Anorexia nervoasa este o tulburare de alimentare care presupune incapacitatea pacientului de a-si mentine greutatea considerata minima pentru varsta si greutatea sa. Persoanele care sufera de aceasta tulburare au, de obicei, o teama puternica de a nu creste in greutate, chiar daca sunt subponderali. Deseori, acestia apeleaza la diete extreme, exercitii fizice excesive sau la alte metode de a pierde in greutate.

Cauze

Cauzele exacte ale declansarii bolii nu sunt cunoscute cu certitudine, insa specialistii sugereaza ca sunt implicati mai multi factori, printre care mostenirea genetica si activitatea hormonala. De asemenea, poate contribui si atitudinea sociala, care promoveaza corpurile excesiv si nenatural de subtiri. In trecut era acceptata si teoria conform careia anorexia, sau alte tulburari de alimentare, pot fi provocate de neitelegerile din familie, insa studiile recente par sa infirme aceasta varianta.

Factorii de risc pot include:

  • a fi perfectionist;
  • grija excesiva si progresiva pentru greutatea si forma corpului tau;
  • prezenta tulburarilor digestive si de alimentatie in perioada copilariei;
  • unul sau ambii parinti au suferit de anorexie sau diverse forme de dependenta;
  • parere proasta despre sine si un nivel ridicat de sentimente negative, in general;
  • trecerea prin momente stresante ale vietii, precum schimbarea locului de munca sau experiente neplacute precum violul sau abuzul.

Anorexia debuteaza, de obicei, in adolescenta sau in tinerete. Este mai des intalnita la femei, dar pot fi afectati si barbatii. Cele mai afectate de aceasta boala sunt femeile de rasa caucaziana, cu un nivel intelectual ridicat si care au o personalitate orientata spre motivare si indeplinirea scopurilor propuse.

Simptome:

Se poate pune diagnosticul de anorexie daca o persoana:

  • se teme puternic sa nu se ingrase, chiar daca este subponderala;
  • refuza sa se mentina la o greutate considerata normala sau acceptabila pentru varsta si greutatea sa (greutatea este mai mica de 85% din greutatea considerata normala);
  • are o imagine distorsionata despre propriul corp; se concentreaza excesiv pe pierderea in greutate si refuza sa recunoasca gravitatea acesteia;
  • nu au avut ciclu menstrual trei sau mai multe luni consecutiv (in cazul femeilor).

Persoanele anorexice isi pot limita drastic cantitatea de alimente pe care o consuma sau isi pot provoca singure voma dupa mese. Alte trasaturi specifice ale comportamentului mai includ:

  • taierea alimentelor in bucatele mici. Adeseori persoanele anorexice mai mult se joaca cu mancarea din farfurie in timpul mesei si nu o consuma;
  • excesul de exercitii fizice, chiar si in situatiile in care vremea e nefavorabila, sunt raniti sau se simt rau sau au un program supraincarcat;
  • merg la baie dupa fiecare masa;
  • refuza sa manance in compania altora;
  • consuma laxative, diuretice sau medicamente care inhiba pofta de mancare.

Alte simptome:

  • ten uscat, galbui sau cu bubite, acoperit cu un par fin si pufos;
  • gandire confuza sau lenta, asociata cu o memorie slaba;
  • depresie;
  • uscaciunea gurii;
  • sensibilitate excesiva la frig;
  • fragilitatea oaselor;
  • pierderea masei musculare.

Analize si teste

Analizele si testele medicale au rolul de a elimina alte cauze care pot duce la scaderea in greutate si la pierderea masei musculare. Alte boli care se pot manifesta prin astfel de simptome pot include:

  • boala Addison;
  • boala celiaca;
  • boala inflamatorie a intestinului.

Nu exista analize sau teste specifice, pe baza carora sa se poata pune diagnosticul de anorexie. Analizele trebuie sa determine cauzele scaderii in greutate si/sau gradul in care a fost afectata functionarea organismului. Multe din aceste analize vor fi repetate in timp, pentru monitorizarea evolutiei pacientului. Analizele pot include:

  • estimarea densitatii osoase;
  • analiza sangelui;
  • electrocardiograma;
  • analiza urinei;
  • analiza proteinelor
  • testarea functiei renale;
  • testarea functiei cardiace;

Tratament

Cea mai mare provocare in tratarea anorexiei nervoase este convingerea pacientului ca este bolnav. Majoritatea persoanelor care sufera de aceasta boala neaga faptul ca sufera de o tulburare de nutritie. De obicei, aceste persoane incep tratamentul atunci cand organismul este deja puternic afectat.

