Mircea Miclea, fost ministru al Educației între 2004 și 2005, și una dintre cele mai importante voci din domeniu în România, este invitatul seriei de interviuri InspiraTIFF cu jurnalistul Mihnea Măruță, pe platforma de streaming TIFF Unlimited. Interviul poate fi vizionat gratuit pe unlimited.tiff.ro, de oriunde din lume, luni, 1 iunie, de la ora 20.00.
Mircea Miclea este psiholog, profesor la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației de la Universitatea Babeș-Bolyai, cercetător, fondatorul școlii cognitive în psihologia românească, cu o vastă experiență de practician și formator în psihoterapie, autor a numeroase volume și lucrări științifice. Acesta a discutat cu jurnalistul Mihnea Măruță despre educație, mentalități, lideri, frică, generația „fulgilor de nea”.
Principalele declarații:
- La un moment dat, numele meu era Mister Five. Pentru că, de fiecare dată când mi se cerea să spun ce îmi doresc, spuneam: cinci. Cinci la sută din PIB pentru Educație, nimic altceva....
- La un moment dat, nu vom mai avea păduri de tăiat, la un moment dat nu vom mai avea petrol de exportat, nu vom mai avea grâu suficient, dar mintea este inepuizabilă. Și trebuie să decidem: ce fel de țară dorim să devenim? O țară care exportă soluții și tehnologii sau o țară care exportă forță de muncă ieftină pentru cules sparanghel?
- Noi, ca indivizi, trebuie să ne decidem: ce vrem să ne definească? Trecutul nostru, ce am făcut până acum, sau proiectele noastre – ce vrem să facem de acum încolo? Eu cred că cel mai bine, câtă vreme mai avem vlagă în noi, este să ne definim prin proiectele noastre: ce voi face mâine, poimâine. Pentru că, dacă mă definesc mai mult prin istoria mea, și nu prin ce voi face, eu voi deveni o anexă la trecutul meu, voi înainta spre viitor cu spatele.
- Ce ne ține împreună acum, mai ales în aceste luni? Frica. Frica îi face pe cei mai mulți oameni să stea împreună, nu neapărat într-o coeziune, ci împreună. Și asta nu e bine. Frica nu construiește, frica te protejează, te poate ajuta să te aperi, dar cine se apără mereu nu câștigă niciodată.
- Marii lideri, marile caractere apar în situații dramatice, nu apar în situații de confort. Nu ai lideri mari atunci când lucrurile merg bine aproape de la sine, când e progres. Situațiile excepționale creează oamenii excepționali. E o explicație de ce nu avem lideri. O altă explicație [pentru criza actuală de leadership] este și faptul că, din păcate, presa, dar și rețelele de socializare, a căutat mereu punctele vulnerabile ale oricărui om care încerca să se afirme, să se implice în viața socială. Nu cumva a condus la 20 de ani și a luat amendă pentru exces de viteză? Și, din cauza unui mărunțiș, care s-a întâmplat acum 20 de ani, imaginea lui actuală era complet uzurpată. Efectul unei asemenea atitudini, de a scormoni în biografia fiecăruia, este – cred – că i-a făcut pe foarte mulți oameni capabili să facă un pas în spate. Pentru că ei nu au biografii imaculate. Istoria nu e făcută de îngeri. Istoria e făcută de oameni reali, care au avut o viață reală.
- A existat dintotdeauna o diferență între cultura populară și cea formală sau cultura mare. Una era ce învățai la școală și una era ce se întâmpla la tine în sat. Acum, această diferență s-a accentuat foarte mult, pentru că Internetul a făcut posibilă o ridicare la nivel planetar a culturii populare și a legitimat-o. Mulțimile legitimează cultura.
- La noi, în România, din păcate, în educație avem câteva insule de competență peste tot în școli, în universități, într-o mare de mediocritate. Discursul pe care îl au profesorii acum se potrivea unor elevi care au făcut școală pe vremea lor, a profesorilor. Adică, ei predau cu fața spre trecut. Falia este foarte mare.
- Se remarcă o creștere foarte mare a anxietăților și a depresiei. Ce se întâmpla altădată la 27 de ani se întâmplă acum la 17 ani. Mult mai repede ești cuprins de nevroze acum decât înainte. Ceea ce arată cât de vulnerabilă este această generație.
- Se vede ce se întâmplă și în cultura populară: eroul nu mai este un model. Inclusiv în filme, uitați-vă ce se întâmplă: eroul este numai cel care înainte a fost victimă.
- Rata de divorț a familiilor scade cu aproape 46% dacă membrii familiei, cel puțin de două ori pe săptămână, mănâncă împreună la aceeași oră. Ce este asta? Un ritual. Toți, în același timp, facem același lucru. Acesta este principalul factor de coeziune. Uitați-vă la trupele de comando: de ce sunt atât de coezive, încât sunt capabili unul să se sacrifice pentru celălalt? De ce? Pentru că de mii de ori fac exact același exercițiu, în același timp, toți.
- Nu mai ai ritualuri pe care să le faci împreună cu semenii tăi dintr-un anumit grup, în slujba unei idei sau a unei ideologii generice. Asta este ceea ce ne trebuie, dacă vrem să scăpăm de nevroze.
- Eu țin la patria asta a mea, știți? Știu că sunt demodat: nu mă interesează! Țin la patria mea, sunt un patriot...
În perioada următoare, personalități și voci relevante în cultură, tehnologie, educație, medicină, antreprenoriat, marketing și alte domenii cheie vor discuta cu jurnalistul Mihnea Măruță despre frământările și provocările vremurilor actuale, în cadrul interviurilor InspiraTIFF. Interviurile pot fi urmărite gratuit în fiecare luni, de la 20.00, pe platforma unlimited.tiff.ro, și pot fi accesate oricând de abonați.
InspiraTIFF este un proiect mai amplu al echipei Festivalului Internațional de Film Transilvania, care-și propune să reunească antreprenori, lideri, vizionari, inovatori și artiști, într-un eveniment care să includă prezentări interactive, masterclass-uri, workshop- uri, dar și expoziții, performance-uri și evenimente de socializare.
2
3
