La 11 iunie 1948, a fost adoptata Legea cu privire la nationalizarea principalelor intreprinderi industriale, miniere, bancare, de transport si asigurari. Nationalizarea era subsumata obiectivului PCR de a se trece la o economie planificata cu accent pe dezvoltarea industriei, potrivit Agerpres.
Inca de la Conferinta Nationala a PCR din octombrie 1945, comunistii au deschis lupta impotriva proprietatii particulare de orice fel in economie.
Dupa ce in decembrie 1946 s-a realizat etatizarea Bancii Nationale a Romaniei, controlul statului asupra tuturor institutiilor de credit a devenit efectiv.
Inca din iulie 1947 a fost creata comisia ministeriala pentru refacerea economica, ce avea drept obiectiv controlul asupra materiilor prime, productiei si desfacerii produselor.
Nationalizarea intreprinderilor a fost finalul unui intreg proces. Din octombrie 1947 s-a trecut la inventarierea intreprinderilor particulare, industriale, comerciale si de transport.
S-a constituit o Comisie Superioara de Nationalizare concomitent cu comisii judetene si colective pentru fiecare intreprindere.
Plenara CC al PMR (PCR) din 9 - 11 iunie 1948 a adoptat Raportul, prezentat de Gh. Gheorghiu Dej, cu privire la nationalizarea 'intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi'.
In 11 iunie, proiectul de lege, aprobat de guvern, a fost supus votului Marii Adunari Nationale.
Gh. Gheorghiu Dej, prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri, argumenta astfel adoptarea legii: 'Situatia creata in urma transformarilor petrecute impune o schimbare structurala in domeniul economiei nationale, pentru a pune toate fortele productive ale tarii in slujba ridicarii nivelului politic, economic si cultural al poporului nostru. Aceasta schimbare structurala este trecerea in mainile statului, ca bun comun al poporului, a celei mai importante parti din mijloacele de productie'.
Se nationalizau prin lege 'toate bogatiile subsolului', intreprinderile siderurgice, prelucratoare de metale, santierele navale, intreprinderile din domeniul industriei carbonifere, din domeniul industriei petroliere si de gaze naturale si lista continua pana la intreprinderile de uscat fructe sau cele producatoare de bulion si marmelada.
Erau nationalizate si Societatea Anonima Romana de Telefoane si Societatea Romana de Radiodifuziune.
Legea a fost votata in unanimitate. Au fost trecute in patrimoniul statului 8.894 de intreprinderi industriale si miniere, de transport, bancare si de asigurari.
La 13 iunie 1948, cotidianul 'Romania Libera' titra: 'In toate intreprinderile nationalizate oamenii muncii au primit cu un urias entuziasm istorica hotarare a Marii Adunari Nationale'. 'Scanteia' publica in aceeasi zi: 'Fabricile sunt ale noastre, sa le pazim ca ochii din cap!'.
Cateva luni mai tarziu, in noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor si unitatilor de sanatate, iar pana in 1950, asupra farmaciilor, intreprinderilor chimice si restului de unitati economice si social-culturale, precum si asupra locuintelor.
Tot in iunie 1948 a fost creat si Comitetul de Stat al Planificarii, organism destinat planificarii economiei nationale. De asemenea, in anii '50 intreaga elita politica si culturala a Romaniei a fost practic eliminata din viata publica (membrii acesteia au fost arestati si multi dintre ei au murit in inchisoare sau au fost persecutati). Modelul sovietic a fost introdus in toate domeniile societatii. Desi s-au facut unele incercari, sistemul introdus in 1948 nu a putut fi schimbat pana in decembrie 1989.
documentar Agerpres
