Desi Noul Cod Fiscal a intrat in vigoare la inceputul anului, normele metodologice de aplicare au suferit deja mai multe modificari legislative in ceea ce priveste titlul de impozite si taxe locale. De asemenea, au fost aduse modificari si anumitor termene limita ce nu puteau fi sustinute din punct de vedere administrativ nici de catre contribuabili, dar nici de autoritatile fiscale. Iata asadar ca subiectul taxelor locale a revenit pe ordinea de zi.
Probabil cea mai importanta si cea mai discutata modificare a fost aceea privind stabilirea impozitului pe cladiri. Pana la sfarsitul anului 2015, impozitul pe cladiri se calcula in functie de natura persoanei care detinea respectivul imobil, persoana fizica sau persoana juridica, iar in prezent destinatia imobilului este elementul care determina sistemul de impozitare aplicabil.
Conform noilor prevederi legislative, pentru cladirile cu destinatie rezidentiala sunt prevazute cote de impozitare cuprinse intre 0,08% si 2% asupra valorii impozabile a cladirii. In comparatie, in anul 2015 impozitul asupra cladirilor aflate in proprietatea persoanelor fizice se calcula prin aplicarea unei cote de impozitare de 0,1% la valoarea impozabila a cladirii, valoare stabilita conform grilelor din vechiul Cod Fiscal.
Sistemul de impozitare se complica si mai mult in cazul imobilelor cu destinatie nerezidentiala. In cazul acestora, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0,2% si 1,3% asupra valorii cladirii. Valoarea imobilului se stabileste prin valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare, intocmit de catre un evaluator autorizat, realizat in ultimii 3 ani anteriori anului de referinta cu conditia ca respectivul imobil sa nu fi fost tranzactionat in ultimii 5 ani sau ca respectivul imobil sa fie mai vechi de 5 ani. In cazul in care imobilul a fost tranzactionat in ultimii 5 ani, valoarea impozabila este egala cu valoarea de tranzactionare, iar in cazul in care imobilul a fost construit in ultimii 5 ani, valoarea impozabila este valoarea finala a lucrarilor de constructii.
Spre deosebire de sistemul de impozitare din 2015, in prezent, pe langa marirea cotelor de impozitare, pentru imobilele nerezidentiale se introduce si obligativitatea intocmirii unui raport de evaluare al imobilului in cauza, obligativitate care este resimtita ca si cost doar de catre contribuabil. Mai mult, conform noilor prevederi fiscale, valoarea impozabila a cladirii se actualizeaza o data la 3 ani in baza unui nou raport de evaluare. In cazul in care valoarea imobilului nu a fost actualizata in ultimii 3 ani, conform cerintelor legislative, atunci cota impozitului va fi automat de 5%.
In cazul imobilelor utilizate atat de catre persoane fizice, cat si de catre companii (destinatie mixta), numeroasele intrebari si nelamuriri cu privire la modul de aplicare si stabilire a impozitului au determinat autoritatile sa aduca clarificari in luna martie, prin modificarea normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Astfel, in cazul in care suprafetele utilizate in scop rezidential pot fi clar identificate si delimitate de suprafetele folosite in scop nerezidential, cu ajutorul documentatiei cadastrale, atunci impozitul se va stabili ca fiind suma celor doua impozite stabilite separat (impozitul aferent suprafetei uzitate cu destinatie rezidentiala si impozitul aferent suprafetei uzitate cu destinatie nerezidentiala), conform regulilor mentionate mai sus.
In cazul in care suprafetele nu pot fi delimitate, iar la adresa imobilului respectiv exista inregistrata o persoana juridica care desfasoara activitati economice si care isi deduce cheltuielile curente (i.e., chiria, utilitatile, etc.), atunci autoritatile vor considera intregul imobil ca avand destinatie nerezidentiala, impozitul urmand a fi calculat conform metodei pentru imobilele cu destinatie nerezidentiala. In situatia in care suprafetele nu pot fi clar delimitate, iar la adresa imobilului respectiv exista inregistrata o persoana juridica care nu desfasoara activitati economice si nici nu isi deduce cheltuielile curente, atunci impozitul se va calcula conform metodei pentru imobilele cu destinatie rezidentiala.
In concluzie, putem observa ca echilibrarea sarcinii fiscale aplicate pe imobile vine cu un cost reprezentat de ingreunarea excesiva a unui proces declarativ si asa complicat pentru contribuabili. Confirmarea acestei concluzii vine si din partea autoritatilor fiscale prin amanarea termenelor declarative si de plata generata de inadecvarea capacitatii administrative din subordinea autoritatilor locale de a se adapta si de a raspunde intrebarilor venite din partea contribuabililor.
Astfel, o mai buna colaborare intre cei care reglementeaza legislativ si autoritatile care implementeaza in practica deciziile de politica fiscala ar contribui la atingerea obiectivului de crestere a conformarii voluntare (obiectiv aplicabil in orice decizie in domeniul taxarii).
0
11
