Paragrafele urmatoare reprezinta aperitivul dinaintea unui jurnal de calatorie in Bucurestiul de acum 160 de ani. Un reportaj profesionist, nu cronici subiective ale unor calatori prinsi cu treburi prin tarile romane. Un articol dedicat, o calatorie in timp undeva in Balcanii din vara lui 1853 intr-o regiune in prag de conflict. Fisierul vine ca un suvenir de poveste pentru cele o mie una de aprecieri si il gasiti mai jos, scrie Moromitic pe blogul La coltu' strazii.

  • Preambul 1853

Ca prefata, recomand un scurt preambul cu imprejurarile vremurilor dintr-un captivant rezumat al incurcatei "chestiuni estice" ce-a dus la razboiul Crimeii. Acest conflict inceput pripit si incheiat ciudat a insemnat o infrangere importanta a Rusiei la gurile Dunarii, din care rusii si-au revenit aproape 100 de ani mai tarziu, odata cu Stalin. Fara razboiul Crimeii, principatele romane n-ar fi avut sansa sa se uneasca in 1859 pentru ca apoi sa-si castige independenta in 1877 si sa elibereze romanii din celelalte teritorii in 1918.

Relatare din stepele Valahiei: "Smoking seems to be the principal occupation of the inhabitants."

Cand nimeresc pe bloguri despre vechiul Bucuresti ajung sa ratacesc cu orele din click in click printre lucrurile descoperite de oamenii dedicati, carora le aplaud efortul. A venit si randul meu sa produc un document despre vechiul Bucuresti. Nu stiu daca se stie despre el, daca a mai fost publicat, daca vreo colectie de muzeu il are in vreo arhiva, insa eu nu l-am mai gasit pe nicaieri, asa ca deocamdata ma mandresc cu mica mea comoara descoperita norocos prin hoinarelile mele pe net. Ma mustrez ca l-am lasat in draft de aproape un an.

E vorba de un reportaj despre Balcanii lui 1853, aparut in februarie 1854 in prestigioasa Harpers Magazine, atunci o revista lunara ce aborda subiecte socio-economice si problematici internationale. Zic asta fiindca revista exista si azi, insa are alt format si se numeste Harpers Bazaar, ba chiar avem si o editie romaneasca.

Doi "gospodins amerincanski" ajung in Belgrad cu un vas austriac, continuand spre Sofia pentru ca apoi sa intre in Tara Romaneasca pe la Giurgiu, sa viziteze Bucurestiul si sa paraseasca Romania pe Dunare, de la Braila, scris si Brailow. Era pe vremea cand porturile Giurgiu si Braila insemnau poarta Principatelor catre Europa.

Voi lasa deoparte descrierea drumului Belgrad, Sofia, Giurgiu oprindu-ma insa asupra unei meditatii a jurnalistului american exasperat de plaga cersetoriei din Balcani:

It was the first time that we had heard that cry which resounds through the whole East. Beggary is a plague-spot of a people. [...] A nation of robbers may be civilized. Pickpockets transplanted to Botany Bay have mastered the metaphysical distinction between "mine" and "yours" and have become pillars of society. But when a whole people betakes itself to beggary as a profession, it is past recovery.

Mai bine hoti decat cersetori, ca primii macar mai misca un deget. Inversarea pragmatica si foarte americana a justificarii bastinase "Mai bine cersesc decat sa fur". O problema inca atat de actuala in zona (vezi gastile zdrentuite din Gara de Nord sau de la orice cununie) si omniprezenta, de la pelicula Filantropica la politica statului asistential.

  • Giurgiu, 1853

Reporterul calator descrie intrarea in Tarile Romane si insista asupra carantinei de la vama Giurgiu: intrarea in Romania crestina de atunci venind dintr-o tara musulmana precum Bulgaria insemna un ritual de purificare demn de Evul Mediu si descris exotic, ca atare. Nu insista asupra portului desi regreta, fiindca au trecut pe langa viitoarea scena de lupta a razboiului:

"Could we have anticipate that it would so soon become the scene of a combat, in which the Turks would manifest such unexpected bravery we might have look with more interest upon the old fortress".

Apropo, odata cu scenele de luptelor de la Giurgiu, un roman a intrat in istoria presei drept primul reporter-fotograf de razboi!

