Arghir Zarnescu este unul dintre acei tineri români care cu acum aproximativ un deceniu in urma a ales sa plece in strainatate pentru a-si continua studiile de cercetare in matematica. Dupa finalizarea masterului si doctoratului la Universitatea din Chicago i-au urmat 5 ani cercetare postdoctorala la Oxford. Nu s-a mai intors in România. Arghir a fost acceptat ca profesor de matematica in Anglia, Universitatea din Sussex, unde se afla si in prezent. In ce conditii s-ar mai intoarce in tara si cum se vede cercetarea romaneasca?

Arghir ZarnescuFoto: Hotnews

• "Un mediu academic plin de probleme - si ma refer aici de exemplu la plagiatul domnului Ponta - se vede foarte urât din afara si spune ceva despre nivelul academic intr-o tara. Ca sa nu mai vorbim de toti ministrii care au luat doctorate asa cum le-au luat. Si asta este ceva rau"

Matematica un fel de puzzle care iti da mereu impresia ca poti intelege unele lucruri mai bine

Arghir Zarnescu

Rep: De unde vine pasiunea pentru matematica?

Arghir Zarnescu: Cred ca la inceput a fost oportunitate si abia apoi s-a transformat in pasiune. in parte a fost probabil si o forma de rebeliune fata de parinti. Tatal meu e sculptor si mama e graficiana. Când eram mic chiar desenam. Dar când am ajuns la scoala, in clasele primare, am vazut ca ma descurc mai bine decât altii la matematica si a inceput sa imi placa. Daca esti bun la ceva exista o tendinta naturala sa te axezi pe acel ceva. Când am inceput sa particip la olimpiade si sa iau premii a inceput de fapt totul. Matematica un fel de puzzle care iti da mereu impresia ca poti intelege unele lucruri mai bine. De exemplu, eu am facut matematica aplicata, modele pentru sisteme fizice, si m-a atras ideea ca matematica riguroasa poate duce la intelegerea unor fenomene naturale.

Rep: Ce poate descoperi in materie de fenomene naturale un cercetator in matematica?

A.Z: Este surprinzator cum niste ecuatii pot sa prezica atât de multe. De exemplu, sa ne gândim la eclipse. Ecuatiile nu sunt prea complicate, dar poti sa prezici cu mii de ani inainte si data si ora exacta când o sa se intunece soarele.

Rep: Care a fost descoperirea care te-a entuziasmat cel mai mult?

A.Z: A fost ceva destul de abstract, dar intr-adevar a fost ceva care m-a multumit. Dupa multi ani de munca. Cred ca s-a intâmplat la 3-4 ani dupa doctorat. Abia atunci am obtinut ceva ce m-a multumit. E cam greu sa explic publicului larg despre ceea ce e vorba in termeni simpli. E ca si in arta, doar daca ai ochiul format poti sa iti dai seama ce vrea sa spuna artistul. E vorba despre aproximarea unor multimi speciale.

Rep: Ne poti povesti despre proiectele tale de cercetare?

A.Z: Momentan lucrez la câteva proiecte diferite dar toate au legatura cu fluidele. Sunt fluide mai obisnuite, precum apa si aerul, dar si fluide mai exotice, precum cristalele lichide. Intentionez sa imi extind studiile si inspre fluide complexe care au o componenta biologica. Toate acestea presupun interactiuni nu numai cu matematicieni ci si cu fizicieni, chimisti si biologi.

Adevarul e ca toti tinerii pleaca si cei ramasi, impresia mea e ca sunt mai deconectati de cercetarea de la nivel global. România are nevoie de investitii mai mari in cercetare.

Arghir Zarnescu

Rep: Ce ai dori sa descoperi cu cercetarile tale? Ai un vis?

