentul hormonal care il ajuta sa faca tranzitia de la corpul de femeie in care s-a nascut la cel de barbat. In clasa a X-a a cerut prima oara sfatul unui psiholog. A primit diagnosticul tulburare de identitate de gen, iar acum incearca sa vindece aceasta boala. "Vindecarea este prin tratament hormonal si chirurgie estetica", a explicat pentru HotNews.ro.

Inainte sa inceapa tratamentul hormonal le-a spus pentru prima oara parintilor despre planurile sale si despre identitatea de gen. "Mi-au spus ca ei au o fata, iar eu daca fac demersurile astea nu o sa ma recunoasca ca fiind copilul lor si ca voi fi un om mort pentru ei. Din acel moment totul s-a rupt. Mai mult de atat nu au avut ce sa-mi mai spuna".

Acum lupta cea mai dura o duce la facultate, unde nu vrea sa vorbeasca despre acest subiect. "Am intrat in facultate asa, am considerat ca e mai bine sa nu ma apuc sa dau explicatii. Nu ma simt in stare sa o iau de la capat cu nimeni, sa ii spun ce si cum. Am mers asa, m-am inscris exact cum eram inregistrat in buletin si am considerat ca 4 ani o sa reusesc sa fac fata cu brio si sa o inchid si sa fie un capitol inchis. Mai departe va fi viata mea si asta este", a povestit Ionut.

De aici inainte, planurile sunt sa obtina avizul de la IML, ultimul necesar pentru inceperea demersurilor legale pentru schimbarea actelor.

• Ma ascund in general fata de oameni cu acest detaliu pentru ca este deja un stigmat. Suntem prost priviti, daca ies pe strada si as spune cuiva asa, sa-l trag de maneca, probabil ca ar avea o reactie foarte violenta fata de mine.
• Eu am incercat sa creez asa, un mediu confortabil cand mi-am intalnit persoanele care... fata de care ma apropiasem, considerand ca ar fi ok sa stie, tinand cont ca legam totusi o prietenie si ne vom mai intalni. Iar eu nu aveam de gand sa raman asa, doar pe imaginea lor, cum ma stiau in acte. De cele mai multe ori, am fost exclus, s-au distantat fata de mine, m-au evitat, au vorbit urat la adresa mea, desi nu le-am facut practic nimic. Iar cu parintii mei inca, inca mai duc munca de lamurire, desi este o chestie zadarnica. Deja s-au luat niste decizii si nu mai beneficiez de niciun sprijin din partea lor, daca ne intalnim pe strada, ne salutam si cam atat. Este o prietenie foarte valoroasa, cea mai valoroasa prietenie pe care am putut s-o pierd.
• Mi-au spus ca ei au o fata, iar eu daca fac demersurile astea nu o sa ma recunoasca ca fiind copilul lor si ca voi fi un om mort pentru ei si din acel moment totul s-a rupt. Mai mult de atat nu au avut ce sa-mi mai spuna.
• Lupta... deocamdata este doar la facultate. In rest sunt un om obisnuit, ma pierd printre multime pe strada si probabil daca te-ai intalni cu mine n-ai avea nici cea mai mica banuiala.


• Este doar o chestiune de cateva ore. Cu riscul de a ma repeta, ma gandesc la ceva frumos si in momentul in care ma apuc de treaba, deja uit ce este in jurul meu, sunt foarte concentrat pe lucrarile pe care le fac. E, e un compromis pe care mi l-am asumat de la bun inceput, am stiut ca va trebui sa merg pana la capat cu treaba asta si am considerat ca totusi 4 ani de zile nu sunt... nu sunt atat de multi pe cat au trecut si pe cat vor urma. In ideea ca se va termina la un moment dat, iar eu o sa-mi vad de viata mea foarte linistit.
• Primul lucru primordial ar fi sa ajung in Bucuresti si sa mai obtin chiar si ultimul aviz, dupa care sa incep demersurile legale pentru obtinerea schimbarii actelor. Sunt foarte importante pentru mine pentru viitoarea meserie si in general in societate. De exemplu iti iei o amenda in masina, politistul se va uita putin  cam ciudat la tine si probabil iti va spune: asta nu este buletinul tau, vreau actul tau de identitate. Vreau sa evit astfel de situatii si un lucru foarte important, cel mai important lucru pentru mine este sa obtin acea hotarare judecatoreasca pentru schimbarea numelui si a sexului in certificatul de nastere.
• Viata mea personala consider ca trebuie s-o stiu doar eu si putinele persoane foarte apropiate mie. In rest vreau sa fiu luat ca atare, exact asa cum ma simt. Nu cred ca are rost sa dau explicatii cuiva sau sa incerc cuiva sa-i spun niste lucruri, tocmai in ideea ca persoanele ca mine sunt marginalizate. Daca aveam cunostinte care isi facusera o parere foarte buna despre mine, in momentul in care eu le-am spus ca sunt transgender au facut un pas inapoi si au cam... au cam sistat orice forma de comunicare cu mine.

