Retragerea Papei Benedict al XVI-lea deși a rămas neînțeleasă în resorturile sale interne a născut o serie de discuții în jurul cărora s-au cristalizat mai multe direcții de schimbare.

Semne că o ipotetică abdicare ar fi putut avea loc au existat de-a lungul timpului, însă decizia Suveranului Pontif a lăsat perplexă nu doar Curia Romană ci întreaga lume, catolică sau nu. Dincolo de explicațiile plauzibile, gestul Papei Benedict al XVI-lea a fost de natură să zguduie temeinic Biserica al cărei păstor este într-o încercare de a trezi conștiința acesteia.

Nevoia de reformă internă a fost susținută de tot mai multe voci, printre care: Cardinalul german Walter Kasper, Cardinalul austriac Christoph Schonborn, Cardinalul maghiar Peter Erdo, Cardinalul peruvian Jean Louis Cipriani Thorne, Cardinalul francez Andre Vingt-Trois, Cardinalul spaniol Antonio Maria Ruoco Varela, Cardinalul indian Ivan Dias, Cardinalul slovac Franc Rode.

Deși există opțiuni remarcabile pentru scaunul Sfântului Petru, alegerea Papei va fi un proces care se anunță a fi foarte elaborat și posibil, de această dată, mai îndelungat. „Firește că există preferați – ne anunță Cardinalul capucin Sean O’Malley, el însuși aflat pe lista scurtă – dar nimeni nu vine să voteze pe cineva anume. Ne rugăm, discutăm, ne informăm despre unul sau altul dintre papabili, admirând abilitățile lor, ne lămurim sau nu cu privire la felul în care unii dintre ei s-ar descurca în cutare sau cutare situație”.

Întrebat care sunt criteriile în alegerea noului Suveran Pontif - Cardinalul Oswald Gracios, Arhiepiscop de Mumbay și Președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale din Asia – răspunde fără ezitare: „să fie sfânt, să fie un adevărat lider spiritual al Bisericii dar și al lumii, inteligent, să aibă o viziune clară despre lume și viață, să fie capabil să înțeleagă problemele acesteia, să vadă nevoile lumii în care trăim și să le dea un răspuns adecvat, să fie capabil de compasiune, să aibă înțelepciunea și curajul de a merge împotriva curentului construind acel tip de lider de care cu toții avem nevoie în aceste timpuri. Este nevoie ca Biserica să fie întărită și să reprezinte cât mai autentic Evanghelia în așa fel încât și cei care nu sunt creștini să fie capabili să vadă în Biserică adevăratele valori ale Evangheliei”.

Trei figuri par să se desprindă din tabloul Cardinalilor aflați astăzisub cheie - con clavis: Angelo Scola, Pedro Odilo Sherer și Marc Ouellet.

Angelo Scola, Arhiepiscop al Milanului, cea mai mare dioceză catolică după Roma, are un destin mai mult decât interesant. Născut la Malgate (Lecco) în 1941 a intrat în preoție în anii ’70. A devenit doctor în Filozofie la Universitatea Catolică din Milano și apoi doctor în Teologie la Fribourg, Elveția. Din 1982 a predat la Institutul Pontifical Ioan Paul al II-lea Antropologie teologică, studii despre căsătorie și familie. În 20 iulie 1991 Angelo Scola este numit Episcop de Grosseto și hirotonit în 21 septembrie a aceluiași an. Și-a încheiat misiunea la Grosseto în 14 septembrie 1995, fiind numit de către Sanctitatea Sa Ioan Paul al II-lea Rector al Universității Pontificale Lateran din Roma iar din data de 29 septembrie a devenit și Decan al Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru Studii despre căsătorie și familie. În această perioadă a publicat două volume de antropologie teologică: Questioni di antropologia teologica și La persona umana. Manuale di antropologia teologica dar și o monografie în două volume despre Misterul matrimonial (vol. I Bărbatul și Femeia, vol. II Căsătoria și Familia), dedicată sexualității umane și problemelor legate de căsătorie și familie. Temele abordate și preocupările Episcopului Angelo Scola sunt mai mult decât evidente în titlurile cărților pe care le-a publicat de-a lungul timpului: Uomo-donna, il caso serio dell’amore; L’esperienza elementare. La vena profonda del magistero di Giovanni Paolo II,Un pensiero sorgivo,Eucarestia, incontro di libertà;Chi è la Chiesa? Una chiave antropologica e sacramentale per l’ecclesiologia; Una nuova laicità. Temi per una società plurale; Buone ragioni per la vita in comune. Dincolo de aceste volume bibliografia Episcopului Angelo Scola numără peste 120 de contribuții în diverse publicații filosofice și teologice internaționale.

