Lectia Bostonului. Lectia maratonului

Marţi, 16 aprilie 2013, 12:55 Actualitate | Esenţial

S-au mai intamplat orori in sport, inclusiv atentate, rapiri, sute de oameni morti sau raniti, ba chiar a fost declansat si un razboi intre doua state. Atentatul de la Boston este insa primul care afecteaza lumea maratonului, scrie Marian Chiriac, pe blogul lui, Alerg deci exist.

Maratonul de la Boston era denumit neoficial drept Olimpiada Populara. Asta din mai multe motive. Este una dintre cele mai vechi competitii din lume - anul acesta s-a ajuns la a 117-a editie -, o competitie selecta si selectiva (iti trebuie timpi de atins pentru a putea participa) dar este totodata un eveniment unde oamenii - zeci de mii de oameni - se bucura ca sunt impreuna, ca se intrec pe sine si cu altii.

Ca de fapt multe alte curse similare din lume, maratonul de la Boston a fost intotdeauna un prilej de sarbatoare si celebrare a frumosului din natura umana.

Cele doua bombe care au explodat ieri la linia de finis a cursei sunt insa cu totul altceva: doar un lucru oribil, irational. O oroare. Nici macar o tragedie. Mai curand un lucru obscen.

Desigur, merita omagiate cele doua sau trei victime ale atentatului (cifrele nu sunt inca oficiale), ca si zecile de oameni simpli sau alergatori raniti, mutilati, infricosati. Merita totodata remarcati zecile, sutele de oameni care s-au oferit imediat voluntari, care si-au pus casele la dispozitie pentru a gazdui alergatori, care au donat sange, care au inceput sa informeze despre ceea ce s-a intamplat acolo.

Foarte probabil, ceva se va schimba in lumea alergarii de acum inainte. Deja, organizatorii maratonului de la Londra, care va avea loc in acest week-end, au anuntat fara prea multe detalii ca vor inaspri masurile de securitate.

Insa, cu siguranta, spiritul maratonului va ramane neschimbat. Lectia Bostonului e clara in acest sens: un eveniment unde se strang zeci de mii de sportivi, unde participa oameni din peste 50 de state, oameni de diferite rase, culori, religii, etnii, unde cu totii se bucura si se intrec, nu poate fi decat un eveniment unde se celebreaza viata si solidaritatea umana.

Bombele nu pot distruge asta. Bombele pot doar sa incranceneze si sa uneasca. In cele din urma, sa te faca mai puternic.

Intotdeauna va exista un drum care se va deschide in fata unui alergator. Un drum care nu poate fi parcurs altfel decat cu bucurie si in numele vietii. Poate ca aceasta merita sa fie lectia Bostonului.

P.S. - Poate ca nu este momentul cel mai bun, dar cred ca o forma de respect trebuie aratata si castigatorilor maratonului (kenyanca Rita Jeptoo - 2h:26 min:25 sec si etiopianul Lelisa Desisa - 2h:10min:22 sec) dar si americancei Joan Benoit Samuelson, de doua ori castigatoare a competitiei si care ieri, la 30 de ani de la prima sa victorie, a realizat un record mondial feminin pentru grupa de varsta de 55 ani - 2h:50min:29sec.

Comenteaza pe Alerg deci exist.