"Desigur, nu mai traim constant pe buza unei catastrofe politice si ideologice globale, ca in secolul al 20-lea. Dar schimbari deconcertante se petrec la frontierele Europei, precum ciocnirea de rau augur intre stalinism si vechiul nationalism european, in Ungaria sau Romania. Si mai este cazul aparte al Greciei. Tara este, cumva, un caz izolat, cu o istorie groaznic de haotica dupa independenta din 1830, dar si dupa 1945, nelipsind razboiul civil si dictatura militara. Din multe puncte de vedere, Grecia este in dezacord cu Europa, fiind anti-germana, pro-sarba si adesea pro-rusa", afirma filozoful francez Andre Glucksmann intr-un interviu publicat de editia online a publicatiei germane Der Spiegel.Glucksmann vorbeste despre pericolele care ameninta Uniunea Europeana si despre crizele sale.

Citeste mai jos cateva fragmente din interviul cu filozoful francez Andre Glucksmann. Citeste varianta integrala in editia online a publicatiei Der Spiegel.

• Criza Uniunii Europene este un simptom al civilizatiei sale. Ea nu se defineste pe baza identitatii sale, ci mai degraba pe baza caracterului sau distinctiv. O civilizatie nu se bazeaza neaparat pe o dorinta comuna de a realiza ce e mai bun, ci mai degraba pe excluderea raului, transformarea lui intr-un tabu. In termeni istorici, Uniunea Europeana este o reactie defensiva la oroare.

• La inceputul anilor '50, nucleul uniunii a fost dat de stabilirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), prima alianta economica supranationala in domeniul industriei grele; Lorena si Ruhr, CECO folosit ca mijloc pentru prevenirea razboiului. Dupa cum stie toata lumea, un omolog al zilelor noastre ar fi o uniune europeana a energiei. In schimb, Germania a decis sa inceapa tranzitia catre energie regenerabila pe cont propriu, ignorand dimensiunea europeana. Fiecare negociaza individual cu Rusia pentru petrol si gaze, Germania a semnat un acord pentru constructia conductei de la Marea Baltice in pofida rezistentei Poloniei si Ucrainei, iar Italia este implicata in conducta South Stream, prin Marea Neagra.

• Desigur, nu mai traim constant pe buza unei catastrofe politice si ideologice globale, ca in secolul al 20-lea. Dar schimbari deconcertante se petrec la frontierele Europei, precum ciocnirea de rau augur intre stalinism si vechiul nationalism european, in Ungaria sau Romania. Si mai este cazul aparte al Greciei. Tara este, cumva, un caz izolat, cu o istorie groaznic de haotica dupa independenta din 1830, dar si dupa 1945, nelipsind razboiul civil si dictatura militara. Din multe puncte de vedere, Grecia este in dezacord cu Europa, fiind anti-germana, pro-sarba si adesea pro-rusa.

• Globalizarea aduce haos global, iar rolul de jandarm global -  pe care Statele Unite l-a jucat pentru multa vreme - nu mai exista. Jucatorii poate ca nu sunt preocupati de razboi, dar ei nu se inteleg prea bine unii cu altii. Fiecare isi vede de propriul joc. In confuzia sa de tip anarhic, Europa trebuie sa se asume si sa faca fata in mod ofensiv acestor amenintari. Rusia lui Putin, care doreste recastige parti din ce a pierdut, este o amenintare. China, un stat birocratic de tip sclavagist, este o amenintare. Militantismul islamist este o amenintare. Europa trebuie sa invete sa gandesta in termeni de ostilitate inca o data.