Volumul Cartea ceaiului (The Book of Tea) publicat in 1906 la New York, i-a adus scriitorului japonez Okakura Kakuzo recunoasterea internationala. Educat la un templu budist, Okakura Kakuzo prezinta ceremonia ceaiului pe intelesul occidentalilor, pornind de la istoria acestui ritual, influentele lui asupra artei, dar si asupra stilului de viata asiatic, in general, si a celui japonez in special.
„Filozofia ceaiului nu e numai estetică, în întelesul obisnuit al cuvântului, căci, vădeste, în legătură cu morala si religia, întregul nostru punct de vedere fată de om si de Fire. Ea e igienă, pentru că sileste la curătenie; e gospodărie, pentru că arată cum tihna se găseste mai curând în simplicitate decât în încărcat si costisitor; ea e geometria moralei, întrucât hotărniceste simtul nostru de măsura fată de univers. Ea înfătisează duhul adevărat al democratiei răsăritene, făcând din toti credinciosii săi aristocrati de gust.” (Okakura Kakuzo)
Cartea ceaiului, de Okakura Kakuzo a aparut de curand in traducerea lui Emanoil Bucută, in Colectia CARTIER.
Okakura KAKUZO (1862, Yokohama – 1913, Akakura), cărturar si estet japonez. Urmează o scoală particulară a misionarilor crestini, înfiintată de misionarul american James Curtis Hepburn, acelasi care a proiectat alfabetul japonez cu litere latine. Educatia traditională si-o desăvârseste la un templu budist, unde învată caligrafia, poezia, etica, filozofia chineză si unde se initiază în operele clasicilor niponi. Studii superioare la Universitatea din Tokio, de curând înfiintată sub îndrumarea profesorilor aduti din Occident. În 1886, întreprinde o lungă călătorie în Statele Unite, Franta, Italia, Spania, Germania, Austria si Anglia, în calitate de membru al Comisiei imperiale de artă. Este, rând pe rând, curator al Muzeului imperial, presedinte al celei de-a doua scoli de artă din Japonia, membru fondator al Asociatiei teatrelor japoneze si al revistelor Kokka si Arta japoneză, profesor de istoria artei, presedinte al primei Academii de artă din Japonia, consilier al sectiei de artă chineză si japoneză de la Muzeul de Artă din Boston.
Dupa publicarea in limba engleza, in 1906, Cartea ceaiului, a fost tradusă în numeroase limbi. Alte scrieri: Idealurile Orientului (1903), Desteptarea Japoniei (1904), Desteptarea Orientului (postum).
