Volumul Intre viata si carti de N. Steinhardt, aparut de curind la editura Polirom, este lansat vineri 30 iulie la Catedrala episcopala „Sfinta Treime” din Baia Mare. Între viaţă şi cărţi, a fost publicata in prima editie în 1976 si este legată de perioada de tinerete a lui Steinhardt.
La evenimentul de lansare participa:
* Preasfintitul Justin Sigheteanul, arhiereu vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului si Presedinte al Fundatiei N. Steinhardt
* Adrian Serban, director editorial Polirom
* George Ardeleanu, ingrijitorul acestei carti
* Florian Roatis, membru in colectivul de redactie al Seriei de autor „N. Steinhardt”
* pr. conf. dr. Stefan Iloaie
* arhim. dr. Macarie Motogna
Intre viata si carti este cel de-al saptelea volum aparut in Seria de autor „N. Steinhardt", initiata de Polirom in anul 2008 – editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de George Ardeleanu; repere biobibliografice de Virgil Bulat.
În seria de autor "Nicolae Steinhardt" au mai apărut: "Jurnalul fericirii" (2008), "Dăruind, vei dobândi. Cuvinte de credinţă" (2008), "În genul... tinerilor" (2008), "Articole burgheze" (2008), "Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Duguit" (2008) şi "Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia" (2009).
„Deschis in fata suprarealismului, a literaturii onirice, a noului val (Nouveau Roman), N. Steinhardt le apreciaza si in masura in care dislocarile, discontinuitatea, descompunerile, fracturile de limbaj ori de realitate imaginara sunt urmate de o recompunere, de o reunificare, de o reasamblare dupa alte coordonate. Pentru ca el, pe urmele lui Charles Péguy, considera ca Raul este cel care «nu se compune», care se opune organizarii vietii spiritualizate. Cel care in textele sale interbelice, in special in cele din Revista burgheza, aducea un elogiu formelor ca expresii ale onorabilitatii sociale nu putea desconsidera acum ideea de forma, dimpotriva. Ceea ce priveste el cu condescendenta este miza totalitara pe forma, forma vidata de sens. Cel care isi dovedise din plin disponibilitatile ludice in volumul de debut in genul... tinerilor si le va dovedi si mai târziu – dintr-o alta perspectiva – prin gestul impacarii cu avangarda ori prin textele admirative despre scriitorii Generatiei ’80 nu putea sa ramâna imun la ideea culturii si a artei ca joc (in sensul lui Huizinga). Numai ca el nu putea sa vada in jocul cultural doar o prestidigitatie tehnica, glacial-formala, pentru el jocul era tot o ipostaza a «intruparii».” (George Ardeleanu)
N. Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie (stil vechi) 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului "Spiru Haret". In 1932 isi ia licenta in Drept. In 1934 incepe sa colaboreze la "Revista burgheza" si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic "In genul tinerilor". Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile "Essai sur une conception catholique du Judaisme" si "Illusions et realites juives". Colaboreaza la "Libertatea" si la "Revista Fundatiilor Regale". Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in "Universul literar", "Victoria", "Tribuna poporului" si, din nou, "Revista Fundatiilor Regale". Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in "lotul Noica-Pillat" la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, "Jurnalul fericirii". Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate.
Se stinge la 30 martie 1989.
