Impozitul forfetar reprezinta o prelevare baneasca obligatorie si definitiva, efectuata de catre stat, din veniturile obtinute de persoanele fizice si/sau juridice, in vederea acoperirii cheltuielilor publice efectuate de catre stat. Chiar daca acest sistem a fost adoptat si in alte state ale lumii, printre care Polonia, Franta si Spania, temerea care inca se mentine in mediul fiscal este, pe de o parte, sarcina fiscala suplimentara pentru micii intreprinzatori, si pe de alta parte, diminuarea expansiunii economice care ar putea fi realizata prin investitiile marilor contribuabili in economie, care ar putea fi descurajati prin introducerea unui bir suplimentar.

Totodata, prin introducerea unui astfel de impozit, statul se va asigura de plata unei parti din impozitele datorate de catre firme, eliminandu-se astfel posibilitatea acestora de a se sustrage de la plata lor. Pe de alta parte, se va ajunge la disparitia de pe piata locala a firmelor paravan si a celor care nu au nicio activitate economica. Dezavantajul introducerii acestui sistem forfetar va fi pentru firmele mici care supravietuiesc in conditiile de contractie a cererii si care inregistreaza venituri reduse, si care vor intampina dificultati in a-si gasi resursele financiare pentru a-si continua activitatea.

Necesitatea introducerii unui astfel de mod de impozitare forfetar ar putea avea ca rationament aspecte care fac referire la: (i) imposibilitatea de identificare, stabilire si urmarire a impozitului pe profit/venit de catre organele de politica si administrare fiscala pentru domeniile economice si contribuabilii ce vor face obiectul impunerii forfetare; (ii) imposibilitatea de predictibilitate a impozitului pe profit/venit pentru domeniile economice si pentru contribuabilii care vor face obiectul impunerii forfetare; (iii) costul ridicat al administrarii impozitului pe profit/venit in cazul domeniilor economice si contribuabililor care vor face obiectul impunerii forfetare; (iv) caracterul local al activitatilor economice ce vor face obiectul modului de impunere forfetar.

Astfel, introducerea unui sistem de impozitare forfetar ar trebui sa vizeze obiective ca: diminuarea evaziunii fiscale in domeniile economice selectate, reducerea costurilor de administrare la nivelul institutiilor statului, reducerea cheltuielilor generale ale contribuabililor carora li se va aplica acest mod de impozitare (cheltuieli de documentare, cheltuieli de asistare a inspectiei fiscale, etc.), predictibilitatea veniturilor bugetare de incasat, precum si selectia economica a contribuabililor ce vor face obiectul impunerii forfetare, in sensul ca vor continua activitatea numai aceia care vor obtine un profit net cel putin la nivelul impozitului forfetar platit.

Pentru o aplicabilitate eficienta a modului de impozitare forfetar, acest regim fiscal ar trebui sa urmareasca urmatoarele principii:

• sa se aplice pe o anumita perioada de timp,
• sa fie aplicat doar asupra unor domenii de activitate economica,
• sa fie netoxic, sa evite selectia contribuabililor care au avut un comportament fiscal corect,
• sa nu se aplice contribuabililor inregistrati ca platitori de TVA si/sau accize.

Teoretic, efectele introducerii modului de impozitare forfetar ar putea fi benefice atat pentru contribuabilii care vor fi subiectii acestuia, cat si pentru stat, cata vreme conditiile care fac necesara introducerea acestui mod de impozitare sunt indeplinite, obiectivele minimale precizate au fost avute in vedere, principiile nelimitative expuse anterior vor fi respectate.

Ramane de vazut daca vom avea un proiect de act normativ care sa precizeze cu claritate subiectii si domeniile de activitate economica ce sunt reglementate de acest mod de impunere forfetar si care sa fie supus dezbaterii publice.

Autor:

Alin Chitu, Tax Senior Manager, Tuca Zbarcea & Asociatii Tax