A.Z: Sunt mai multe lucruri pe care mi-ar placea sa le explorez, in mai multe directii. Cât despre vise... imi aduc aminte ca am avut un vis cu care am plecat de la Iasi. In timp ce eram student am citit o carte scrisa de Ciprian Foias si de Peter Constantin despre ecuatia Navier-Stokes care descrie miscarea fluidelor. Si am vrut sa studiez mai multe despre asta. Când am plecat la studii in Chicago, eu de fapt am plecat pe urmele unuia dintre cei doi, Peter Constantin, care in acel moment era profesor acolo. Bine, dupa ce am ajuns acolo am facut altceva, teorii mai complexe. intr-o anumita masura, am pornit cu aceasta idee, dar acolo am descoperit multe alte lucruri interesante.

Rep: Când ti-ai dat seama ca vrei sa studiezi in strainatate?

A.Z: Când mai aveam un an de studiu la facultate mi-am dat seama ca principala mea optiune la finalul studiilor este sa ma fac profesor de liceu sau de gimnaziu in România. Iar eu vroiam sa fac cercetare. M-a impins inainte a fost ambitia, dar si o stare de disperare, pentru ca mi-am dat seama ca in România mai mult nu se poate face, si daca vreau sa ma dezvolt pe cercetare, din pacate, trebuie sa plec. Imi aduc aminte ca profesorii mei au fost dezamagiti si intristati ca toata lumea pleaca. Se instaurase deja o traditie, ca primii din fiecare an sa plece. Si eu practic am mers pe aceeasi linie.

Rep: In România nu se putea face cercetare?

A.Z: Se putea si se poate face cercetare dar numai la un anumit nivel. Si este unul redus si din pacate devine din ce in ce mai redus. Adevarul e ca toti tinerii pleaca si cei ramasi, impresia mea e ca sunt mai deconectati de cercetarea de la nivel global. Si este inevitabil. Cu cât cresti in vârsta cu atât rata de conectare la ceea ce e nou scade. Plus ca România are nevoie de investitii mai mari in cercetare. In era globalizarii cel care are cele mai multe cunostinte o sa o duca cel mai bine in cele din urma. In momentul in care o sa se realizeze acest lucru la nivel guvernamental si o sa se investeasca cred ca lucrurile vor merge mai bine.

Cât despre investitia in România a companiilor mari, acestea cauta sa investeasca in locuri unde forta de munca este foarte ieftina sau foarte bine educata. Din pacate România nu mai intra in nici una din aceste doua categorii.

Arghir Zarnescu

Rep: Este doar de datoria guvernului sa faca investitii in cercetare?

A.Z: Ar fi si de datoria mediului privat sa o faca, dar din pacate la noi mediul privat este foarte prost dezvoltat. Si lipseste o anumita cultura. Chiar si in strainatate mediul privat trebuie sa fie o anumita masa critica ca sa poate sa faca investitii in cercetare. Din pacate in România nu exista aceasta masa critica la nivel privat. In plus trebuie facute investitii mari. Vorbim aici de o chestiune destul de complexa. In sensul ca exista proiecte care au ca scop rezultate imediate, precum imbunatatirea unui produs, si asta este in interesul imediat al companiilor, dar apoi exista si acele proiecte de cercetare mai pura, cu bataie mai lunga, cu o durata de pâna la 100 de ani, unde statul e cel care investeste. Trebuie sa existe o balanta intre cele doua. Pe de alta parte ambele costa foarte mult si presupun interactiuni intre public si privat dar si intre discipline uneori. Eu de exemplu lucrez foarte mult pe fenomene fizice si interactionez foarte mult cu cercetatori din diferite domenii.

Rep: De ce nu sunt companiile dispuse sa investeasca in cercetare in România? si la noi sunt prezente firme precum Pfizer, HP, Samsung etc.

