Curiozitatea a omorat pisica, spune proverbul. Ok, ar spune Paul Dicu, dar ce metode a folosit curiozitatea ca sa ucida pisica, pisica a murit repede sau incet, care au fost ultimele cuvinte ale pisicii daca au existat ultime cuvinte, pisica a lasat in urma ei copilasi, cati, ei erau prieteni cu pisoii lui Paul Dicu si ce invatam din aceasta crima? Sau a fost accident?
Paul Dicu e curios. Cand il asculti, realizezi ca, chiar daca pisica o fi fost ucisa de curiozitate asa cum umbla vorba, curiozitatea pisicii nu a murit odata cu ea. A iesit din trup si a gasit o alta gazda, un om ca Paul Dicu sau o alta pisica sau poate un scarabeu.
Dar chiar asa, ca m-ati inebunit de cap. Cine e Paul Dicu si ce vrea el? De ce ne-ar pasa de curiozitatea lui?
Pentru ca Paul Dicu si-a transformat-o, pe ea, curiozitatea mostenita de la o pisica moarta, in motorul vietii lui. Asa a ajuns sa fie sofer de raliu, sa alerge maratoane in desert si acum, din 3 in 13 octombrie, sa duca 10 romani cu el in Maroc, sa ii ajute sa inteleaga desertul si ca nu numai supraoamenii pot sa faca lucruri extraordinare ci oameni normali manati de o curiozitate sanatoasa de a sti mai mult despre lume si, in primul rand despre ei.
"E foarte fain ca de la un moment, cand deja ajungi sa faci un lucru de mai multe ori, sigur, niciodata nu-i la fel ca data trecuta, numai ca se accentueaza un anumit sentiment. Ca alergarea asta prin desert, nu e pentru zei, pentru persoane supranaturale, ci pentru oameni normali. Adica acolo se duc si alearga 1500 de oameni normali, ca mine, ca tine, fara niciun fel de probleme. Si dupa ce intri acolo iti dai seama ca: ba, dar pot s-o fac si eu. S-a intamplat si dupa vreo doua-trei participari oamenii au inceput sa ma intrebe: auzi, dar cum as putea sa vin si eu sa vad si eu, sa miros si eu desertul. Pai zic: uite, vii cu mine. A, pai nu ca eu nu pot sa fac asta".
Parerea e foarte clara: Eu nu pot sa fac asta. E foarte greu, nu sunt pregatit.
"Cine ti-a zis ca nu esti pregatit? Hai sa vedem. Hai sa le... 1,2, 3, 10. Si la sfarsit cand am tras linie, m-am trezit cu mine ca plec cu 10 oameni in desert pe care ii duc sa vada desertul si care vor descoperi, evident - nu la aceasta cursa, dar ne vom plimba 110 km prin desert si vom vedea ca nu e pentru supra oameni. E pentru oamenii normali care n-au de facut decat sa inteleaga ca visul nu este doar o idee, este o practica. Visul e o practica pe care o faci astazi, maine, poimaine. Si iata ca, oamenii normali ajung sa faca aceste lucruri, trebuie doar sa isi dea seama ca au inauntrul lor aceste resurse. Nu trebuie sa fie niste spectatori la film. Ei sunt filmul.
O chestie foarte faina este ca acum un an am avut o discutie cu un foarte bun prieten de al meu de la Wild Thing - un ONG care asta face: actiuni nu tocmai tipice si zic: Mai Paule, noi de ce nu am putea sa ducem niste oameni in desert? Si el mi-a zis: Pai cine a zis ca nu putem?
Motiv pentru care am stat de vorba cu bunul meu prieten, Mohamed - care este septuplu campion mondial al vestitei curse Maraton des Sables, intrebandu-l daca e fezabila o asemenea actiune si a ras asa cum numai el stie sa rada si a zis: Da, ma gandeam ca asta o sa vina. Si evident ca organizam intre 3 si 13 octombrie, o iesire, o plimbare in desert impreuna cu Wild Thing si Mohamed... In Sahara marocana, ne vom plimba in fiecare zi intre 30 si 35 km pe toate formele de relief din Sahara. Vom face undeva la 110 - 115 km, vom dormi in cort sub cerul liber, in sac de dormit, ne vom cara mancarea in spate, vor vedea si prietenii nostri ce inseamna desertul, fix de la desert de acasa".
Curios de restul interviului?
Il citesti in totalitate aici.
0
6