Suveranul Pontif l-a numit Patriarh al Veneției pe data de 5 ianuarie 2002 iar în 28 februarie 2003 l-a ridicat la rangul de Cardinal al Sfintei Biserici Romane și confirmat pe data de 21 octombrie 2003. După investirea sa în funcția de Cardinal a fost reconfirmat ca membru al Comitetului director al Consiliului Pontifical pentru familie și membru al congregației pentru cler, urmând ca în 2004 să fie ales și în Comitetul director al Consiliului Pontifical pentru laici.

În 9 ianuarie 2005 a fost ales să facă parte din componența Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor iar în data de 18 martie 2005 Papa l-a desemnat pentru a susține o cuvântare pe tema: Euharistia: sursă și apogeu a vieții și misiune a Bisericii la cea de-a XI-a Adunare Generală a Episcopilor.

Din ianuarie 2009 este membru al Consiliului Pontifical pentru Cultură iar din 2011 este membru al Consiliului Pontifical de promovare a noii Evanghelizări.

La 28 iunie 2011 a fost numit de către Papa Benedict al XVI-lea Arhiepiscop al Milanului. Un transfer, se pare, fără precedent în istoria Bisericii.

Traiectoria sa în sânul Curiei Romane și profilul său intelectual îl plasează mai mult decât convenabil într-o descendență directă cu ultimii Suverani Pontifi și cu politica promovată de aceștia. Este suficient să urmărim intervențiile sale din ultimii ani ca să ne putem da seama de orizontul în care evoluează Eminența Sa: familia, căsătoria, drepturile creștinilor, rolul Europei în viața cetățenilor ei, individualismul și flagelul fragmentării societății, libertatea și responsabilitatea Bisericii.

Nu este nici pe departe un susținător al rediscutării temei avortului, sau al relaxării discursului împotriva ingineriei genetice, ca să nu mai vorbim de nașterea controlată. Nu pare să fie fan nici al feminismului sau al homosexualității asociind în mod vădit tuturor acestor tendințe efecte catastrofale în rândul societății contemporane precum: individualismul, libertinismul, relativismul, narcisismul și chiar nihilismul.

Întrebat ce rol ar trebui să joace Europa în viața cetățenilor ei, Cardinalul Angelo Scola răspunde cât se poate de ferm: “Europa trebuie să respecte drepturile fundamentale și să aibă curajul să nu le subordoneze intereselor economice.Europa ar trebui să promoveze prin fapte modelul unei societăți plurale în care binele comun să fie recunoscut de fiecare membru al său. Este o idee asupra căreia persoane religioase ori nu, ar trebui să cadă de acord și de la care se poate construi mai departe”.

Firește că această viziune este văzută din perspectiva reciprocității ei fiindcă și creștinii sunt chemați să contribuie la procesul de consolidare a Europei. În încercare de a evita retorica searbădă și discuțiile abstracte, Cardinalul Angelo Scola atrage atenția asupra unor schimbări, la care nimeni nu s-a gândit, și care astăzi configurează realitatea imediată într-o manieră inimaginabilă. Laicizarea agresivă, prezența din ce în ce mai semnificativă a Islamului la Paris, Roma, Madrid sau Londra, geometria variabilă a politicilor Uniunii Europene, criza economică, euroscepticismul, terorismul sau încălzirea globală sunt tot atâția factori care pun presiune pe conștiința omului contemporan și mai ales cer un răspuns imediat.

Un răspuns la care va trebui să răspundă într-o manieră cât mai convingătoare viitorul Suveran Pontif împreună cu întreaga Biserică.

Corespondenta de la Vatican.