Toate discutiile aprinse de la Bruxelles privind bugetul UE in perioada 2014-202 se poarta in jurul propunerilor facute de Herman Van Rompuy, ne-carismaticul presedinte al Consiliului European. Dar cine este acest personaj, cu alura de bunic sever, care are ingrata sarcina de a concilia donatorii - nervosi ca banii lor se irosesc pe birocratia stufoasa de la Bruxelles - si beneficiarii care isi doresc prezervarea fondurilor? Fost premier al Belgiei, a fost desemnat Presedinte al Consiliului European in 2009. Numirea lui Van Rompuy ca Presedinte al Consiliului a reprezentat un compromis la care au ajuns cei 27 de lideri ai statelor membre, care au decis ca nu vor ca institutia sa fie condusa de un personaj proeminent, ca o garantie a neutralitatii acestei institutii-cheie a Uniunii Europene.
Consiliul European, devenit institutie odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, este organismul care defineste orientarile si prioritatile politice generale ale Uniunii Europene, fiind compus din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei Europene.
Herman Van Rompuy, nascut la 31 octombrie 1947, este casatorit si are patru copii. A urmat liceul clasic Sint-Jan Berchmanscollege Brussels (1965), este licentiat in filosofie la K.U. Leuven (1968) si a obtinut un Master in stiinte economice aplicate, K.U.Leuven (1971).
Potrivit biografiei publicate pe pagina oficiala a Consililui European, presedintele Van Rompuy si-a inceput cariera politica indeplinind functia de vicepresedinte national al organizatiei de tineret al Partidului Popular Crestin (CVP) din Belgia (1973-1977), din 1978 a devenind membru al Biroului national al CVP. De atunci si pana in 2007 a fost, pe rand, senator, secretar de stat pentru finante si IMM-uri, viceprim-ministru si ministru pentru buget, deputat in Camera Reprezentantilor, ministru de stat si presedinte al Camerei Reprezentantilor.
Un articol publicat in The Telegraph arata ca in anul 2008 Herman Van Rompuy se gandea deja sa isi incheie cariera politica, insa planurile i-au fost date peste cap. Pe 28 decembrie 2008, in urma crizei politice cu care s-a confruntat Belgia in perioada 2007-2008, Regele Albert al II-lea i-a propus lui Van Rompuy sa formeze un guvern. Potrivit sursei citate, acesta nu a fost dornic ca isi asume aceasta responsabilitate si a fost nevoie de o discutie de o ora si jumatate inainte ca monarhul sa il convinga sa devina premier. In cele din urma Herman Van Rompuy a acceptat, fiind investit in functia de prim-ministru al Belgiei la 30 decembrie 2008, pe care a ocupat-o pana in noiembrie 2009.
Politicianul belgian a ramas insa aproape necunoscut in afara granitelor tarii sale, pana in momentul in care a fost nominalizat drept candidat la Presedintia nou-infiintatului Consiliu European, nominalizarea fiind facuta de cancelarul german Angela Merkel si presedintele de atunci al Frantei, Nicolas Sarkozy, la un summit organizat la Bruxelles, la 29 octombrie 2009. Asa cum nu si-a dorit sa fie premier al Belgiei, nu si-a dorit nici functia de presedinte al Consiliului European. Insa cand, pe 19 noiembrie 2009, a fost votat in unanimitate de membrii Consiliului European, a promis ca va indeplini aceasta functie "cu convingere si cu entuziasm". Mandatul sau a inceput la data de 1 decembrie 2009 (odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona), cu toate ca a inceput oficial activitatea pe 1 ianuarie 2010 si ar fi trebuit sa dureze pana la 31 mai 2012. Numai ca la 1 martie 2012, Herman Van Rompuy a fost reales in aceeasi functie de catre cei 27 de membri ai Consiliului European, astfel ca la 1 iunie 2012 Van Rompuy si-a inceput cel de-al doilea mandat de presedinte, care ar urma sa se incheie la 30 noiembrie 2014.
De notat este faptul ca, spre deosebire de multi lideri Belgieni, Van Rompuy nu este un integrationist, ci chiar se opune ferm aderarii Turciei la Uniunea Europeana. Cu toate acestea, a declarat ca, in calitate de presedinte al Consiliului, se va supune dorintei comune a celor 27 de state membre.
Cariera profesionala:
Atasat pentru anchete interne, Banca Nationala a Belgiei (1972-1975)
Consilier, Cabinetul prim-ministrului L. Tindemans (1975-1978)
Consilier, Cabinetul ministrului de finante G. Geens (1978-1980)
Director, Centrum voor Politieke, Economische en Sociale Studies (1980-1988)
Profesor, Handelshogeschool Antwerpen (1980-1987)
Profesor, Vlaamse Economische Hogeschool Brussel (VLEKHO) (1982-2008)
Cariera politica:
- Vicepresedinte national al organizatiei de tineret a C.V.P. (1973-1977)
- Membru al Biroului national al C.V.P. (1978-)
- Negociator C.V.P. la formarea guvernelor Martens-III, IV, V, VI, VII, VIII si Dehaene I, II
- Presedinte al filialei C.V.P. Brussel-Halle-Vilvoorde (1982-1988)
- Senator C.V.P. (1988-1995)
- Secretar de stat pentru finante si IMM-uri (mai 1988-sept.1988)
- Presedinte national al C.V.P. (sept. 1988-sept.1993)
- Viceprim-ministru si ministru pentru buget (sept.1993-iulie 1999)
- Deputat CD&V in Camera Reprezentantilor (din 1995)
- Ministru de stat (ian. 2004)
- Presedintele Camerei Reprezentantilor (iulie 2007- dec. 2008)
- Explorator Regal (sept. 2007)
- Conciliator Regal (oct. 2007)
- Prim-ministru (dec. 2008 - nov. 2009)
- Presedintele Consiliului European (din dec. 2009 )
Scurta istorie a Consiliului European
Consiliul European a fost creat in 1974 cu intentia instituirii unui forum informal de dezbatere intre sefii de stat sau de guvern. Consiliul European a devenit rapid organul care stabileste obiectivele Uniunii si linia de urmat in vederea realizarii acestora, in toate domeniile de activitate ale UE. A dobandit un statut formal prin Tratatul de la Maastricht din 1992, conform caruia "Consiliul European impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si defineste orientarile politice generale ale acesteia". Incepand cu 1 decembrie 2009, in conformitate cu Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit una dintre cele sapte institutii ale Uniunii Europene.