A.Z: Intr-adevar, HP este o firma extrem de mare si investeste mult la nivel global in cercetare. si chiar am avut interactii cu HP. Cercetarea pe cristale lichide este una din directiile pe care ma axez eu acum si ei finanteaza astfel de studii. Dar ei nu au sectii de cercetare in România. Au in Anglia un centru de cercetare, in Bristol. Acolo exista mari clustere de cercetare. Cât despre investitia in România a companiilor mari, acestea cauta sa investeasca in locuri unde forta de munca este foarte ieftina sau foarte bine educata. Din pacate România nu mai intra in nici una din aceste doua categorii.

Rep: Dupa ce ti-ai incheiat studiile doctorale te-ai intors in Europa, la Oxford ca post doctoral research assistant. Cum s-a intâmplat?

A.Z: Nu mi-am dorit neaparat Oxford. Am vrut sa ma intorc in Europa si a fost un concurs de imprejurari. imi cautam slujba si s-a ivit acest post pentru care am candidat si spre surpriza mea chiar l-am luat. Mi-am facut bagajul si am plecat. De altfel lumea e foarte diversa si libertatea de miscare poate permite oricui sa gaseasca o slujba in Japonia, in Asia, oriunde in general. Pe mine nu m-a impresionat in mod deosebit SUA si mi se pare ca exista o cultura americana, ceea ce s-ar chema workoholic. Sa muncesti pâna la ora 24. Nu conteaza atât de mult ceea ce produci, cât orele de munca. Cred ca in Europa exista un echilibru mai bun intre viata si munca si se pune accentul mai mult pe ce produci efectiv si nu câta munca faci. si acesta a fost motivul principal, plus sa fiu mai aproape de familie. Dar, per total, cred ca Europa e mai apropiata cultural de mine. in plus, eu cred ca exista o migratie a creierelor spre Europa in ultimii ani. Exista programe europene care isi propun dublarea banilor investiti in cercetare. si persoane de oriunde din lume pot sa propuna proiecte de granturi si Europa ii finanteaza pe cei mai buni. si banii investiti in cercetare cresc in fiecare an.

La nivel national, in Anglia, acum 10 ani nu trebuiau sa plateasca nimic studentii. Acum vreo 6 ani se plateau vreo 3 mii de lire pe an si anul acesta s-a ajuns la 9 mii de lire. Si abia acum se spune ca s-ar acoperi cât de cât costurile educationale.

Arghir Zarnescu

Rep: Ce inseamna experienta Oxford pentru un tânar?

A.Z: Probabil cele mai bune locuri din lume pentru un student sunt Oxford si Cambridge. Raportul dintre facultate si studenti este cam 1/2. Deci studentii au posibilitatea de a interactiona câteva ore pe saptamâna, direct cu profesorii, in grupuri de 2-3 pâna la 6. Nicaieri in lume nu o sa gasesti ceva mai personalizat. Pe de alta parte, pentru un profesor este mult mai multa munca decat in alte parti. si ma refer aici la profesorii asistenti care stau in campus permanent. Acestia in general sunt la inceput de cariera si au foarte mult de lucru in special cu studentii. Au de predat foarte mult fata de o universitate normala si in general nu prea reusesc sa se dezvolte foarte mult pe plan academic. Cei mai cunoscuti profesori de la Oxford sunt cei care s-au dezvoltat in alta parte si apoi sunt recrutati de Oxford. Pentru mine acesta a fost si motivul pentru care am considerat a fi periculos sa ramân la Oxford. Posibilitatea de a avansa de la profesor asistent la profesor practic nu exista. Singura modalitate pentru mine de a avansa pe plan academic a fost sa plec. Te duci in alta parte, te dezvolti si daca esti bun apoi te intorci ca profesor la Oxford.

Rep: Crezi ca aceste clase mici de care vorbeai mai devreme determina si nivelul atât de ridicat de pregatire al studentilor?

