Ministrul de Externe ungar, Janos Martonyi, spune intr-un interviu în exclusivitate pentru emisiunea Pasaport Diplomatic de la Digi24 ca există anumite teme controversate in relatia bilaterala: "Acum avem o perioadă mai puţin <> a relaţiilor noastre. Grija mea era că poate retorica folosită în România, a mers puţin prea departe".

"Cred că în ceea ce priveşte controversele, avem nevoie de dialog. Scopul dialogului este să creştem gradul de încredere. Aşa că, chiar dacă vorbim despre aşa numitul steag secuiesc, ori despre folosirea limbii native, sau despre studiile la universitate, sau restituirea proprietăţilor bisericii, sau oricare ar fi subiectul, nu întotdeauna avem aceleaşi abordări, sau aceeaşi viziune. Trebuie să continuăm dialogul. Şi acesta este de fapt şi scopul vizitei mele. Acum avem o perioadă mai puţin "uşoară" a relaţiilor noastre. Grija mea era că poate retorica folosită în România, a mers puţin prea departe. Am devenit emotivi şi eu cred că emoţiile nu sunt sfătuitori buni în relaţiile internaţionale. Un alt scop al vizitei mele este să liniştesc aceste emoţii şi bineînţeles să urmăresc puţin mai mult retorica.”

Problema steagului secuiesc arborat pe unele instituţii publice din România, care a stârnit atât de multe discuţii la noi în ţară a fost abordată în discuţia cu diplomatul maghiar iar opinia acestuia este că, şi aici, lucrurile pot fi foarte uşor rezolvate tot prin arta dialogului: „Dacă mergeţi la Gyula, Mehkerek, puteţi vedea pe cladiri ale autorităţilor locale, clădiri oficiale, clădiri publice, steagul românesc şi asta este în regulă. Pe mine mă bucură. Asta înseamnă că este o comunitate românească care se simte mai bine dacă are steagul naţional românesc arborat pe o clădire publică. Aşadar este doar o diferenţă între noi. Am înţeles că în această ţară este o problemă dacă steagul unei comunităţi este arborat pe o clădire publică. Sunt discuţii despre legislaţie şi regulamente, nu este foarte clar, din câte am înţeles eu doar folosirea steagului naţional este cumva restricţionată. Dar în regulă, să discutăm despre asta.” Chestiunea legată de prezenţa politicienilor maghiari în campania electorală din România, care a iscat multe comentarii în presa românească este şi ea explicată prin faptul că aceasta nu este altceva decât o practică europeană foarte normală: „Cred că aceasta este o practică absolut europeană absolut normală, că politicieni din alte ţări europene merg să participe la întâlniri ale familiilor lor politice, pentru că acum partidele politice sunt la nivel european: socialişti, liberali, partide populare, aşa că este ceva foarte normal ca primul-ministru Ponta să vină la Budapesta să participe la întâlnirea Partidului Socialist Ungar, va avea un discurs acolo, probabil va susţine PSU, pentru că acesta este motivul pentru care merge acolo. Noi nu avem niciun fel de obiecţie cu privire la aceste lucruri. Aceastea sunt practici europene normale.”

Întrebat de Balazs Barabas dacă situaţia dintre cele două ţări este chiar atât de rea, Ministrul de Externe ungar a spus că cele mai periculoase sunt întotdeauna îndoielile şi suspiciunile: „Cred că sunt îndoieli şi suspiciuni. Şi dacă ai îndoieli şi suspiciuni, primul lucru pe care trebuie să-l faci este să le risipeşti. Cred, şi asta este poate legat de retorică de asemenea, că oamenii uneori cred lucruri care nu sunt adevărate. De exemplu, noi nu suntem duşmani, doar ca să risipim una dintre suspiciunile de bază. Şi putem risipi aceste suspiciuni, sau îndoieli, doar discutând unii cu alţii. Nu vreau să dramatizez, dar emoţiile cresc şi retorica devine tot mai dificilă, atunci poate să apară un risc ca aceste tendinţe să fie inversate şi nu ne dorim acest lucru.” Evident că, într-o asemenea întâlnire, nu putea rămâne „neatacată” chestiunea cea mai sensibilă a relaţiilor din ultimii ani dintre România şi Ungaria, aceea a anexării Transilvaniei. Aici răspunsul ministrului a fost unul foarte tranşant, fără nicio altă interpretare posibilă: „ Încerc să fiu foarte politicos. A reanexa Transilvania la Ungaria este o prostie absolută şi desăvârşită. Nici nu ar trebui să răspund la asta. Dar vorbind serios despre autonomie. Există diverse forme de autonomie. Am vorbit deja de cea culturală, pe care o recunoaştem. Nu spun că o oferim, ci că o recunoaştem. Este o discuţie mai veche despre drepturile colective. Deci recunoaştem autonomia culturală ca dreptul minorităţilor noastre. (...) Sunt multe alte forme de autonomie în Europa, inclusiv diferite nivele ale autonomiei teritoriale. Putem s-o numim decentralizare sau în multe alte feluri, dar ideea centrală este ca o comunitate să aibă posibilitatea, dreptul de a gestiona chestiunile care îi privesc, cel puţin într-un teritoriu dat. Dealtfel, există o rezoluţie interesantă a Consiliului Europei, cu numărul 1334, care spune că dacă o comunitate locală îşi exprimă dorinţa de a gestiona într-un teritoriu dat chestiunile care îi privesc, atunci guvernul ţării respective trebuie să manifeste înţelegere faţă de aceste revendicări sau dorinţe. Mai ales dacă este vorba de o comunitate relativ mare, care trăieşte pe acel teritoriu de mult timp. (...) Guvernul ungar poate face un singur lucru, să îl sprijine. Dar nu este treaba noastră, nu putem să decidem noi. Bineînţeles, putem vorbi despre asta, dar nu putem să o decidem noi. Este ceva legat de relaţia dintre comunitatea respectivă, cea maghiară în acest caz, şi guvernul României. În ceea ce ne priveşte, o sprijinim, am sprijinit întotdeauna comunităţile noastre de peste hotare, aşa cum guvernul României sprijină comunităţile româneşti de dincolo de graniţe, fie ele în Serbia, Ucraina sau oricare altă ţară.”

Restul interviului cu Ministrul de Externe al Ungariei, sâmbătă, ora 18.30, la „Paşaport diplomatic”, pe Digi24.