• Am inceput tratamentul hormonal si sunt extrem de fericit. Vezi lumea altfel pentru ca e practic ce iti doresti tu sa faci de cand probabil ai inceput sa-ti dai seama ca nu te simti bine in corpul asta, ca trebuie sa fie o solutie sa scapi cumva si nu ma refer acum la streangul pus de gat, ci pur si simplu o solutie ca sa vezi si tu viata mai departe asa cum ti-o doresti.
• Primul pas in a-mi asuma identitatea de gen l-am facut in intimitate, cu prietenii, cu familia, cu persoana cu care eram la momentul respectiv. Dar nu si in afara. Pentru ca voiam sa ma angajez, ca am avut o perioada in care n-am fost angajat, si mi-ar fi fost foarte greu sa ma duc cu un buletin la dansii acolo si sa le spun alt nume, alt gen. Sincer, avem nevoie sa mancam, avem nevoie de un acoperis deasupra capului, oamenii discrimineaza foarte usor, si am zis ca am multe de pierdut. Si am preferat sa ma ascund.
• Acum o luna, as putea sa spun, am zis: ok, trebuie sa fac pasul asta. Ies dintr-un dulap si ma bag intr-un sifonier mai mare, nu stiu.
• Mamei i-am spus la o tigara si a zis ca ea mai are doua fete, nu o intereseaza, e ok. Daca eu sunt fericit, ea e ok. De ziua mea m-a sunat si mi-a zis ca: eu am avut o fata foarte frumoasa, dar o sa am cel mai frumos baiat pe pamantul asta. Sorei mele mari i-au dat lacrimile de fericire cand -a vazut, ca ea nu sta in tara, si cand i-am spus era super: bro' in sus, bro' in jos. Si cea mica e cea cu picioarele pe pamant si ea ma intreaba mereu daca sunt bine, daca mi-e ok asa, adica e cea care tine fraiele. Dar e excelent.
• Tatei i-am spus la telefon, practic I broke the news. (...) M-a intrebat: dar tu ce vrei, Motane - tata imi spune Motan - vrei sa iti faci operatie de schimbare de sex? Si zic: da. Eh, bine! A fost excelent.
• Si am spus, adica nu m-am oprit doar la parinti si la frati. Am spus si rudelor mai apropiate, si toata lumea s-a bucurat pentru mine. Si bunicii am vrut sa-i spun, dar mi-a zis mama sa nu-i umplu capul mamaiei cu asa ceva.
• Pana acum m-am ferit sa imi asum identitatea pentru ca e un pas foarte mare de la a iesi din capul tau si sa te expui, in conditiile in care stii ca traiesti intr-o societate care nu este foarte toleranta.
• Inainte sa sa ma decid sa fac pasul asta, in capul meu erau fricile normale: daca o sa ma renege familia, daca o sa-mi pierd prietenii, daca nu o sa ma angajez, daca o sa ma bata lumea pe strada, daca o sa ma omoare careva, daca o sa-mi fie atat de greu incat o sa ma impinga sa ma duc pe pod si sa ma arunc in fata trenului. Sunt spaimele astea cu care trebuie cumva sa lucrezi, trebuie sa stai de vorba cu oameni. Eu am avut putin mai mult curaj, sa spun asa, si am incercat sa le rezolv in capul meu cu mine si sa imi demonstrez ca, ok, nu e chiar atat de greu.

Iulia Molnar este psiholog la ONG-ul Accept si a vorbit pentru HotNews.ro despre traumele pe care le sufera persoanele din comunitatea LGBT, precum si despre motivele pentru care isi ascund orientarea sexuala sau identitatea de gen.

