Catalin Buciumeanu: Domnule Ambsador suntem la capătul unui eveniment fără precedent în istoria Bisericii Catolice. Și asta s-a reflectat mai mult decât evident în cele câteva momente de tăcere încununate de perplexitatea mulțimii aflate în Piața Sfântul Petru atunci când Cardinalul francez Jean-Louis Tauran, sub imperiul emotivității, a făcut fericitul anunț: Habemus Papam! Un cu totul alt nume se afla pe buzele tuturor la vederea fumului alb. Cât de surprinzatoare este alegea unui Suveran Pontif din afara granițelor europene?
Bogdan Tataru Cazaban: Trebuie să vă spun că am fost foarte impresionat de numele ales și de atitudinea noului Papă din momentul binecuvântării Urbi et Orbi. Aceste momente sunt definitorii pentru personalitatea Pontifului și pentru stilul pontificatului. Înainte de Ioan Paul I, ritualul era respectat în austeritatea sa hieratică. După 1978, fiecare nou Papă a dorit să adreseze un mesaj. Cred că alegerea Papei Francisc I de a cere binecuvântarea mulțimii credincioșilor înainte ca el să adreseze prima sa binecuvântare apostolică a fost un gest inaugural esențial: expresie a smereniei, a fraternității, a apropierii dintre Papă și cei care îl primeau mai ales ca nou Episcop al Romei, pentru că nu trebuie să uităm faptul că Papa este întâi de toate Episcop al Romei. Alegerea a fost, într-adevăr, surprinzătoare, inclusiv pentru cei care studiază de-o viață subtilitățile vaticane. Așa cum știți, numele Cardinalului Bergoglio fusese evocat în ultimele zile mai degrabă în legătură cu Conclavul din 2005. Ceea ce s-a petrecut ieri după-amiază are cu siguranță o simbolică specială, confirmând, în opinia mea, limitele analizelor strict umane.
CB: Considerați că demisia Papei Benedict al XVI-lea și mesajul implicit transmis cu această ocazie, au jucat un rol hotărâtor în criteriile elective ale Cardinalilor?
BTC: Smerenia mi se pare că reprezintă continuitatea cea mai directă cu predecesorul său, Benedict al XVI-lea. De altfel, întreg momentul de la balconul Bazilicii San Pietro a reflectat faptul că alegerea Cardinalilor a ținut seama de lecția înaltă a Papei emerit. Există o splendidă continuitate spirituală între un Pontif care se retrage, recunoscând cu simplitate limitele vârstei, și succesorul său care își ia numele de Francisc și cere fraților săi întru credință să-l binecuvinteze.
CB: Faptul de a fi ales un Papă extra-european nu este cumva o recunoaștere tacită a simplei evidențe că europenii se definesc din ce în ce mai puțin prin latura lor creștină?
BTC: N-aș spune că a fost un refuz al Europei, ci un sprijin dat Europei. Prin alegerea Papei Francisc, Cardinalii au ales un stil pastoral și au recunoscut importanța, în viața Bisericii Catolice, a vitalității și a ponderii spirituale a Americii Latine – cu certitudine, un alt pas istoric, după cel facut în 1978 prin alegerea primului Papă din Europa de Est. Au existat voci care au exprimat încă de la începutul pregătirii Conclavului că ar fi timpul pentru un Papă de pe alt continent decât cel european. Dar nu trebuie să credem că alegerea ar fi urmat un criteriu geografic determinant. În pofida observațiilor care ne sunt la îndemână, aș dori să privim cu atenție dimensiunea profund spirituală a alegerii, manifestată integral în momentul prezentării noului Papă în fața credncioșilor din piața San Pietro: Papa provine din familia unui mare Ordin, cel al iezuiților, își alege numele Sfântului Francisc – simbol al curăției și al smereniei evanghelice, întraga sa persoană exprimă devotament al slujirii aproapelui.
CB: Există în rândurile celor care sunt preocupați de viața și resorturile interne în alegerea unui Papă, tendința de a extrage din profilul unui candidat numitorul comun al pontificatului său. Ce indicii ar trebui să căutăm în Profilul Cardinalului Bergoglio cu privire la urmatoarea perioada din viața Curiei Romane dar și a lumii Catolice?
BTC: În Anul Credinței, dedicat în mod special noii evanghelizări, adică unei comunicări noi a credinței în societatea contemporană, care și-a unitat rădăcinile creștine și s-a îndepărtat de Biserică, a fost ales un Papă al cărui nume evocă imediat pe cel care prin smerenie, sărăcie, iubire și simplitate a retransmis cu vigoare mesajul originar al Evangheliei în secolul al XIII-lea. Stilul lui Francisc are prospețimea irezistibilă a credinței autentice, a dialogului senin, a încrederii și a fraternității universale. Cred că acestea sunt trăsături care vor inspira o cale în care autoritatea apaține inimii și slujirii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