Scopul tratamentului este, in primul rand, acela ca pacientul sa isi recapete obiceiurile alimentare sanatoase si sa revina la o greutate normala. In acest scop, exista o serie de programe specifice care pot fi aplicate. In unele cazuri, medicul poate recomanda un anumit program alimentar, scaderea timpului alocat exercitiilor fizice si compensarea acestora cu activitati sociale, fie in regim de internare fie ambulator. In multe dintre cazuri se impune o perioada de internare, dupa care programul va fi continuat in regim ambulator.

In cazurile ideale, din echipa care ar trebui sa trateze un caz de anorexie ar trebui sa faca parte medicul de familie, un doctor nutritionist si un psihiatru. Tratamentul este adesea foarte dificil si necesita un efort sustinut atat din partea pacientului cat si din partea familiei sale. Este posibil, de asemenea, ca echipa de medici sa incerce mai multe metode de tratament pana sa reuseasca sa depaseasca toate dificultatile pe care le intampina.

Medicamentele precum antidepresivele, antipsihoticele pot ajuta anumiti pacienti anorexici sa isi trateze depresia si starile anxioase. Desi acestea pot fi de folos, nici un tip de medicamentatie nu a reusit sa reduca dorinta pacientului de a scadea in greutate.

Desi in mod obisnuit internarea este de scurta durata, ar putea fi necesara o sedere mai lunga in spital daca:

  • greutatea pacientului este sub 70% din greutatea sa normala, raportat la varsta si inaltime;
  • pacientul pierde in greutate, chiar daca urmeaza tratamentul;
  • apar alte complicatii, precum probleme cardiace sau scaderea nivelului de potasiu din organism;
  • persoana sufera de depresie sau are tendinte sinucigase.

Diferite tipuri de terapie folosite in tratarea pacientilor cu anorexie:

  • terapia comportamentala individuala, terapia de grup si terapia familiala s-au dovedit a fi eficiente;
  • scopul terapiei este acela de a schimba comportamentul si modul de a gandi al pacientului, de a-l incuraja sa manance sanatos. Acest tip de terapie este mai eficient in cazul pacientilor tineri, care sufera de anorexie severa de mult timp;
  • daca pacientul este tanar, la sedintele de terapie poate participa impreuna cu familia. Noile abordari privesc familia ca o parte a solutiei problemei mai curand decat o cauza a acesteia;
  • grupurile de suport pot face parte de asemenea din tratament. In cadrul acestor grupuri, pacientii si familiile lor se intalnesc si discuta situatiile prin care au trecut.

Anorexia nervoasa este o boala grava care poate deveni fatala. Dupa unele estimari, 10% din persoanele care sufera de anorexie nu supravietuiesc. Exista metode de tratament eficiente, care pot ajuta pacientul sa revina la greutatea normala, dar boala poate oricand reveni.

Femeile care sufera de tulburari de nutritie la varste fragede au mai multe sanse sa se recupereze complet. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor care sufera de anorexie vor continua sa prefere sa aiba o greutate scazuta si sa fie preocupate de cantitatea de alimente si calorii consumate. Controlul greutatii s-ar putea dovedi dificil si este posibil sa fie necesar un tratament pe termen lung pentru a ajuta pacientul sa mentina o greutate normala.

Posibile complicatii

Anorexia poate da complicatii severe, care pot necesita perioade lungi de internare. Acestea pot include:

  • slabirea rezistentei oaselor;
  • scaderea nivelului de potasiu din organism;
  • afectarea tensiunii cardiace;
  • scaderea numarului de leucocite din sange, ceea ce duce la riscul crescut de infectii;
  • dezhidratare severa;
  • malnutritie severa;
  • convulsii cauzate de dezhidratarea provocata de diaree sau varsaturi;
  • probleme ale glandei tiroide;
  • caderea dintilor.

Cand este necesar sa consultam un medic

Cereti sfatul unui medic daca remarcati ca o persoana apropiata:

  • este preocupata excesiv de greutatea sa;
  • face mult prea multe exercitii fizice;
  • tine diete drastice;
  • a pierdut considerabil in greutate.

Severitatea bolii poate fi considerabil redusa daca apelati din timp la un medic.

Prevenire

In cele mai multe cazuri, anorexia nu poate fi prevenita. Incurajarea unei atitudini sanatoase si realiste cu privire la greutate si dieta poate fi insa de ajutor. Uneori, poate fi eficienta si psihoterapia.

Citeste mai mult pe MedLive.ro.