A.Z: Fara doar si poate. Cred ca este un factor foarte important faptul ca au o interactiune atât de apropiata cu oameni care pot fi chiar si premiati Nobel. Evaluarea si modul de predare sunt foarte individualizate. De exemplu, ca si membru al facultatii un profesor trebuie sa aiba ceea ce se cheama pastoral duty, adica obligatii morale. Trebuie sa il intereseze si de cum este studentul din punct de vedere social, daca este echilibrat, daca are probleme. Se presupune ca trebuie sa fii prieten cu studentii pentru a le intariri aptitudinile sociale. Este in schimb un model foarte scump, si probabil o sa dispara incetul cu incetul. Taxele pe care trebuie sa le plateasca studentii sunt foarte mari. La nivel national, in Anglia, acum 10 ani nu trebuiau sa plateasca nimic studentii. Acum vreo 6 ani se plateau vreo 3 mii de lire pe an si anul acesta s-a ajuns la 9 mii de lire. Si abia acum se spune ca s-ar acoperi cât de cât costurile educationale. La Oxford costurile sunt si mai mari si sunt acoperite din donatii particulare in general.

Rep: Si din aceste donatii particulare sunt acoperite si bursele?

A.Z: La nivel de studii de licenta da, dar bursele sunt foarte rare si sunt extrem de competitive. In general cei care vin la Oxford la studii de licenta isi acopera cheltuielile din resurse financiare proprii. De aceea se si spune ca Oxford-ul este universitatea celor bogati. 90% din studentii de acolo provin din familii extrem de instarite. Dar asta se intâmpla si la prestigioase universitati din SUA, precum Harvard, Priceton, Stanford si altele. La programele de master sau cele doctorale e altfel. Peste 50% sunt straini. Acolo exista mult mai multe oportunitati. La aceste programe nu trebuie sa platesti, ba mai mult iti dau si bani ca sa iti faci studiile si sa traiesti. Aproape toate pozitiile de dupa B.Sc. Sunt finantate de Uniunea Europeana, Consiliul de Cercetare Britanic sau alte centre de cercetare. In general toate sunt pozitii de cercetare. Acolo sunt sanse reale de a obtine o bursa de studii si pentru români, dar sistemul de admitere nu este prea transparent. E mai usor sa te duci in SUA, cum am facut eu, sa dai un numar exact de teste, sa predai dosarul, pentru ca ei sa vada apoi exact unde te plaseaza in raport cu ceilalti. La Oxford e diferit. Pentru ca ei nu au teste. Practic ei pun accentul pe scrisori de recomandare si note. Eu cred ca sunt mai deschisi sa admita studenti care vin de la universitati din vest pe care ei le cunosc. Si probabil de aceea românii au mai mult succes in SUA in general.

Rep: Care sunt principalele intrebari cu care ti se adreseaza un student la Oxford?

A.Z: In general cei care ma intreba despre Oxford sunt cei care vor sa stie cum se poate intra acolo. Care sunt calitatile si baremele pe care trebuie sa le ai ca sa ajungi acolo. Raspunsul e simplu. Una la mâna, trebuie sa ai rezultate academice impecabile. Dar sunt foarte multi care respecta acest criteriu. Ceea ce face departajarea este un sistem de interviuri in care te pun sa rationezi pe loc, te pun intr-o situatie in care sa gândesti cu forte proprii. In masura in care te descurci la fata locului si ii impresionezi, mergi mai departe, esti admis. Temele interviului sunt in general teme specifice domeniului pentru care aplica un student, dar ceva care nu se bazeaza pe cunostinte. Cunostintele sunt intr-adevar importante, dar nu suficiente. Ei vor sa testeze faptul ca poti sa gândesti de unul singur, nu ca ai invatat ceva, sau te-a invatat cineva. si aceste lucruri tin in general de talent sau perspicacitate.

Rep: Revenind la cariera ta. A fost tot un concurs de imprejurari si faptul ca dupa 5 ani in cercetare la Oxford ai ajuns profesor la o alta universitate britanica, Sussex University?

