La sfarsit de an Biblioteca Polirom isi imbogateste colectia cu trei noi volume. Este vorba de ultimul roman al lui Tolstoi, Invierea, de o noua traducere din opera lui George Orwell, romanul O gura de aer si de traducerea in premiera din opera lui Alberto Moravia a romanului Amorul conjugal. Pentru inceputul anului 2011 editura anunta urmatoarele titluri: Opere I. Integrala prozei scurte, Samuel Beckett (Premiul Nobel pentru Litertura, 1969) / Filiera Bellarosa si alte povestiri, Saul Bellow (Premiul Nobel pentru Literatura, 1976) / Carnetul auriu, Doris Lessing (Premiul Nobel pentru Literatura, 2007) / Cu singe rece, Truman Capote.
Lev Tolstoi - Invierea
Romanul Invierea este o carte la care scriitorul a lucrat cu intreruperi aproape un deceniu intreg. Povestea este inspirata de un caz real din epoca. Pe cind isi face datoria ca jurat intr-un proces dificil, printul Nehliudov o recunoaste in prostituata acuzata de crima si jaf pe slujnica nevinovata de care se indragostise in adolescenta si pe care a sedus-o ceva mai tirziu. Atunci cind femeia devine victima unei erori judiciare stupide, Nehliudov nu-si mai poate urma traiul luxos si lipsit de griji, ci decide sa renunte la tot si s-o urmeze, pentru a o salva cu orice pret, potolindu-si astfel chinuitorul sentiment de vinovatie pentru soarta ei tragica. Invierea este un tablou vast al Rusiei de sfirsit de secol XIX, in care imaginea celulelor mizere de inchisoare se suprapune peste bogatia stralucitoarelor palate nobiliare; romanul reprezinta in acelasi timp o critica plina de indignare la adresa sistemului de guvernamint, a justitiei si a Bisericii.
„La pima vedere, fictiunea lui Tolstoi pare infectata de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atit de puternica, de clara, incit ea transcede universalul si lasa in urma ideile oricarei religii. In ultima instanta, ce-l framinta pe ginditorul Tolstoi depaseste ordinea estetica sau morala; miza romanelor sale este alta, Viata si Moartea.” (Vladimir Nabokov)
„Am inceput usor-usor cu Turgheniev si a fost o nimica toata. Mi-am pus atunci mintea si n-am avut ce-alege din domnul de Maupassant. Am luptat doua runde cu dl. Stendhal si mi se pare ca la a doua am avut oarece avantaj. Cu dl. Tolstoi, cel putin deocamdata, n-am avut curaj sa ma urc in ring.” (Ernest Hemingway)
Traducere din limba rusa si notele sunt semnate de Adriana Liciu
George Orwell - O gura de aer
Romanul O gura de aer a fost publicat la scurt timp dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, astfel incit tema idilica este doar o suprafata sub care se ascunde o tenta pesimista – industrializarea si capitalismul au distrus vechea Anglie, iar tonul romanului prevede amenintari care abia urmeaza sa copleseasca omenirea.
George Bowling este agent de asigurari. Are patruzeci si cinci de ani, e casatorit, tata a doi copii, cu rate la banca, cu o burta respectabila si o proteza dentara pe care abia a inlocuit-o. Razboiul bate la usa, viitorul il inspaiminta, iar pina la goana nebuna dupa mincare, la soldatii viermuind ca gindacii, la politia secreta si la dictatura nu mai e decit un pas. Trebuie sa evadeze si singura scapare este lumea copilariei, oraselul care in mintea lui George apare ca un colt de rai, linistit si senin. Ce va gasi el oare acolo?
„Nespus de amuzant, in acelasi timp plin de un realism spumos, debordind de viata, O gura de aer contine embrionul altor doua carti: O mie noua sute optzeci si patru si Ferma Animalelor. Nu cunosc prea multe romane care sa aiba in ele materie cit pentru trei volume si din care sa se mai si inteleaga ceva.” (John Casey, Sunday Times)
„O gura de aer este un roman in care vigoarea realista e intrecuta doar de o imaginatie nemarginita. Asta face din George Orwell un mare profet intr-o lume in care adevaratii ginditori au devenit o minoritate.” (The New York Herald Tribune Book Review)
Traducere din limba engleza si note de Ciprian Siulea
Alberto Moravia - Amorul conjugal
Scris intr‑un stil fluid, de o simplitate si o eleganta incintatoare, romanul Amorul conjugal (1949) exploreaza teme literare fundamentale, precum inspiratia literara, efectul muzei asupra creativitatii si descoperirii de sine, posibilitatile iubirii platonice si ale iubirii conjugale. Autorul surprinde cu o fina intuitie drama psihologica a unui diletant bogat care isi vede naruindu‑se cele mai inalte aspiratii: sa iubeasca o femeie si sa creeze o opera literara valoroasa. Retragindu‑se impreuna cu sotia la o vila izolata din Toscana pentru a scrie, Silvio Baldeschi isi da seama ca lungile nopti de dragoste ii secatuiesc puterile si ii propune acesteia o perioada de abstinenta, pina cind isi va incheia capodopera. Dar lucrurile iau o intorsatura tragica in momentul in care Leda e asaltata de avansurile barbierului, care ii viziteaza zilnic. Naratiunea la persoana intii transmite admirabil cititorului lipsit de alta perspectiva confuzia, nesiguranta, suferinta si sentimentul de infringere pe care le incearca protagonistul in momentul destramarii mariajului sau.
„Povestea e simpla. Un barbat instarit cu veleitati literare se retrage alaturi de sotia sa intr-o vila din Toscana. Aici, ei ajung la o intelegere: nu vor avea viata amoroasa pina cind el nu va termina de scris o povestire. Lucrurile se tulbura odata cu aparitia in scena a barbierului, care vine zilnic sa-l barbiereasca pe sot, dar si sa-i faca avansuri sotiei. La prima vedere, avem de-a face cu toate ingredientele unei farse, numai ca Moravia complica lucrurile intr-o parabola a casatoriei, intr-un amestec cind amar, cind tandru de dragoste cu nabadai si patima.” (The New Yorker)
„Daca n-ai citit pina acum Moravia, Amorul conjugal este cartea cu care trebuie sa incepi. Vei simti apoi nevoia sa-ti chemi iubitul sau iubita si sa-i spui vorbe tandre …” (The Washington Times)
„Citeva ore – de atit ai nevoie sa citesti Amorul conjugal. E o carte care te fura, care te face sa-l tragi de urechi pe povestitor si sa-i strigi: «Tu chiar nu vezi ce-o sa se intimple?».” (The Washington Post)
Traducere din limba italiana de Cerasela Barbone