Carol Szathmari, bucurestean nascut in Cluj, la baza artist cu atelier de pictura, grafica si fotografie a intuit oportunitatea fotografierii unui razboi atat de aproape de atelierul sau si a intrat astfel in istorie cu fotografiile sale despre razboiul Crimeii. A primit patru medalii pentru pentru activitatea sa fotografica, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Imparatul Austriei, Napoleon al III-lea al Frantei si Regele Spaniei in anul 1855. A fost probabil un gest pur antreprenorial, fiindca pe atunci razboaiele erau ilustrate de pictori trimisi la fata locului (printre care si Theodor Amman), iar cele mai reusite panze erau vandute pe bani frumosi curtilor regale si presei occidentale. Tehnica fotografica a inlocuit repede pictorii de ziar precum cel care ilustreaza grafic acest articol.

Mai departe urmeaza tocmirea postalionului din Giurgiu, un angrenaj "fara nicio particula de otel in ea" si pornirea la drum, drumul fiind mai mult niste urme de carute lasate in noroaiele campiei si numai de birjari stiute.

"no trace of a definitive path existed upon this broad level plain [...] but a perfect net-work of wheel-ruts was spread in every direction."

Cincisprezece ani mai tarziu, pe aici va trece prima cale ferata care intra in Bucuresti prin gara Filaret. S-ar zice, poftim! vesnica problema a infrastructurii lipsa, dupa cum se lamenteaza unii romani cum ca aici nu se poate, ca "tara e frumoasa, pacat ca e locuita" si alte clisee adormitoare.

Se uita mai mereu de geografia complicata a zonei, nici o populatie de vikingi n-ar fi rezistat altfel intre trei puteri mereu in conflict. Cand sa construiesti ceva, orice? cand traiesti sub zodia provizoriului? Si nu ma duc mai departe in trecut spre atacurile in valuri ale popoarelor migratoare si nici in istoria recenta a celor doua razboaie mondiale (plus razboiul rece), ci raman la perioada relevanta articolului: numai intre 1711 si 1854 au avut loc 8 confruntari intre turci si rusi pe teritoriile romanesti, cu o perioada insumata de 27 de ani de razboi!

  • Bucuresti, 1853:

Capitala apare in peisaj cu numeroase acoperisuri colorate si impozante turnuri bisericesti ridicandu-se deasupra vegetatiei masive, in contrast cu monotonia campiei.

Calatorul extenuat cauta faimoasele bai, celebre precum cele din Damasc! si devine entuziasmat de stramosul spa-ului de azi, tratamentul de la baile din Bucuresti intrecand "la un loc tot ce-ati citit despre baile orientale din Damasc si Constantinopol" si fiind descris cu lux de amanunte. Apoi rezuma sociologic urbea si schiteaza si un comentariu arhitectural:

"Bucharest presents an ambitious appearance. Not a few of the buildings make attempts at splendor, but they are built of such fragile materials that even when new, they present a dilapidated appearance, in spite of their multifarious ornaments. The streets are unpaved and from the nature of the soil are always chocked either by dust or mud".

Ca fapt divers, in acel an s-a inaugurat Moara lui Assan, cladire impozanta care rezista si azi in ciuda incendierilor imobiliare. Dar nu cred ca vizitatorii americani au hoinarit prin periferiile de atunci ale capitalei.

Jurnalism de la 1853 despre politica zonei

Urmeaza mai multe paragrafe despre istoria Romaniei pentru cititorii americani, urmata de o foarte actuala (atunci) prezentare a "Chestiunii Estice", o intuitie foarte buna a jurnalistului fata de evenimentele ce urmau sa produca in mai putin de un an. Un jurnalist de exceptie, care nu numai ca a incercat sa relateze obiectiv detaliile marunte observate in jurul sau, dar care avea si o privire de ansamblu foarte pertinenta, mai ales pentru posibilitatile de informare ale epocii. Ma inclin:

Such an anomalous position can not long continue. The fate of the Principalities must be decided in the settlement of the "Eastern Question" which can be no longer postponed. Every man who has smoked a chibouck supposes himself to have imbibed the wisdom for settling this vexed question.

Si a urmat imediat Razboiul Crimeii (prea putin tratat in manualele romanesti)! Apoi concluzioneaza despre Principate:

A few years of peace would readily develop into a constitutional government.

Din nou, un diagnostic atat de precis pentru progresul statal ce a urmat in a doua parte a secolului XIX! Doar ca Balcanii au ramas mult timp sub semnele de intrebare ale Chestiunii Estice: dupa Razboiul Crimeii au urmat altele in zona, culminand cu asasinarea Arhiducelui Austriei in Sarajevo si declansarea Primului Razboi Mondial si terminand cu razboiul iugoslav care a macinat anii '90.

Privind in urma, apreciezi altfel pacea si tihna de a construi a prezentului fata de ce-au trait bunicii sau stra-strabunicii nostri. Dar mai bine va las sa rasfoiti in liniste.