A.Z: Nu. imi doream sa ramân in Anglia. De altfel, ceea ce m-a determinat sa ramân in Anglia a fost experinta Oxfordului. Puteam sa plec si in Franta, dar am constatat ca, din punct de vedere al cercetarii, sunt avantaje in a fi in Anglia. Cel putin in domeniul meu. Francezii sunt ceva mai rigizi si mai indreptati spre rafinament decât spre descoperirea unor lucruri noi si interdisciplinare. Eu lucrez intr-un domeniu relativ restrâns si cred ca din anumite puncte de vedere exista mai multa libertate si mai multe posibilitati aici in Anglia.

Cunosc tineri cu perspectiva care s-au intors in Romania pentru un timp dar s-au simtit izolati si incapabili sa evolueze profesional si pâna la urma s-au intors in vest.

Arghir Zarnescu

Rep: Cum privesti posibilitatea de a te intoarce in România ca cercetator si profesor?

A.Z: Este chestiunea de ce poti sa faci in România. Asa cum am spus, eu am ales Anglia si nu Franta pentru ca exista mai multe posibilitati de cercetare interdisciplinara, poti sa relationezi mai bine cu o gramada de oameni care sunt la nivel cutting edge, adica sunt la curent cu tot ceea ce se intâmpla acum in cercetare. Pâna acum oportunitatile de a face cercetare mi-au condus deciziile in viata. Iar oportunitatile aici sunt fabuloase in comparatie cu România. Din multe puncte de vedere ma tem ca sunt diferente extrem de semnificative intre România si Anglia. Exista un anumit nivel pâna la care universitatile românesti pot sa dezvolte tineri, dar o cercetare la frontiera noului presupune o interactiune de multe discipline si o masa critica. Trebuie sa fie suficient de multe idei, suficient de multe minti sclipitoare ca sa iasa ceva nou. in România exista asa numitele centre de excelenta. Desi sunt o initiativa buna, ele nu au reusit inca sa convinga. Ar fi altceva daca ar veni 30-40 de oameni intr-un centru sa poata face ceva impreuna. Dar asa, singur, nimeni nu rezista si nu face performanta. Pentru ca mai devreme sau mai târziu va ajunge sa se simta foarte izolat si isi va dori sa plece inapoi. Cunosc tineri cu perspectiva care s-au intors in Romania pentru un timp dar s-au simtit izolati si incapabili sa evolueze profesional si pâna la urma s-au intors in vest.

Sigur, la baza acestor probleme stau si investitiile, dar marea problema este a mediului academic. Si un mediu academic plin de probleme - si ma refer aici de exemplu la plagiatul domnului Ponta - se vede foarte urât din afara si spune ceva despre nivelul academic intr-o tara. Ca sa nu mai vorbim de toti ministrii care au luat doctorate asa cum le-au luat. Si asta este ceva rau.

Mai apoi, e si o chestiune de dezvoltare generala a societatii. Conteaza foarte mult ambianta. De exemplu, in timpul comunismului poate nu erau resursele financiare atât de mari, dar exista un anumit respect si apreciere a societatii fata de cercetare. Dar eu sper ca lucrurile se vor dezvolta in masura in care cei de la conducere vor intelege ca economia bazata pe cunoastere poate fi mai productiva decât spre exemplu sa vinzi padurile sau sa exploatezi carbune. Ma rog, si ele au importanta lor, dar nu acolo este viitorul.

Revenind la centrele de excelenta, ele trebuie stimulate si mai mult pentru a atrage o cât mai mare masa critica de tineri care sa interactioneze in acest mediu. si trebuie pastrati acolo. Cel putin pe mine, ca cercetator, asta m-ar interesa. Apoi, in domenii de cercetare precum chimie, biologie, fizica, e nevoie de foarte multi bani, enorm de multi. in general totul se reduce la o problema de bani. Când România va investi mai mult in cercetare, atunci inevitabil cercetatorii se vor intoarce.

NOTA: Interviul este realizat de Claudia Silaghi, director la Romanian Education Foundation