EC_Special, ediția de oraș, s-a încheiat după șapte zile de concerte și evenimente culturale în centrul orașului Cluj-Napoca și la Cetățuie. A fost o experiență memorabilă, obositoare și cu o încărcătură emoțională substanțială pentru artiști, cei din organizare și public.
Ultima zi de la EC_Special In The City a început cu Nane, cel mai mare trapper din România, care a cântat pe mainstage-ul din Piața Unirii în fața unui public tânăr și plin de energie, care se rupea sub privirile părinților din zona de lounge.
Am văzut și niște persoane înaintate în vârstă, cu siguranță nu au fost acolo pentru CTC sau Dubioza Kollective. Respect pentru bunicii care își duc nepoții la Nane.
Concertul ăsta a fost remarcabil dintr-un motiv evident: era ultima zi de festival și publicul era în delir. După șapte zile de petreceri. Sau zece, dacă au început cursa la Bonțida. Mulți erau pe jumătate morți, la un pas de halucinații din cauza lipsei de somn și afectați de soarele puternic.
Singurul lucru pe care poți să-l faci când simți că nu mai poți duce e să mergi mai departe, tiptil până apeși pedala de accelerație. Asta se aplică și în viață, nu doar la un festival de muzică. Publicul a fost la fel de forțos și la CTC și Dubioza Kollective.
Adevărul e că trupele astea sunt cunoscute pentru show-urile lor în care e imposibil să stai locului, dar asta nu devalorizează spiritul celor din fața scenei. Doar un om care a trecut prin șase zile de festival poate înțelege ce înseamnă să vezi spectacolul ăsta în ultima noapte de scandal.
Îți recapeți toată speranța în scena locală și în propriile puteri. Corpul poate duce mai mult decât îți poți închipuii. Lucrurile stăteau puțin altfel la Cetățuie. Publicul nu era la fel de numeros și entuziasmul era pe autopilot.
Scenele de la Cetățuie erau pentru cei care și-au dat non-stop pe tot parcursul festivalului. Acolo erai izolat de oraș, într-un setting care semăna extrem de mult pe cel de la Bonțida.
În plus, scenele de la Cetățuie s-au închis pe la două noaptea, party-urile erau mai lungi decât în centru. Lumea era mai conștientă de faptul că mâine începe o nouă săptămână.
Skream, un DJ legendar din scena de dubstep, a avut un show excelent, printre cele mai bune de la EC_Special, în fața unui public restrâns dar hipnotizat de britanic, iar scena Hideout in the City, locul în care au avut loc cele mai faine party-uri de la Cetățuie, a fost închisă de Sauce, cel mai bun DJ de hip-hop din România.
La scurt timp după, a început curățenia finală. Te plimbai prin perimetrul de la Cetățuie și vedeai cum era dezasamblată lumea asta mult prea devreme. Da, chiar dacă eram cu toții obosiți după șapte zile de petreceri, sentimentul de tristețe post-festival era prezent.
Singurul mod prin care poți să scapi de melancolia asta e să te gândești la toate lucrurile faine pe care le-ai trăit în ultima săptămână la Cluj-Napoca. EC_Special a fost un eveniment deosebit din mai multe motive. Uite câteva dintre ele:
Un line-up divers și cu foarte mulți artiști români
Organizatorii EC_Special au pus accent anul ăsta pe diversitate când vine vorba de line-up. Fiind o ediție hibrid Bonțida-Cluj-Napoca și experimentală, nimeni nu știa cum va reacționa publicul după pandemie, dacă va fi cerere sau lumea s-a obișnuit cu statul în casă, și-au permis să contureze o listă de artiști și mai eclectică decât ce am văzut la ultimele ediții Electric Castle.
Ai avut niște artiști și trupe din stiluri total opuse. Spre exemplu, sâmbătă, puteai să mergi la revenirea lui Norzeatic, considerat de mulți drept cel mai bun MC ever din România, apoi să dai o tură până la „pop queen” Irina Rimes și să termini seara la Dordeduh, o trupă de atmospheric black metal.
Da, toți sunt români, pentru la EC_Special scena locală a fost centrul atenției. Nu o să găsești un alt festival la noi care să-și asume atâtea riscuri când vine vorba de line-up. Majoritatea merg pe ceea ce vinde, chestii „safe”.
