​​Un dialog cu Gabriel Roceanu - director general la Crama Oprişor, pe tema evaluării profesionale a vinurilor. Am discutat despre sistemele de punctare ale vinurilor, despre utilitatea concursurilor de vin şi despre modul în care medaliile sunt folosite ca instrumente de marketing. Nu în ultimul rând, am analizat fenomenul „consumatorilor de puncte” şi al „parkerizării vinului”.

Gabriel RoceanuFoto: Captura YouTube

Interviul integral:

Fragmente din interviu:

Sistemele de punctare ale vinurilor

Vinurile sunt evaluate de către degustătorii profesionişti în baza unor sisteme de punctare standardizate. Primul sistem de notare al vinurilor, cel cu 100 de puncte, a fost lansat în anii ‘70 de către Robert Parker (revista Wine Advocate) şi a fost preluat de către alte importante publicaţii de vin, printre care şi „Wine Spectator” sau „Wine Enthusiast”. Un sistem asemănător, dar cu 20 de puncte, a fost folosit de către alţi influenţi critici de vin, cum ar fi Jancis Robinson sau Clive Coates.

Beneficiile concursurilor de vin

În prezent, la nivel mondial, există o aglomeraţie de concursuri de vin, deoarece piaţa cere acest tip de evaluare. La concursurile de vinuri, premiile se dau în baza punctajelor şi ele au o anumită relevanţă atât pentru unii consumatori, cât şi pentru mulţi producători. Aceştia din urmă, de cele mai multe ori, sunt interesaţi de modul în care este evaluat vinul lor de către nişte juraţi dintr-o arie geografică diferită, dar care analizează vinurile după o metodologie standard.

La sfârşitul anumitor concursuri de vin (de exemplu la „Mundus Vini”), producătorii care participă cu mostre află şi notele luate de celelalte vinuri intrate în competiţie, chiar dacă acestea nu au luat medalii. În acest fel, medaliile şi punctajele îi ajută pe producători să-şi facă o autoevaluare precisă. La Crama Oprişor, medaliile şi punctajele au o importanţă moderată: maximum 10% din deciziile de business se iau în baza acestora.

„Consumatorii de puncte”

Este vorba de o categorie de clienţi care cumpără vinurile, în primul rând, după criteriul notelor şi medaliilor acordate la concursuri sau în revistele de specialitate. Sunt consumatori foarte pasionaţi, care au dorinţa de a-şi identifica reperele gustative cu cele ale experţilor care au acordat acele punctaje. Consumatorii de puncte „vânează” vinurile cu note mari, fiindcă au o încredere deplină în degustătorii internaţionali care au dat punctajele. Pe de altă parte, ei au mai puţină încredere în vinurile fără medalii.

În ceea ce priveşte negustorii de vinuri (în special achizitorii din marile reţele de supermarketuri), aceştia cer adesea vinuri medaliate, mai ales în pieţele din Asia, Europa şi SUA. Dacă vinul sau producătorul este unul nou, se cer validări/certificări în puncte şi medalii. În România, medalia pusă pe sticla cu vin nu este atât de importantă ca în străinătate.

„Parkerizarea vinului”

Fenomen denumit după Robert Parker, celebrul critic de vin, „parkerizarea vinurilor” este, într-un cadru mai general, o modificare a stilului de vinificare al unor producători, pentru a face pe plac criticilor de vin. La nivel internaţional, fenomenul se traduce printr-o uniformizare a stilurilor de vinificare şi o globalizare a gustului vinului. În prezent, această sintagmă are mai degrabă o conotaţie peiorativă.

Pe de altă parte, în România, vinul este tratat mult mai „filosofic”. Spre deosebire de alte naţiuni care merg destul de robotizat (doar pe semnale de marketing) către raftul de vin, românii se implică şi emoţional în consumul de vin. Noi suntem foarte sociabili şi, prin urmare, alegerea unui vin este, de multe ori, bazată pe experienţele prietenilor sau cunoscuţilor noştri.

Influenţa unei medalii în vânzarea vinului

Ca exemplu concret, la Crama Oprişor, după ce vinul Caloian Roze 2019 a luat medalie de aur în Germania, la concursul „Mundus Vini”, nu a fost înregistrat un feedback clar din piaţă care să certifice faptul că vinul s-a vândut mai bine datorită premiului obţinut.

Niciun vin nu se poate vinde doar datorită unei medalii. Desigur că punctajele şi premiile ajută, dar sunt multe alte componente care intră în efortul de marketing: degustările, târgurile, expoziţiile, listările în Horeca şi, nu în ultimul rând, calitatea vinului, pe care doar publicul o poate certifica, prin repetarea gestului de cumpărare.

Autoevaluarea, un motiv de a participa la un concurs de vin

Unele concursuri furnizează, la final, pe lângă diplome şi medalii, fişele tehnice ale vinurilor medaliate şi fişele de degustare ale vinurilor fără medalie (dar care au întrunit un anumit barem). Aceste informaţii sunt foarte folositoare producătorilor participanţi, pentru a se raporta la competitori, dar şi pentru a-şi calibra producţia în anii următori.

Articol susţinut de Crama Oprişor