Suntem obisnuiti sa facem fata provocarilor de zi cu zi, insa ritmul alert al vietii ne impiedica sa raspundem mereu la fel de bine in fata situatiilor dificile. Serviciul este solicitant, viata de familie scartaie, copiii ne dau batai de cap, parintii nu ne inteleg. Fara sa ne dam seama, problemele ne coplesesc, iar atunci, unii dintre noi cauta ajutor. Unde mergem? Alegem sa ne destainuim in fata unui prieten sau in fata unei rude? Cand decidem ca este cazul sa consultam psihologul? Sau chiar mai mult decat atat - psihiatrul?
Daca avem o mana rupta sau o raceala puternica, problema e evidenta, se vede cu ochiul liber, asa ca mergem la doctor. Atat copiii, cat si adultii, se pot confrunta insa cu probleme mai putin vizibile, astfel incat, atunci cand apar simptome ce nu pot fi puse pe seama oboselii, stresului, varstei sau pe seama unei boli somatice, ar trebui sa ne ingrijoram si sa cautam ajutor specializat. Cel mai important este sa recunoastem cateva simptome si sa cautam tratament, inainte ca alte consecinte neplacute sa isi faca aparitia.
Simptomele pot fi:
- legate de functionarea psihica – insomnie, iritabilitate crescuta permanenta, frica fara motiv, evitare sistematica a unor situatii de viata firesti (comportament fobic), tristete profunda care nu trece dupa cateva zile, oboseala permanenta, dezorganizare, tulburari de memorie si concentrare, toleranta scazuta la frustrare cu stari de furie si agresivitate de necontrolat, schimbarea perceptiei asupra celorlalti;
- legate de relatii familiale si/sau profesionale – suspiciune permanenta, ostilitate, nevoie crescuta de izolare, vinovatie nejustificata, scaderea încrederii în sine, asteptari negative;
- legate de comportament – tulburari ale comportamentului alimentar, sexual, dependenta de alcool si alte substante, inactivitate sau hiperactivitate;
- legate de corp – somatizari diverse, ingrijorari permanente privind starea de sanatate.
Psihiatru sau psiholog?
De obicei consultarea unui "psi" e dificila din cauza prejudecatilor. "Doar nu sunt nebun", "Daca afla colegii?", "Ma fac de ras", "Oricum bolile astea nu se vindeca", "Asta se rezolva cu vointa, nu cu tratament"...
Decizia de a cauta ajutor de specialitate nu este usor de luat, de cele mai multe ori. Este dificil sa recunoastem ca avem o problema si, cu atat mai mult, sa vorbim despre ea si sa recunoastem ca nu ii putem face fata singuri. Multi se tem de perspectiva de a vorbi cu un strain despre problemele personale. Discutiile cu prietenii pot fi de mare ajutor, insa pentru ei poate fi dificil uneori sa isi pastreze obiectivitatea si sa fie sinceri, din cauza rolului pe care il joaca deja in viata noastra. Este motivul pentru care medicul specialist are un rol esential in abordarea problemelor de acest gen.
Intervine apoi dilema psihiatru sau psiholog? Care din cei doi specialisti ne poate ajuta cel mai bine in situatia cu care ne confruntam. Psihiatrul este persoana care a absolvit Facultatea de Medicina si s-a specializat in psihiatrie. Rolul sau este acela al unui medic si, la fel ca un medic, investigheaza in amanunt simptomele pacientului. El poate prescrie tratament medicamentos pentru ameliorarea starii acestuia.
Psihologul, pe de alta parte, este absolvent al Facultatii de Psihologie si nu poate prescrie medicatie. Acesta poate fi specializat in diferite directii: consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie clinica, psihologie educationala, psihologie organizationala, psihologia transporturilor etc. In timp ce psihiatrul actioneaza asupra simptomelor, psihologul se ocupa de cauzele care au dus la declansarea acestora. Psihologul il va ajuta pe pacient sa constientizeze ce se intampla in mintea lui (la nivel constient, cat si la nivel inconstient), astfel incat interventia terapeutica sa dea roade.
Indiferent care este specialistul "psi" pe care alegeti sa il consultati, este important sa stiti ca cele doua formari, psihiatrie si psihologie, sunt complementare si nu adverse. Un psihiatru competent asculta suferinta pacientului din perspectiva medicala si motivatia psihologica, iar un psiholog competent intelege situatia in care abordarea strict psihologica nu este eficienta si este nevoie de o sustinere medicamentoasa.
Citeste tot articolul si comenteaza pe MedLive.ro.
Sursa: MedLife.ro