• Personalitatea unei persoane LGBT este puternic influentata de contextul familial, profesional, comunitar si social mai larg in care aceasta traieste. De exemplu, majoritatea oamenilor provin la noi din familii traditionale, foarte conservatoare. Pentru o persoana LGBT acest lucru este si mai presant. Exista mult mai multe presiuni legat de regulile familiilor traditionale, presiuni pe care acestea le preiau si le resimt puternic. De exemplu, se tem foarte tare ca familia sa nu afle despre orientarea lor sexuala sau identitatea de gen pentru ca ar putea fi respinse. Si este foarte greu sa traiesti cu gandul ca o persoana draga, un parinte, un frate sau un bunic te poate respinge pentru ca esti altfel decat si-au imaginat ei ca esti. Mai mult, chiar exista situatii in care familia actioneaza prin a-si pedepsi oarecum emotional copiii sau membrii care au o orientare sexuala diferita de a majoritatii sau o identitate de gen diferita. Si cand spun pedepsiti ma refer la faptul ca uneori familia intreprinde anumite actiuni care sunt in defavoarea persoanei. De exemplu, daca vorbim de un baiat gay care studiaza si este intretinut de parinti, parintii pot pedepsi prin a refuza sa ii mai plateasca studiile sau pot pune diverse alte presiuni pentru a-l determina sa se schimbe.
• Procesul de ascundere incepe de obicei atunci cand persoana isi da seama ca este diferita. Fiindca dupa cum am spus si mai devreme, aceasta diferenta are o conotatie negativa. Nu esti diferit intr-un mod pozitiv, esti diferit intr-un mod care este perceput negativ sau anormal, in sensul acesta. Si atunci lumea sigur observa anumite diferente si incep sa aiba diverse actiuni. Cum ar fi de exemplu la scoala, daca colegii observa ca esti un pic diferit, ca nu ai aceleasi pasiuni ca ei - de exemplu daca esti baiat si nu iti place fotbalul este o tragedie - si atunci incep sa aiba diverse remarci care te afecteaza. Si tu in mintea ta iti dai seama ca nu e ok sa fii asa, nu e ok sa te porti asa pentru ca atunci esti agresat de ceilalti.
• Rep: De obicei primele marturisi catre cine sunt facute?
  
  Iulia Molnar: Cel mai adesea catre prieteni, prieteni foarte apropiati, de obicei de aceeasi varsta care sunt mai deschisi in ceea ce priveste problematica LGBT.
• Rep: Iar familia ce loc ocupa in aceasta asumare?
  
  Iulia Molnar: Familia ocupa cam ultimul loc, pentru ca aici este dupa cum v-am spus foarte foarte greu. E foarte greu sa-i spui parintelui tau ca esti total diferit, ca nu vei avea o sotie si un copil sau un sot si un copil, ca nu vei putea prelua acest model de la ei, dar ca tu esti ok asa cum esti. E foarte greu sa-i faci sa inteleaga ca important e sa te accepte si sa te lase sa fii asa cum esti tu, fara sa mai puna presiune pe tine.
• exista traume la nivel emotional, pentru ca atunci cand ai doua identitati diferite, o identitate care te defineste pe tine ca persoana, care iti defineste sentimentele, dorintele, nevoile si o identitate care nu te reprezinta, dar care e mai acceptabila din punct de vedere social, atunci in interiorul tau se produce o scindare, o compartimentalizare a vietii tale intre cine esti tu cu adevarat si cum vor ceilalti ca tu sa fii. Si e ca si cum ai purta tot timpul o masca sau majoritatea timpului o masca, o masca care simti ca te sufoca, si atunci cand ajungi in spatiul tau intim unde te simti in siguranta sa o dai jos simti ca nu te poti bucura de faptul ca ai scapat de aceasta masca cateva ore, fiindca involuntar te gandesti la disconfortul si durerea pe care ti-a provocat-o purtand-o o zi intreaga sau saptamani, luni, ani de zile si te concentrezi inconstient mai mult pe durerea pe care ti-o provoaca aceasta masca si pe faptul ca in fapt nu esti cu adevarat liber, pentru ca a doua zi o iei de la capat. Esti nevoit sa iti pui din nou masca.
• Daca persoana este vulnerabila din punct de vedere emotional si foarte sensibila, pot exista consecinte mai grave cum ar fi abuzurile de alcool, de substante nocive, depresii severe, ganduri suicidale sau chiar tentative de suicid.
• E important sa iti asumi tu fata de tine faptul ca esti diferit si sa fii impacat cu lucrul asta, sa te accepti tu pe tine.

• Ati fi dispus sa luati masa cu...



• Cat de confortabil v-ati simti in preajma...



• Cat de mult credeti ca v-ar deranja...



• In ce masura credeti ca sunt discriminati homosexualii... ?



• Pentru care dintre cele doua categorii de mai jos ar fi mai greu sa isi gaseasca un loc de munca, in opinia dvs?

Sursa datelor: Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD)