Relatiile fin-nas din politica romaneasca de la varf sunt "o modalitate de a-ti proteja interesele". "Institutia nasului" este "simptomul unei societati primitive", "care are o traditie a relatiilor de tip nepotism, si nu bazat pe contracte", a declarat pentru HotNews.ro Mircea Miclea, profesor la Departamentul de Psihologie din Universitatea Babes-Bolyai si fost ministru al Educatiei. Potrivit acestuia, "sansa de a scapa de automatismele noastre traditionale este tocmai globalizarea. (…) Nu avem vocatia monumentalului si a proiectelor interne mari, din pacate". Amintim ca HotNews.ro a publicat vineri "Harta nepotismelor la varf", prezentand modul in care "Familia Rusanu si familia Ponta isi impart functiile de conducere in posturi cheie la stat".
- Dan Radu Rusanu, vicepresedinte si eminenta cenusie a PNL, a fost numit saptamana trecuta in fruntea Autoritatii de Supraveghere Financiara. El este nasul lui Gelu Stefan Diaconu - acum sef al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, al lui Daniel Chitoiu - ministrul Finantelor, precum si al lui Relu Fenechiu - ministrul Transporturilor, relateaza presa. In familia Ponta, fina Ioana Pop este membra in colegiul director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), finul Claudiu Preoteasa este vicepresedintele Fondului de Mediu, iar sotia acestuia, fina Teodora Preoteasa, este sef serviciu la Directia AM POS Mediu din Ministerul Mediului din ianuarie 2013. Citeste aici pe larg despre Harta nepotismelor la varf
Contactat de HotNews.ro, psihologul si fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea a explicat care sunt resorturile fenomenului inrudirii la nivel politic inalt prin institutia "nasului".
Rep: De ce isi pun politicienii finii, respectiv nasii in functii cheie in stat? Ce denota acest fenomen, in politica la nivel inalt?
Mircea Miclea: Sunt cel putin doua lucruri relevante aici, dupa parerea mea. Unu: practic asistam in ultimele decenii la o moarte a ideologiilor. Aceasta inseamna ca asocierile oamenilor, mai ales la nivel politic, se fac mai putin pe baza de ideologii si mult mai intens pe baza de interese si de relatii interpersonale. Cred ca era o perioada in care asocierile pe baza de ideologie, adica faptul ca oamenii credeau in aceleasi idei, erau mai puternice cand ideologiile erau ele insele functionale. Insa in momentul acesta asistam la ceea ce Fukuiama spunea, moartea ideologiilor. Marile ideologii au murit, uitati-va si la noi pe spectrul politic. Nu mai conteaza ideologiile, conteaza interesele si datorita intereselor ideologia liberala se asociaza cu una social-democrata, de toate felurile, nu mai conteaza. Pentru ca nici oamenii nu mai sunt animati de mari ideologii. Deci asistam la o moarte a ideologiilor si in cazul acesta asocierile principale, inclusiv in politica de varf, nu se fac pe baze ideologice, ci pe baze de interese si pe baze de loialitate personala. Ca atare, automat creste frecventa acestor atitudini de a-ti angaja finul, fiica, nepotismele de genul acesta, si cred ca este un fenomen care din acest punct de vedere functioneaza si in alte parti, aceasta moarte a ideologiilor.
Doi: cred ca acest fenomen este specific unor societati care nu au avut traditia unor sisteme functionale pe perioade lungi de timp. Si atunci, neavand incredere in institutii, neavand o istorie de functionare a institutiilor, oamenii isi pun rudele sau isi pun oamenii de incredere, pentru ca in felul acesta increderea este in om si nu in institutie. Deci lipseste o incredere in institutii si atunci increderea in institutii este substituita de utilizarea oamenilor din aceeasi familie.
Rep: Pe de alta, de ce accepta un politician sa fie nas sau fin al unui alt politician, chiar si din aceeasi familie politica? Le pasa de familie sau totul este politica, oportunitate de business?
Mircea Miclea: Este mai degraba protejarea intereselor. E o modalitate de a-ti proteja mai clar interesele, asa se gandeste, daca esti in aceeasi familie. Nu exista fenomenul numai in Romania. Am fost in India anul trecut. Acolo nepotismul este si mai pronuntat. Este specific societatilor mai primitive. Cu cat o societate este mai primitiva, cu atat legaturile de sange sunt mai puternice in deciziile care se iau. Cu cat o societate este mai evoluata, cu atat nu legaturile de sange, ci meritocratia, deci meritele sau deciziile rationale pur institutionale sunt cele care prevaleaza. Altfel spus este simptomul unei societati mai primitive.
Rep: Putem distinge aici doua tabere: politicienii care nasesc din populism si cei care nasesc pentru a-si face o retea de oameni de incredere?
Mircea Miclea: Nu cred, cred ca e prea sofisticat. E firesc sa ai nevoie de anumiti oameni de incredere, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii din aceeasi familie ca sa ai incredere. Increderea este o chestiune care nu necesita o legatura de sange ca sa apara. Este mai degraba o legitimare, dar altfel increderea ca atare se bazeaza pe transparenta, se bazeaza pe o istorie de consecventa a unei parti fata de alte parti, deci increderea nu necesita legatura de sange. Nu ai nevoie de legaturi de sange ca sa ai incredere. E clar ca ai nevoie de oameni de incredere, dar pentru a avea oameni de incredere nu trebuie sa fie neaparat intr-o legatura de sange.
Rep: Si atunci de ce simte de exemplu un politician nevoia sa naseasca unul sau mai multi politicieni?
Mircea Miclea: Pentru ca nu a aparut increderea bazata pe fapte. Si atunci se merge pe increderea bazata pe relatii de rudenie.
