Reporter: Anul 2012 e Anul european al imbatranirii active si solidaritatii intre generatii. De ce a gandit Uniunea Europeana un astfel de concept? Care este scopul lui? De ce un an special? Ce rol are o astfel de abordare a unei astfel de politici publice?
Carmen Manu: Multumesc frumos pentru faptul ca mi-ati oferit oportunitatea de a impartasi cateva dintre deciziile referitoare la Anul european privind imbatranirea activa, dar si activitatile pe care le-am derulat noi, in special Ministerul Muncii. Coordonarea Anului european al imbatranirii active s-a realizat de o persoana desemnata in functia de coordonator national, spre deosebire de ceilalti Ani europeni, cand Comisia aloca fonduri statelor membre pentru a facilita desfasurarea de activitati si evenimente care sa marcheze acest an.
Decizia Parlamentului European si a Consiliului de a stabili anul 2012 ca An european al imbatranirii active si solidaritatii intre generatii a pornit de la faptul extrem de bine cunoscut ca populatia Europei imbatraneste. Imbatranirea demografica e o consecinta inevitabila a progreselor societatii actuale, care au condus la diminuarea ratei mortalitatii si implicit la cresterea sperantei de viata. La toate acestea se adauga si specificul societatilor dezvoltate, si anume o reducere drastica a natalitatii. In aceste conditii, imbatranirea demografica va conduce la o schimbare spectaculoasa a structurii de varsta a populatiei. Acest lucru ridica probleme deosebite in perspectiva, mai ales in urmatorii 30-50 de ani, si aici ma refer la consecintele sociale, economice, la presiunea majora asupra sistemelor de asigurari, fie ca sunt asigurari de pensii, fie ca sunt asigurari de sanatate, si asa mai departe.
Sigur ca putem sa incercam sa dezvoltam o serie de politici familiale care sa incurajeze cresterea natalitatii, insa aceste, sa spunem, limitari ale unei imbatraniri accelerate sunt vizibile doar pe perioade foarte lungi de timp. Desigur ca imbatranirea este o realitate, dar nu trebuie sa ne uitam cu ingrijorare la asa numitele consecinte negative, ci sa incepem sa descoperim oportunitatile reprezentate de existenta unui procent mai mare de populatie de varsta a III-a in totalul populatiei. Sa vedem cum poate beneficia de aceasta situatie intraga societate, precum si fiecare persoana varstnica in parte, astfel incat sa realizam o societate incluziva, asa numita societate pentru toate varstele, pentru ca acesta este obiectivul. Practic, Anul european al imbatranirii active are ca obiectiv principal inceperea dezbaterilor privind conceptul de imbatranire activa. Ridicarea acestei problematici in fata intregii populatii, dar si a tuturor decidentilor politici si a altor actori este utila pentru un stat in procesul de dezvoltare a politicilor publice, nu numai pentru a asigura suport pentru persoana varstnica, fragila, dar si pentru a sustine implinirea personala, indiferent de varsta.
