Dan Munteanu Colan este profesor universitar şi recent a fost inclus în ediția 2011 a enciclopediei americane WHO’S WHO, care enumeră personalităţile marcante din diverse domenii. Este autor și co-autor de dicționare, traducător, profesor de limba spaniolă la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, autorul multor studii publicate în reviste de specialitate cu prestigiu internațional.

În prezent este și coordonatorul unei colecții de literatură din Estul Europei, "Del Este", în cadrul căreia promovează și autori români contemporani (Ioan Es. Pop, Stelian Țurlea, Răzvan Petrescu).

"Cum vorbesc românii rezidenţi în Spania?” este un studiu recent al profesorului Dan Munteanu Colan, în curs de publicare la Universitatea Bucureşti, publicat în revista germană Frank & Timme în 2009.

Reporter: - Domnule profesor, cărui fapt i se datorează includerea dumneavoastră în această enciclopedie?

Dan Munteanu Colan: - Cred că se datorează muncii mele, am publicat foarte mult, după părerea altora și după părerea mea, cu toată lipsa de modestie care mă caracterizează. Adică sunt peste 50 de titluri de cărți, mai mult de 200 de articole și studii de specialitate și faptul că lucrez de 43 de ani în acest domeniu a însemnat recunoașterea acestei activități și, în consecință, includerea în această enciclopedie.

Rep: - Aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre studiul limbii “rumaniol”, așa cum ați botezat această nouă formă de comunicare a românilor din Spania, pentru că ați publicat o lucrare despre cum vorbesc românii din Spania.

D.M.C.: - Este vorba despre un fel de comunicare care se naște în situații de urgență lingvistică, însă denumirea de rumaniol nu îmi aparține, o foloseau studenții din America Latină care făceau școală în România, în anii `60-`70 și care vorbeau o română la fel de ciudată și de hazlie ca românii care vorbesc spaniola aici. Nu toți, bineînțeles. E vorba deci despre combinația dintre rumano și español. Recunosc că din punct de vedere al registrului scris, acest termen este o premieră.

Rep: - Cum vorbesc românii din Spania?

D.M.C.: - O să vă dau un exemplu, o conversație reală între doi români din Spania, care stau de mai mulți ani aici și care nu aparțin vorbitorilor culți ai românei:

“- Bună ziua, cum sunteți?

- Bună ziua. Bine, mulțumesc. Mă duc la un notar să îi dau o putere lui frate-meu, la Timișoara. M-a hodit șeful, mi-a zis că să-i aduc diploma și vreau să-mi echiparez titlul.

- Eu m-am schimbat de serviciu, de o săptămână și acum lucrez în turnul de noapte. Acum sunt liber, nu aveți timp să mergem să bem o copa și să picăm ceva? Caminăm un pic și mai stăm de vorbă.

- Ba da, cu mult gust!”

Acest tip de conversație este hazliu, mai ales pentru vorbitorii de limbă spaniolă, care înțeleg de unde sunt luate aceste cuvinte. Pentru un român normal din România, un text de genul acesta nu spune mare lucru. Mi s-a întâmplat de multe ori să asist la câte o conversație între un român stabilit în Spania și un român venit în vizită aici. Românul din Spania folosește o serie de cuvinte împrumutate din spaniolă și la un moment dat se face tăcere, pentru că celălalt nu înțelege ce vrea să spună primul. Și atunci trebuie să i se explice. De pildă, cu mult gust înseamnă cu mare plăcere. Sau să îmi echiparez titlul înseamnă să îmi omologhez studiile, turnul de noapte se poate deduce, e schimbul de noapte. Dar una din cele mai distractive expresii este să picăm ceva, care înseamnă să luăm o gustărică, după cum ar spune personajele lui Caragiale.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Romanul din Spania.