EC_Special a fost pentru toată lumea, o dovadă că muzica bună și diversă e mai importantă decât partea comercială pentru un public loial.
Femeile de la EC_Special
Line-up-ul a fost divers nu doar în ceea ce privește genurile muzicale. EC_Special a avut un număr record de femei în program. Chiar și în poziție de cap de afiș, cum a fost pentru rapperița IMDDB sau cântăreața norvegiană Aurora, care cu toate că nu are o prezență în mainstreamul din România, a umplut Piața Unirii.
Femeile au impresionat și la scenele mai mici. Alina Pash, una dintre cele mai importante artiste din Ucraina, a depășit toate așteptările cu un concert în care a combinat muzica folk cu rap, electro și povești despre călugări îndrăgostiți de vrăjitoare.
La un moment dat a cântat și „Cine iubește și lasă” de la Maria Tănase, un moment care a fost primit cu aplauze de toți oamenii din fața scenei. A cântat-o mai bine ca mulți artiști din România, cu foarte mult „feeling”, e clar că a înțeles mesajul din spatele versurilor, și fără un accent care zgârie.
La scena Rectoratul UBB, EMAA, Mădălina Pavăl sau Valeria Stoica sunt doar câteva dintre româncele care au ieșit în evidență. Toate au cântat atât de bine încât au lăsat pe mulți din public cu gura căscată. Orice om care a fost la show-urile astea a înțeles de ce organizatorii EC_Special au mizat pe artiștii locali. Și de ce ar trebui să-i sprijinim.
Cetățuie ca alternativă pentru Bonțida
În teorie, EC_Special a fost împărțit în două evenimente: la Bonțida și în oraș. Dar în practică ediția „In The City” a fost la rândul ei împărțită în două locații diferite: în centru și la Cetățuie, un parc situat deasupra orașului.
Decizia asta pare excesivă dar în realitate era necesară. Tot perimetrul de la Cetățuie a fost un punct de interes important pentru participanți. Scenele de la Cetățuie erau dedicate DJ set-urilor, în timp ce alea din centru erau pentru trupe, în cele mai multe cazuri.
Dar diferența cea mai mare între cele două locații rămâne mediul înconjurător. La Cetățuie, în special noaptea, parcă erai la Bonțida, cu scene ascunse în natură, bean bag-uri peste tot și luminițe atârnate-n pomi.
A fost un cadru mult mai apropiat de ceea ce înseamnă Electric Castle. Parcul de la Cetățuie e greu de accesat pe jos, scările alea par interminabile, mai ales după câteva zile, dar întotdeauna a meritat antrenamentul.
A fost un vibe total diferit de centru. Oamenii erau acolo doar să danseze. Și după cum am menționat deja în intro, aici party-urile erau ceva mai lungi, până la ora unu-două, dar doar în zilele de 13 și 14 august. Orele alea în plus au făcut toată diferența.
Back to Life
EC_Special probabil că nu va fi repetat niciodată. E un „one-off”, un eveniment special, în contextul pandemiei de coronavirus. Majoritatea oamenilor cred că Electric Castle se potrivește mai bine la castelul Banffy și probabil că așa e.
Dar un festival în oraș și la Cetățuie a fost restartul de care am avut nevoie după doi ani de distanțare socială. Deviza evenimentului a fost „back to life” și reprezintă exact sentimentul pe care l-au avut toți cei implicați în eveniment, de la organizatori la public și artiști.
Pentru cei care merg la festivaluri, muzica și socializarea reprezintă o parte foarte importantă din viețile lor. Fără aceste evenimente sunt lipsiți de o experiență care îi definește.
În urmă cu un an de zile eram cu toții dezamăgiți de faptul că s-ar putea să nu ne întoarcem niciodată la viața pre-pandemie. Viitorul era incert, era o faptă curajoasă să te gândești la ce urmează. Acum, când s-a terminat primul mare festival de muzică din ultimii doi ani, dezamăgirea a dispărut.
Acum că ne-am întors la viață, putem să ne gândim și la viitor. Putem să ne gândim și la EC8.
2
14
