Un autobuz hârbuit, un sat uitat, doi tineri. Provoc orice scriitor să scrie un roman folosind această triadă. Și vin cu un pariu. Că romanul realității bate orice ficțiune. Cine se prinde?, scrie Anca Popa pe blogul personal.
Natalia who?
Are un zâmbet de revistă glossy, e minionă, cu ochi de safir precum Marie din Pisicile Aristocrate. Când ridică dintr-o sprânceană subțire, toată lumea încremenește. Natalia e cameleonică. Vorbește concentrat și răspicat, folosind termeni abstracți, precum: sustenabilitate socială și ecologică, educație antreprenorială, comunitate vulnerabilă, inechitate socială. Dar atunci când vorbește cu copiii din Augustin folosește cuvinte simple și calde, vocea are o blândețe care mângâie. Cu răbdare nemărginită poate explica de cinci ori același lucru, dacă este nevoie. Și deseori este.
Adrian
Oacheș, cu privire luminoasă și un zâmbet perpetuu pe față, e bun și cald ca o pită scoasă din cuptor. Din aceea cu crusta tare și miez cu cartof. Glumește și zâmbește, zâmbește și glumește. Sincer, nu prea știu când mai și lucrează. Copiii roiesc în jurul lui, îi caută apropierea, încurajarea. Le transmite încrederea că nu sunt judecați, orice ar face sau orice nu ar ști să facă. Căci aceasta le lipsește cu desăvârșire copiilor: acceptarea necondiționată.
Citește mai departe pe ancapopa.ro
______
Despre Anca Popa: Are experiență în marketing, management ecologic, proiecte culturale și sociale. Acum scrie povești despre oameni.
La bază este economist și jurnalist, a lucrat în marketing și PR într-o companie multinațională. A colaborat cu revista Descoperă pe parcursul unei călătorii de șase luni în Asia. Alături de institutul de cercetare FEST Heidelberg a implementat proiecte-pilot de management ecologic, finalizate cu obținerea certificării europene de management de mediu, EMAS, schemă concepută pentru a sprijini organizațiile la îmbunătățirea performanțelor de mediu.
