Taxa pe constructii speciale afecteaza un numar mare de sectoare si industrii, precum agricultura, telecomunicatiile si, probabil cel mai afectat dintre domenii avand in vedere valoarea investitiilor afectata de impozitare, cel energetic. Despre taxa pe constructii speciale, aceasta noua sarcina fiscala, s-a scris si s-a dezbatut destul de mult incepand din luna noiembrie a anului trecut, cand a fost publicata Ordonanta de Urgenta nr. 102/2013 (OUG 102/2013). Contextul economic si asteptarile mediului de afaceri cereau adoptarea unor masuri pentru cresterea atractivitatii economiei romanesti, cum ar fi legislatia de tip holding, reglementata prin noul act normativ.
In egala masura insa, sub imperiul presiunilor exercitate de organismele internationale (Troica: Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Central Europeana) pentru indeplinirea obiectivului asumat de largire a bazei impozabile si in contextul angajamentelor asumate de Guvernul Romaniei referitoare la eficientizarea sistemului fiscal, a fost introdus si un nou impozit, si anume taxa pe constructiile speciale. Aceasta masura de impozitare a unor constructii speciale (imobile prin destinatie) este aplicabila incepand cu 1 ianuarie 2014 (cu termene de plata pentru 2014 in doua transe scadente la 25 mai si la 25 septembrie).
Cine si cum se plateste taxa pe constructii speciale
Pentru a nu repeta experientele nefericite in stabilirea bazei impozabile si subiectul sarcinii fiscale (cum a fost cazul taxei "clawback" din industria farma), atat baza, cota cat si subiectii de impunere au fost stabilite foarte exact, exclusiv pentru acele constructii care nu intra in scopul impozitului pe cladiri.
Astfel, obligatia platii impozitului pe constructii revine exclusiv persoanelor juridice, Codul Fiscal exceptand de asemenea si institutiile publice si asociatiile, fundatiile etc., persoane juridice fara scop patrimonial.
Impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii brute a constructiilor existente in patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior (asa cum sunt prevazute in grupa 1 a Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, ca de exemplu: platforme marine de foraj si extractie, centrale termoelectrice si nuclearo-electrice etc.).
Mai mult, taxa pe constructii speciale afecteaza un numar mare de sectoare si industrii, precum agricultura, telecomunicatiile si, probabil cel mai afectat dintre domenii avand in vedere valoarea investitiilor supuse impozitarii, cel energetic.
Criticile aduse taxei pe constructii speciale
Din punct de vedere al tehnicii de impunere fiscale, principalele critici aduse sunt legate de cota de impunere (prea mare in comparatie cu alte state cum ar fi SUA unde cota este subunitara) si mai ales baza prea mare.
In practica, contribuabilii vor incerca sa se sustraga acestei taxe prin reevaluari ale mijloacelor fixe respective (cu costuri semnificative generate de serviciile de evaluare) sau prin schimbarea incadrarii respectivelor imobilizari corporale in alta grupa a tabelului de clasificare.
Reactii nu au intarziat sa apara din partea principalilor jucatori prezenti in piata locala, care au amenintat cu stoparea planurilor de investitii. O atitudine justificata, avand in vedere ca taxarea unei investitii cu 1.5% in fiecare an in domenii cu o rata a profitabilitatii de 10% reprezinta un impediment major in realizarea acesteia. Sa luam drept exemplu cazul reactoarelor nucleare 3 si 4 de la Cernavoda. Cu o investitie estimata la 6.5 miliarde de Euro si o durata de functionare de 40 de ani, costurile fiscale anuale strict din perspectiva impozitului pe constructii se ridica la aproximativ 100 milioane de Euro (chiar si in cazul in care doar 4 miliarde de Euro din suma investita va fi subiect de taxa, povara fiscala anuala se reduce la "numai" 60 milioane de Euro).
Pe fondul unui nivel al investitiilor straine directe aflat in scadere libera, al obligatiilor de vanzare a unor participatii semnificative din industria energetica anticipate pentru acest an (cum ar fi Electrica, Hidroelectrica, Complexul Energetic Oltenia) si continuand cu necesitatile stringente de investitii in sectorul agricol (spatii de depozitare, sisteme de irigatii s.a.m.d.), noua taxa reduce semnificativ apetitul de a investi in aceste domenii. Astfel, este posibil ca efectul asupra economiei reale sa compenseze in mod negativ efectele pozitive asupra bugetului de stat.
De exemplu, strict in ceea ce priveste industria energetica, elasticitatea scazuta a cererii manifestate de consumatori va permite companiilor vizate de noua masura sa mute in facturile clientilor costurile generate de taxa pe constructiile speciale. Motivul este ca, in acest domeniu, exista o legatura invers proportionala intre gradul in care furnizorii pot transfera impactul de natura fiscala si elasticitatea cererii. Si asa impovarati de costurile mari de exploatare si intretinere din Romania, majorarea taxelor nu ii va incuraja pe jucatorii de pe aceasta piata sa reduca preturile, ci dimpotriva. Astfel, un procent semnificativ din cele aproximativ 488 milioane de lei estimate de Guvern ca vor influenta pozitiv bugetul general consolidat pentru anul curent se va regasi in fapt pe facturile de gaze si energie electrica emise de furnizori in 2014.
Cu toate criticile de mai sus, trebuie luat in considerare (atat de populatie, dar mai ales de mediul privat) faptul ca aceasta taxa reprezinta in mod indirect nota de plata pentru siguranta financiara oferita de acordurile financiare internationale, sustinuta si incurajata mai ales de investitorii straini.
In masura in care legiuitorul va reusi reasezarea taxei in zona de suportabilitate economica, atat din perspectiva bazei, cat mai ales din perspectiva cotei de impozitare, probabil ca va scadea gradul de opozitie si va creste gradul de conformare a contribuabililor.
Autor: Alin CHITU, Tax Partner in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii Tax
0
0
