Decizia Ministerului Educației de a amâna olimpiadele în acest an școlar lovește cel mai tare în elevii din clasa a XI-a, pe care un rezultat la olimpiadă putea să îi califice pentru cele mai mari facultăți din lume și să le dea șansa unei burse, date fiind costurile foarte mari de școlarizare, afirmă Bogdan Teodorescu, elev în clasa a XII-a. Este unul dintre cei peste 1.000 de elevi, părinți și profesori care cer ministerului să găsească soluții de a organiza online olimpiadele. Anul trecut, el se calificase la olimpiada națională la Astronomie, dar pandemia i-a luat această șansă. El spune că acum a pierdut din nou șansa de a-și împlini visul: "Nu COVID-ul mi-a luat șansa, ci ministerul".
Conform unui ordin emis în 3 noiembrie de ministrul Educației, Monica Anisie, competițiile școlare programate în acest an școlar sunt prorogate pentru anul școlar 2021-2022.
Decizia a generat revoltă în rândul a sute de elevi și profesori, astfel că a fost lansată o petiție online, semnată până acum de peste 1.000 de oameni, dar și un memoriu adresat ministrului Educației, semnat de peste 500 de părinți și elevi.
Ei cer ministerului să găsească soluții pentru organizarea si sustinerea competițiilor și olimpiadelor școlare pe diferite scenarii, așa cum se desfășoară și învățământul românesc în condiții de pandemie: "O educație sănătoasă funcționează doar dacă elevii sunt încurajați să își extindă limitele permanent".
Unul dintre semnatari este Bogdan Teodorescu, elev în clasa a XII-a la Colegiul National "Emil Racoviță" din Cluj-Napoca. Spune că olimpiada este "cea mai mare ambiție" a lui din anii de școală.
Anul trecut, se calificase la faza națională la Olimpiada de Astronomie. Spune că visul i s-a spulberat însă, pentru că olimpiada - programată pe final de aprilie - nu s-a mai ținut din cauza pandemiei. Acum, este în aceeași situație, de a nu putea să își ducă visul mai departe.
Se pregătește pentru Fizică, iar variantele luate în calcul sunt Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea din Groningen, Olanda, fiindcă acolo costurile sunt mai accesibile.
"Cum nu am posibilități financiare mari, m-aș fi orientat pe ceva cu burse. În situația mea sunt mulți olimpici români, și majoritatea încearcă să obțină burse, în condițiile în care costurile în USA pot ajunge la peste 51.000 de dolari pe an", a spus pentru HotNews.ro Bogdan Teodorescu.
Pentru acești copii, participarea la olimpiade era o șansă enormă de a obține o bursă în străinătate.
"Ca să se știe la ce îți deschide accesul olimpiada - prieteni buni de-ai mei studiază la MIT, Oxford, Cambridge, Harvard sau Stanford. La astfel de facultăți o medalie/ rezultat la o olimpiadă internațională cântărește foarte greu", explică Bogdan.
El crede că olimpiadele online ar fi o soluție foarte bună, implementabilă cam la toate materiile, cu excepții probele experimentale la chimie, fizică sau observațională la astronomie.
"Trebuie doar dorință. În străinătate, dar și la noi, s-au dat examene online cu două camere (față, spate), microfon pornit permanent. Evident că nu e ca și experiența reală, dar măcar este ceva cu care putem merge înainte. Profesorii ne-au spus că asta e, anul 2020-2021 e pierdut", a spus tânărul, pentru HotNews.ro.
Mai au copiii speranțe că se va găsi totuși o soluție? "Există acum mișcări pornite atât de elevi, cât și de părinți și câteva petiții semnate. Ultima are aproximativ 500 de semnături. Asta și cuvintele noastre sunt singura variantă pe care o mai avem", afirmă Bogdan.
"Mi se ia șansa de a-mi împlini visul, de a-mi demonstra că pot. Nu COVID-ul mi-a luat șansa, ci ministerul"
Bogdan a postat și pe Facebook un mesaj în care explică de ce este importantă pentru el și pentru sute de copii participarea la olimpiadă.
Redăm integral mesajul adolescentului:
- "Mi-am dorit să scriu despre asta de mult timp, dar am renunțat de fiecare dată, fiind o experiență destul de personală. Acum e cazul să scriu, și scriu deoarece pe lângă că am văzut o mobilizare în sensul acesta de la prietenii olimpici, există încercări precum Olimpici Asociatie pentru care mesajul meu ar putea să cântărească într-un fel. Scriu și pentru că spre deosebire de colegii mei olimpici, povestea mea nu este a unei reușite, ci un fel de combinație. E destul de mult povestea unui eșec. De asemenea, ar ajuta un share ca să ajungă la cine trebuie.
- Poza de jos putea fi una cu mine medaliat la o olimpiadă internațională dacă lucrurile ar fi mers altfel sau dacă aș fi avut șansa. Nu COVID-ul mi-a luat șansa, ci Ministerul. Poate nu m-aș fi calificat, poate nu am muncit destul, poate nu aveam talentul, dar acum nu am nici șansa, și sunt mulți, mulți ca și mine.
- Am început să mă pregătesc la astronomie în clasa a 9a, mai serios. De aici deja mesajul meu ar trebui să sune pentru cei care nu sunt olimpici în principal la materii de genul mate, fizică, info, ci la materii la care e mult de muncă singur. Astronomia de asemenea e o materie la care (spre deosebire de mate, info, etc), olimpiada națională e cam singurul concurs la care chiar poți să te afirmi. Exact așa, am început să mă pregătesc aproape singur, cu ceva ajutor de la profesorul de fizică, pentru a participa la olimpiadă. În clasa a 9a nu am avut mare succes.
