Acum peste două mii de ani, în oraşul Bethleem s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: 'Dumnezeu S-a arătat în trup' (I Tim. III, 16), scrie Sfanta Evanghelie. Evenimentul unic în istoria omenirii, s-a petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) şi Iudeea (unde era Bethleemul). Nu se cunoaste data exacta a Nasterii Domnului. Alegerea datei de 25 decembrie, in apropierea Solstitiului de iarna, cand ziua incepe sa creasca, a dus la atribuirea semnificatiei unei renasteri a soarelui si a unei intoarceri a luminii, a unui nou inceput. Nasterea Domnului Iisus este motiv de sarbatoare pentru toata lumea crestina ortodoxa si catolica. De fapt, nu sarbatorim 25 decembrie, sarbatorim Craciunul... o sarbatoare care vesteste dragoste, bucurie si iubire.
Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem, spre a împlini porunca autorităţilor vremii, Sfânta Fecioară Maria a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetăţii. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci şi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilul sărac, daruri împărăteşti.
Sarbatoarea Craciunului este intampinata cu dragoste si bucurie de toata lumea si in mod in special de cei mici. De-a lungul timpului, sarbatorii Craciunului i s-au asociat mai multe simboluri: colindele, bradul de Craciun, Mos Craciun, obiceiuri culinare.
Una dintre cele mai frumoase si răspândite datini la români, din Ajunul Naşterii Domnului, denumit şi Ajunul Crăciunului, este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri şi gesturi.
In traditia romaneasca, începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, uliţele satelor răsună de glasul colindătorilor, costumaţi în portul popular specific zonei geografice, care urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate, fericire şi prosperitate în anul ce vine şi de la care primesc daruri (colindeţe) în bani sau produse: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Colindele se auzeau în sat şi de-a lungul celor trei zile ale Crăciunului, uneori până în seara Sfântului Vasile, iar cu steaua se umbla uneori până la Bobotează. In zilele noastre colindele au fost adaptate de colindători la situaţia celor în faţa cărora le cântă, adresându-se unor membri ai familie sau ai comunităţii: colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat şi milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescar, de marinar, colind de viteaz, de familie, de însurăţel, etc.
0
0
