omunismul a fost inainte de orice o idee, iar Karl Marx a fost un filosof german, cum o reaminteste Kolakowski in deschiderea marii sale trilogii. Tot astfel cum Jules Michelet tinea sa-si inceapa prelegerile despre istoria Marii Britanii cu cuvintele “Anglia este o insula”. Genealogia intelectuală a marxismului reprezintă o componentă fundamentală a studiului totalitarismelor. Prin conferințe, publicații și traduceri, IICCMER pledează pentru această dimensiune a cercetării istoriei comunismului. Trecerea de la ideologie la practică e marcată de parcursuri sinuoase – fascinația pentru explicațiile totalizante și exhaustive ale istoriei fiind un prim simptom al gândirii-hybris, al radicalismului tiranofil si liberticid. Evident, nimeni nu poate spune in chip serios ca din Hegel urmeaza nemediat si fara echivoc doarKarl Marx. Dar la fel, nici un cercetator serios al istoriei ideilor nu poate contesta filiatiunile vizibile si invizibile, marturisite ori secrete, dintre dialectica hegeliana si visul marxist de transcendere a lumii asa cum este ea, cu injustitii, mizerii, suferinte si imperfectiuni, prin apocalipticul “salt in imperiul libertatii”. Este foarte probabil ca la Targul “Bookfest” sa se lanseze traducerea in romaneste a clasicului studiu datorat regretatului ganditor politic Robert C. Tucker, Philosophy and Myth in Karl Marx. Imi amintesc perfect cum tuna si fulgera politrucul Gh. Al Cazan impotriva “tezelor reactionare” ale lui Tucker. Cartea va apare in colectia “Constelatii” de la editura Curtea Veche. Partea a doua exploreaza revolta filosofiei impotriva lumii si poarta titlul “From Hegel to Marx”. Sa mai adaug obiectiile lui Karl Popper impotriva hiper-istoricismului hegelian?
Hegel a fost unul dintre acei maestri ai gandirii care au dorit sa stapaneasca spiritul, ne-anticipand ca discipolii lor vor incerca sa domine lumea. In timpul primul razboi mondial, la Geneva si la Zurich, Lenin citea Stiinta logicii. Asa s-au nascut insemnarile sale cunoscute sub numele de Caiete filosofice. Cum arata Kolakowski in minunata sa carte despre marii filosofi, Why Is There Something Rather than Nothing?, Hegel a deschis drumul pentru relativizarea eticii pana la disolutia instrumentala a raportului intim dintre scop si mijloace, o dezbinare asociata cu sacralizarea unei Istorii care ignora motivatiile morale. “Istoria universala este tribunalul suprem” spunea Hegel, iar bolsevicii au subscris la aceasta indoielnica axioma.
Hegel a fost invocat de statismul autoritarist de tip Giovanni Gentile, dar si de dialecticienii negativitatii gen Theodor W. Adorno, Max Horkheimer si Herbert Marcuse. Acesta din urma a scris o intreaga carte, intitulata Ratiune si revolutie, menita sa demonstreze afinitatile structurale dintre Hegel, Marx si spiritul revolutionar modern. La fel, studiile lui Alexandre Kojève despre dialectica stapan-sclav la Hegel au influentat generatii de intelectuali francezi, de la Georges Bataille, Jean-Paul Sartre si Maurice Merleau-Ponty la Louis Althusser, Michel Foucault si Jacques Derrida. Oricum am privi lucrurile, doctrina politica marxista nu poate fi inteleasa fara a merge la Hegel. Iar comunismul ca religie politica nu poate fi inteles daca nu ne straduim sa pricepem logica interna a marxismului.
De aceea, îmi face o deosebită plăcere să salut – după apariția monumentalei trilogii a lui Leszek Kolakowski despre marxism în limba română (grație eforturilor Editurii Curtea Veche) – o nouă inițiativă: dezbaterea despre sursele hegeliene ale gândirii de stânga.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi Colegiul Noua Europă organizează, miercuri 11 mai, ora 17.00, prelegereaFrom Hegel to Marx: What went wrong?. Lector va fi Terry Pinkard, professor, Philosophy Department, Georgetown University, iar moderator Mihail Neamţu, director stiintific, IICCMER. Evenimentul va avea loc la sediul Colegiului Noua Europa din strada Plantelor, nr. 21, București.
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