- În clasa a 10-a deja lucram mai mult, și am început să fiu mai încrezător, visul unei internaționale conturându-se din ce în ce mai puternic. Vedeam deja știri despre olimpici, și mă uitam la ei cu toată admirația din lume. Long story short, în a 10a m-am calificat la olimpiada națională, care a fost o experiență foarte marcantă pentru mine, din mai multe motive. În primul rând, am cunoscut toți oamenii pe care îi văzusem doar la știri, și nu numai că i-am cunoscut, ba chiar am devenit prieteni. Zilele de olimpiadă au fost, se poate, cele mai frumoase din viața mea, fiindcă în acele zile am fost alături de oamenii dintr-o țară întreagă care aveau aceeași pasiuni ca și mine, oameni așaa frumoși, precum Daria Hărăbor, Grosu Teodor, Alexandru Vatamanu, Alexandru Ghișa din Alba, Rareș Grozăvescu, sau Ariana Vlad, Cayuss Mihaitoaia, David Turturean, Paul-Florin Rebenciuc, Vlad Rosca, Ioana Stelea și muuulți alții pe care mi-ar lua mult să îi pomenesc aici, și pe care îi apreciez maxim. Asta după ce județul meu era aproape pustiu de o așa comunitate, în condițiile în care am făcut tot drumul aproape singur. Am avut conversații geniale cu oameni mai mari decât mine, de la care am avut de învățat, mersi Iuliu Cuceu, m-ai ajutat chiar dacă nu știai asta. Oameni cu care mai păstrez legătura și azi.
- De asemenea, am amintiri atât de frumoase de la pregătiri, care, în mod evident, au fost mult mai multe decât olimpiada propriu-zisă. Pregătirile se desfășoară aproape continuu, și în urma lor mi-am făcut prieteni pe viață, precum Ian Gherman. Am simțit că sunt parte a unei echipe, echipa județului meu, alături de toți oamenii ”faini”, ca la Cluj, Andrei Potfalean, Cimpean Flavia, sau cei cu care nu am mai avut șansa să merg, dar care își doreau la fel de mult Mihai Lazar, Flopi Budiu, și muuuulți alții. De ce le-ați luat lor, și mie, șansa să mai participăm? Fiindcă suntem în clasa a 12-a. Ar fi fost ultimul nostru an.
- Revenind la povestea mea, concursul în sine nu a mers bine pentru mine în clasa a 10-a, și a fost o mare dezamăgire pentru mine. M-am întors acasă cu o mențiune inutilă. Și uite așa, am continuat cu speranțe de o internațională, probabil cel mai mare vis ”profesional” al meu. Să intru în lotul României ar fi fost cea mai mare bucurie pentru mine, fiindcă mi-ar fi demonstrat că pot să fac bine ce îmi place cel mai mult. Că sunt la nivelul elevilor pe care îi vedeam la știri. Că merit respectul lor, și al profesorilor pe care la rându-mi îi respect maxim. Mi-aș fi dorit să pot să le arăt oamenilor care mi-au discreditat pasiunea până acum că sunt capabil să fac performanță. Să pot să le arăt oamenilor care m-au susținut că reușesc. Să îmi creez un viitor, fiindcă olimpiada deschide uși.
- Unde lovește cel mai tare acum decizia Ministerului? În elevii de clasele a 11-a, pentru care un rezultat la olimpiadă putea să îi califice pentru cele mai mari facultăți din lume, cel puțin să îi ia în considerare. În elevii de clasa a 12-a care mai vor să reușească pe ultima sută de metri, din ambiții personale, sau poate tot pentru o facultate. În clasa a 11-a mi s-a luat deja șansa de a participa, după trei ani de muncă, iar acum mi se ia șansa de a-mi împlini visul, de a-mi demonstra că pot, și de a termina liceul cu un rezultat care să-mi aducă mulțumire.
- Pentru o olimpiadă se lucrează mult. Foarte mult. Din toată viața mea, cele mai productive perioade au fost cele de dinaintea olimpiadelor, perioade de care îmi amintesc cu drag, în care mă culcam la 10 obosit și la 5 dimineața mă apucam din nou de lucru. Și tot așa, pentru luni întregi chiar (zic așa pentru că sigur sunt care au lucrat mult mai mult decât mine)
- Le mulțumesc și profesorilor care m-au ajutat în parcursul meu, în special domnului Huber Stefan, doamnei Gina Marcu, lui Dragoiu Raul și îmi cer scuze că nu le-am împlinit așteptările. Le mulțumesc și profesorilor mei de la școală, care m-au lăsat să mă pregătesc și m-au susținut tot timpul, iar eu nu le-am dat niciun rezultat înapoi. Rămân totuși și cu amintiri frumoase, cu toți oamenii pe care i-am cunoscut, cu orele de pregătire ATÂT de frumoase, și cu pasiunea mea pe care nu o las, în ciuda eșecurilor ”olimpice”. Am învățat multe. Numai gânduri bune și fie ca Ministerul să își revizuiască decizia".
Peste 500 de părinți și elevi au semnat un memoriu către ministrul Educației, în care îi cer să revină asupra deciziei și să fie găsită o soluție pentru organizarea olimpiadelor în acest an școlar, ei venind și cu propuneri.
6
3
