Când vine vorba de meniul de Revelion, românul pune pe masă o listă destul de lungă cu preparate tradiţionale. Cu această ocazie, cumpătarea şi moderaţia sunt ceva mai greu de avut în vedere, aşa că vă recomand, cu încredere, să căutaţi şi să respectaţi sfaturile nutriţioniştilor. În ceea ce mă priveşte, nu voi face decât să vă sugerez, fără pretenţia de a emite reguli general valabile, câteva posibile asocieri ale vinului cu patru preparate tradiţionale româneşti nelipsite de pe masa de Revelion.
Piftia
La piftie (denumirea „sudistă”) sau răcituri (varianta „nordistă”) aş face „wine pairing” -ul nu în funcţie de carnea care pluteşte în zeamă ci în funcţie de zeama ca atare (gelatina, cum s-ar zice). Dacă zeama e intens usturoiată (în general cam aşa se face prin nord) un vin roşu (mai ales dacă e baricat şi are notele acelea de vanilie şi cafea prăjită) nu e deloc potrivit. Încercaţi mai degrabă un vin alb sec, cu aciditate medie, ceva mai corpolent, nebaricat şi nu foarte aromat. Să zicem (dar e o pură sugestie) un Chardonnay, un Pinot Gris sau o Fetească Alba cu semnalmentele de mai sus. Oricum ar fi, asocierea vinului cu piftia e întotdeauna o chestiune foarte dificilă, spre imposibilă. Ca să scăpaţi din încercuire, există şi o scurtătură, ce-i drept mai puţin onorabilă din punctul de vedere al unui pasionat de vin: un păhărel de ţuică.
Sarmalele
Fie că sunt în foi de varză sau de viţă, sarmalele sunt şi ele un subiect controversat, în ceea ce priveşte asocierea cu vinul. Ca să fie toată lumea mulţumită, aş sugera ideea că există două strategii diferite de „wine pairing”, ambele la fel de valabile. Prima merge pe ideea de a asocia la sarmale (mai ales dacă sunt în foi de varză şi cu ceva mai multă carne albă şi orez), un vin alb sec, cu structură şi cu aciditate ridicată – mă gândesc la o Fetească Regală, o Crâmpoşie sau un Riesling de Rin. O a doua strategie de asociere aduce în discuţie (în special dacă sarmalele sunt în foi de viţă şi au carne roşie din belşug), un vin roşu sec, nebaricat, cu corp lejer şi cu taninuri moi – vă sugerez o Băbească Neagră, un Negru de Drăgăşani, sau chiar un Pinot Noir.
Friptura
Trăim în România şi, prin urmare, cuvântul de ordine este „porc” (vă rog, nu zâmbiţi cu subînţeles şi luaţi substantivul ca atare). Fie că este domestic sau sălbatic (mistreţ, cum s-ar zice), porcul este nelipsit de pe masa românească de Revelion. V-aş recomanda să asociaţi la friptura de porc un vin roşu sec, baricat, cu un corp masiv şi cu taninuri puternice. Motivul ar fi următorul: grăsimile din carnea dolofană a porcului nu pot fi „potolite” decât cu un vin roşu taninos. Prin urmare, gândiţi-vă la un Cabernet Sauvignon, un Merlot, o Fetească Neagră, sau orice alt vin care se apropie cât de cât de descrierea de mai sus.
Tortul
Nu există (sau n-ar trebui să existe) o masă românească de Revelion fără tort. Fie că e cu ciocolată, cu bezea, cu nucă sau cu toate laolaltă, tortul face întotdeauna legătura cu tradiţia, cu bunicii, cu ideea de „slow food”, dar şi cu atmosfera festivă a sărbătorilor. La tort nu e foarte complicat de găsit un vin corespunzător. El trebuie să fie (simplificând la maximum descrierea) alb, dulce, aromat şi cu o bună aciditate. Candidaţi sunt destui, dar un Muscat Ottonel cu rest generos de zahăr, o Grasă de Cotnari dulce, o Busuioacă de Bohotin, un Icewine Riesling sau un Sauvignon Blanc Late Harvest ar trebui să se califice fără probleme.
La final, nu pot decât să vă asigur că nu există niciun pericol în a bea, la aceeaşi masă, mai multe tipuri de vin, dacă ele sunt de bună calitate şi, mai ales, dacă le consumaţi în cantităţi moderate. Prin urmare, „Hai noroc!” şi „La Mulţi Ani!”.