Rep: Deci ce denota numirea in functii importante a unei persoane cu care esti in aceasta relatie nas-fin?
Mircea Miclea: Este o lipsa de incredere in altii, este o lipsa de respect fata de altii, este o substituire a legaturii de sange unei relatii de incredere, pentru ca asa cum am spus increderea nu necesita relatie de sange, necesita doar transparenta si o istorie de activitati comune care sa arate ca celalalt este corect si face ceea ce trebuie. Deci cred ca e simptomul unei societati mai putin evoluate si al unei societati care are memoria faptului ca nu institutiile sunt de incredere, ci numai daca ai relatii de sange. Incerc sa-mi aduc aminte din istorie. In istorie in societatea romaneasca, dupa cate stiu eu, contractele au inceput sa devina functionale de la Cuza. Prin urmare nu exista o relatie de tip contractualist in care pe baza de contract sa apara increderea, fiecare intelege care e rolul pe baza unei relatii contractuale si se tine de acel contract. Nu, totul era legat de rudenie, de sange. Nu este o societate care sa aiba o traditie a unor relatii de tip contractual, este o societate care are o traditie a relatiilor de tip nepotism, legate de rudenie si de sange, nu de contracte. Nu exista traditia de tip contractualist, cum este in Anglia, Germania, Franta, unde contractele prevaleaza. Contractul a fost una dintre marile descoperiri ale societatii moderne, faptul ca nu conteaza daca suntem in relatii de rudenie, daca avem aceeasi religie sau nu, e un contract si pe baza de contract se judeca totul.
Rep: Pe de alta parte relatia dintre nas-fin nu este una de sange.
Mircea Miclea: Nu, dar este una de rudenie. Devine un aproape, ca si cum ar fi de sange. Este pe baza unei atitudini traditionaliste vechi de rudenie, si nu pe baza unei relatii de tip contractual. Nu competenta joaca un rol esential aici, ci faptul ca ai stabilit o relatie care este aproape de sange.
Rep: Institutia "nasului", cu toata greutatea pe care o presupune la noi prin traditie, exista si in alte state occidentale sau este specifica statelor est-europene sau din aceasta regiune balcanica?
Mircea Miclea: Nu, exista si in Asia unde este extrem de raspandita. Mai ales in India nepotismul este extrem de puternic. Chiar se considera ca daca ajungi pe o pozitie de putere, prima ta datorie este de a-ti promova familia si rudele tale in pozitii cat mai bune. Este considerata o chestiune sociala, fireasca, este in mentalitatea sociala. Norma sociala este de a-ti promova familia si pe cei care sunt in relatii de rudenie cu tine. Cred ca este mult mai putin raspandita in statele occidentale cu o lunga traditie contractualista, cum este in Franta. Ganditi-va la statul social pe baza de contract de la Montesquieu incoace, de la iluminismul francez incoace. Franta, Germania, Anglia sunt state care au traditia unor relatii de tip contractualist si intre cetateni si stat, dar si intre ei ca atare, si respectul pentru contracte si nu pentru rudenie. Deci cred ca este mai putin raspandita in aceste state cu traditie contractualista. E mult mai raspandita in state asiatice.
Rep: Romania este din nou la granita dintre aceste doua lumi?
Mircea Miclea: Da, intotdeauna am fost asa. Suntem la portile Orientului, ca de obicei, unde totul se ia "a la legere". Asta este. Aici am fost, aici suntem, nu avem cum sa ne negam identitatea.
Rep: Vedeti posibila o apropiere a Romaniei de valorile respectate de statele contractualiste?
Mircea Miclea: Cred ca sansa de a scapa de automatismele noastre traditionale este tocmai globalizarea. Pe masura ce trece vremea, tot mai multe decizii se iau la nivel global, se iau in alta parte decat la noi in tara, decizii importante, si atunci cu ocazia aceasta scapam de automatisme, de istoria noastra nu tocmai grozava pe constructie de institutii sociale. Aceasta este calea de a ne moderniza si de a trece pe relatii de tip contractualist, bazate pe competente si nu dominant determinate de rudenii si de sange. Aceasta este singura modalitate. Din pacate daca ne uitam dupa 1990, ca sa nu mai discutam inainte de 1990 ca puteam sa avem scuza ca suntem sub regim dictatorial, dar dupa '90 a fost libertate. Nu a fost absolut nicio intitiativa majora de modernizare care sa fi avut succes din interior. A fost mereu sabotata tot din interior. Singurele tentative de modernizare au venit din afara spre interior. Integrarea in NATO, unde si din afara au venit cu niste cerinte si ne-au tot monitorizat pana am indeplinit cerintele. La fel cu Uniunea Europeana. Deci nu suntem capabili de a ne crea proiecte interne mari, nu avem vocatia monumentalului si a proiectelor interne mari, din pacate. Asta se vede si daca te uiti la istorie, inapoi, si daca te uiti la ce a ramas la arhitectura fizica, numai cate o bisericuta amarata de lemn ici-colo.
Rep: Aceasta cutuma a fost adancita in perioada comunista sau a fost doar intretinuta?
Mircea Miclea: In perioada comunista la un moment dat PCR se traducea prin Pile, Cunostinte si Relatii. Se spunea ca daca vrei sa ai succes, trebuie sa fii in PCR, adica in Pile, Cunostinte, Relatii. Deci s-a pus si mai mult stampila ca pilele, cunostintele si relatiile fac totul, nu institutiile, nu competentele oamenilor. Asta era traducerea cotidiana, mai ales in ultimul deceniu, '80-'90. Intrase deja in mentalul colectiv.
Citeste si:
10
5
