Cu toate ca atentia opiniei publice s-a concentrat in ultima perioada asupra modificarilor legislative de natura a ingreuna sarcina fiscala a contribuabilului, exista si amendamente care, implementate corect, sunt in avantajul acestuia. Asemenea amendamente, rezultate in urma dialogului cu reprezentantii sectorului privat, reflecta o deschidere destul de mare din partea legislativului de a introduce facilitati fiscale cu efecte pozitive atat la nivelul mediului de afaceri, cat si al incasarilor bugetare. Printre acestea se numara prevederile care favorizeaza infiintarea de companii de tip holding, precum si introducerea posibilitatii de reportare (7 ani) a dreptului de deducere, din impozitul pe profit, pentru sumele aferente sponsorizarilor, in cazul contribuabililor care inregistreaza pierdere fiscala in anul efectuarii sponsorizarii.

Alexandru Manucu_Tuca Zbarcea & Asociatii Tax Foto: Tuca Zbarcea & Asociatii Tax

Tot astfel, o masura de actualizare a prevederilor din Codul Fiscal privind scutirea pentru profitul reinvestit ar putea contribui la cresterea incasarilor bugetare. In Romania putem spune ca impozitarea unei intreprinderi este structurata pe doua niveluri: primul, prin instituirea impozitului pe profit la nivelul societatii si cel de-al doilea, prin impozitarea dividendelor in cazul distribuirii acestora. O asemenea modalitate de impozitare este anacronica si genereaza practic o sarcina fiscala superioara situatiei anterioare datei la care a fost introdusa cota unica.

In ceea ce priveste impozitul pe profit, a existat o facilitate fiscala, constand in scutirea de impozit pentru profitul reinvestit in achizitia / productia anumitor mijloace fixe noi. Aceasta s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2010 si a asigurat un avantaj doar din perspectiva cash-flow-ului, reflectat prin reducerea impozitului pe profit in anul investitiei, urmata insa de o crestere echivalenta a obligatiei fiscale in perioada de amortizare a mijlocului fix.

Beneficiile facilitatilor fiscale privind profitul reinvestit sunt certe, un bun exemplu in acest sens fiind Estonia, pioniera si in ceea ce priveste modul de implementare a legislatiei de tip holding. Astfel, Estonia a adoptat in anul 2000 un sistem inovator de impozitare a profiturilor companiilor, in cadrul caruia se impoziteaza doar profitul distribuit, nicidecum profitul reinvestit. Practic, impozitarea este mutata de la momentul in care beneficiile sunt realizate, la momentul in care profiturile sunt distribuite actionarilor. In primii ani de dupa introducerea scutirii privind impozitul pe profitul reinvestit, veniturile din acest impozit in bugetul consolidat al Estoniei au scazut de aproape doua ori. Daca inainte de 1999, veniturile aferente impozitului pe profit se ridicau la 1,638 mld. Krn, in 2000 si 2001 veniturile au scazut la 854,5 milioane Krn si, respectiv, 748,3 milioane Krn. Aceasta diminuare a veniturilor fiscale este partial explicata de o norma tranzitorie, care a permis companiilor care platesc dividende sa utilizeze creditul fiscal pentru impozitul pe profit platit inainte de anul 2000. Cu toate acestea, scaderea veniturilor fiscale a fost una de scurta durata - doar trei ani mai tarziu, in 2004, veniturile fiscale din impozitul pe profit au crescut de aproape patru ori si au ajuns la 2.52 mld. Krn. In ciuda neimpozitarii profitului reinvestit, scaderea veniturilor din impozitul pe profit a fost recuperata in decurs de cativa ani.

Introducerea scutirii pentru profitul reinvestit a avut doar un efect temporar negativ asupra veniturilor bugetare ale Estoniei, care au revenit foarte repede peste nivelurile anterioare. Explicatia pentru acest fenomen se poate baza pe asa-numita curba Laffer, care arata modul in care o reducere a impozitului poate determina venituri bugetare mai mari, datorita efectelor dinamice: mai multe investitii, productie crescuta si venituri impozabile suplimentare. La aceasta concluzie a ajuns si Guvernul Estoniei in "Raportul National privind reforma economica (2004)": "exemplul Estoniei este, prin urmare, destul de bun pentru a spune ca impozitele mai mici contribuie la cresterea economica, in acelasi timp crescand veniturile bugetare ale statului." Mai mult, in 1999, investitiile straine directe in Estonia au atins 284 milioane de euro. In anul urmator, cand a fost introdusa scutirea pentru profitul reinvestit, au ajuns la 424 milioane de euro, iar in 2004 s-au cifrat la 838 milioane de euro. Practic, in termen de cinci ani, investitiile straine au crescut de trei ori. Insa cea mai mare crestere a fost inregistrata in conexiune cu totalul profitului reinvestit. Astfel, de la 46 milioane de euro reinvestite in 1999, aceasta suma a ajuns la 573 milioane de euro in anul 2004, crescand de 12 ori in doar cinci ani. Asadar, dupa o scadere de scurta durata a veniturilor bugetare, introducerea scutirii privind profitul reinvestit in Estonia s-a dovedit a fi un succes incontestabil, reflectat atat in nivelul incasarilor bugetare, cat si al investitiilor straine.

Oare o astfel de reteta ar putea avea efecte pozitive si in cazul Romaniei? Avand in vedere aplicabilitatea greoaie a scutirii pentru impozitul reinvestit disponibila in Romania pana la sfarsitul anului 2010 si nivelul scazut al investitiilor straine directe inregistrate in anul 2013 (nivel apropiat de anul 2003) care trebuie acoperit prin investitii de capital autohton, este oportuna introducerea unei facilitati fiscale privind profitul reinvestit. Aceasta trebuie sa fie usor de implementat si sa aiba aplicabilitate imediata, astfel incat sa se acorde posibilitatea amortizarii fiscale integrale, la data punerii in functiune, a costului echipamentelor respective.

Autor: Alexandru MANUCU, Tax Senior Consultant in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii Tax