La treizeci de ani dupa lansarea Razboiului Stelelor de catre Ronald Reagan, programul Statelor Unite de aparare impotriva rachetelor balistice se bazeaza in continuare pe tehnologii imature care presupun costuri colosale, scrie AFP.

Distrugator american dotat cu sistemul AEGIS lanseaza un interceptor SM-3Foto: defense.gov

Daca astazi nu mai este vorba de a face fata unui atac masiv de rachete nucleare sovietice, ci unui "atac limitat", pentru numerosi experti constatarea ramane valabila: sistemul nu merge.

Provocarea este mult mai complicata decat de a dobori cu o racheta Patriot o racheta cu raza scurta precum Scud: este vorba de distrugerea unei rachete cu o raza de actiune mai mare de 1.000 de kilometri pana la o racheta intercontinentala (ICBM), atunci cand aceasta din urma se afla in spatiu.

Cu interceptorii SM-3, care echipeaza 26 de distrugatoare si crucisatoare Aegis si cu cei 30 de interceptori GBI in silozurile din Alaska si in California, Pentagonul ofera asigurari si are "incredere in capacitatea sistemului de aparare antirachete balistice de a proteja Statele Unite in fata unui atac limitat al Coreei de Nord sau al Iranului, astazi si in viitorul apropiat", dupa cum reafirma la inceputul lui mai, in fata Senatului, seful apararii antiracheta, generalul Richard Formica.

Dincolo de faptul ca nici Phenianul si nici Teheranul nu dispun de ICBM pentru a avea pretentia ca pot atinge teritoriul american, pentru unii experti programul este o iluzie: "niciuna dintre problemele fundamentale legate de apararea antiracheta nu a fost rezolvata", scriu George Lewis si Theodore Postol, profesori la universitatile Cornell si MIT, intr-un studiu.

Agentia specializata a Pentagonului, Missile Defense Agency (MDA), spune ca 25 dintre cele 30 de teste de incercare a interceptorilor SM-3 au reusit, chiar daca ultimele doua teste de interceptare efectuate de catre GBI, in 2010, au esuat.

Dar, pentru Lewis si Postol, aceste teste nu au decat o "aparenta de succes": au fost organizate de o asemenea maniera (traiectorie, ora de tir si tipul rachetei cunoscute in avand) incat, in conditii reale, majoritatea ar fi esuat.

"Deficite de performanta"

Biroul Pentagonului insarcinat cu teste operationale recunoaste ca rachetele GBI - 70 de milioane de dolari bucata - au, la acest moment, "o capacitate redusa impotriva unei amenintari simple", din cauza unei imaturitati tehnologice, care a condus deja la abandonarea a numeroase programe precum distrugerea rachetelor cu laserul.

In ceea ce priveste noile versiuni de rachete SM-3 (IB et IIA), care desasesc 20 de milioane de dolari bucata si din care Pentagonul doreste sa se doteze cu 678 exemplare in 2020, Curtea americana de Conturi (GAO) s-a declarat ingrijoata de "intarzieri si deficit de performanta", precum si de "provocari importante pentru dezvoltarea tehnologiei".

"A intercepta o ogiva in spatiu este o problema foarte complicata si nu vad cum se poate rezolva, deoarece pur si simplu este o problema de fizica, nu de inginerie", spune Yousaf Butt, fizician si membru al Monterey Institute.

Adaugarea unor 'iluzii', precum "baloane simple", ar face identificarea ogivei in spatiu cvasi-imposibila, adauga el. A deosebi o momeala de o ogiva constituie "o mare problema", au recunoscut mai mult fosti comandanti de distrugatoare antiracheta.

Intrebat anul trecut despre posibilitatea de a le distinge, directorul MDA a evocat programul de sateliti PTSS. Program care a fost abandonat la inceputul lui aprilie "din cauza unui important risc tehnologic".

In ciuda rezultatelor contestate, apararea antiracheta a devenit un fel de "vaca sfanta" in clasa politica americana, beneficiind de sustinerea unei intense campanii de lobby a industriei de aparare, observa Yousaf Butt.

De la inceputul sau, apararea antiracheta a costat 158 de miliarde de dolari in preturi curente, dupa calculele MDA. In 2014, Pentagonul intentioneaza sa cheltuiasca "9,2 miliarde dolari si 45,7 miliarde in cursul urmatorilor cinci ani".

Pentru Joseph Cirincione, presedinte al Ploughshares Fund si membru al unei celule de consiliere a secretarului de stat John Kerry, amenintarea nu este la inaltimea investitiilor.

In 2008, judecata sa era deja fara apel: "Pentru mine, programul de aparare antiracheta este cea mai lunga inselatorie din istoria apararii americane".