ce mai urmaream cand eram mic // era o adevarata placere Rip!

Dumneazeu s-o odihneasca // a avut o voce inconfundabila.

n-o sa uit niciodata // n-o sa uit niciodata aceasta voce inconfundabila, calda si placuta , ca de altfel toate vocile de la Teleenciclopedia, aceasta emisiune de care isi bate joc tvr1 (de ce ii tot schimbati ora, oameni de la tvr1 fara nici un D-zeu, fara respect fata de telespectatori?) O sa ne amintim de d-na Lucia Muresan intotdeauna cind ne vom uita la Teleenciclopedia la fel cum facem si cu Pitis. In vocile lor se simtea acel respect pentru auditori, ii simteai ca pe niste prieteni care vor sa-ti spuna ceva important... Dumnezeu s-o odihneasca!

Dumnezeu sa o odihneasca! // ciudat cum se duc marii actori unul dupa altul... ma intreb cine ii inlocuieste... e drept ca si dintre tineri incep sa se afirme, dar nu vad cum o sa se ridice ei la nivelul celor dusi...

RIP DOAMNA! // DZEU SA TE AIBA IN PAZA!

multumim pentru ce ati realizat // Telenciclopedia era singura emsiune la care ne uitam toti din familie... cam atat ne uitam la tv pe saptamana atunci pe vremea lui ceausescu.nu o sa uit programele... si pasiunea cu care erau facute. . Ne ati facut viata mai frumoasa doamna Lucia Muresan .multumim

Dumnezeu sa o ierte // Dumnezeu n-e usureaza trecerea in nefiinta luindu-ne intai pe cei dragi apoi cand nu mai avem nici un rost pe noi cei din urma ...Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace

Ion Miclea // Nu stiu cine este autorul articolului. Ion MIclea (nu stiu daca mai este in viata) a fost cel mai mare fotograf roman pe vremea lui ceusescu. A castigat numeroase premii internationale si are albume despre Romania deosebite, fara nici un ceausescu in ele. Am avut placerea sa il cunosc, impreuna cu varul lui MIclea Mihale de la Cluj, fotograf la revista "Dolgozo No", un alt profesionist deosebit. Lucia Muresan a fost o artista si persoana deosebita casatorita cu un adevarat artist. Dumnezeu sa o odihneasca. Ion Miclea a primit de doua ori premiul Word Press photo. Autorul acestu articol ar trebui sa citeasca http://articles.latimes.com/2000/mar/27/news/mn-13206.

ion miclea // ion miclea puiu cunoscut printre cei dragi si apropiati a murit in 27 martie 2000,dupa 8 ani de paralizie lucica nu si-a revenit de loc dupa pierderea lui.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamt // Din respect pentru actrița Lucia Mureșan și pentru istoria Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, e bine să știți: "În 1851, la Piatra Neamţ a avut loc un turneu al lui Matei Millo, despre care D. Hogea nota în amintirile despre trecutul oraşului: „a jucat aicea cu o trupă aleasă, frumoasele lui creaţiuni, vechi piese naţionale -„Lipitorile satului” şi „Baba Hârca”. Pe la 1860-1870, într-o clădire din zona străzii Ştefan cel Mare, au jucat cunoscuţii actori ieşeni Luchian, Galino şi Bălănescu. Oaspete al oraşului Piatra Neamţ a fost de mai multe ori cunoscutul actor Ion Lupescu. Între anii 1870-1871 răzeşul Petrache-Liciu-Caia, bunicul marelui actor Petre Liciu, a construit Sala Roxy, primul local special amenajat pentru teatru. Aici va juca în 1876 vestita companie teatrală condusă de Fani Tardini şi fraţii Alexandru şi Ioan Vlădicescu. Sala Roxy s-a păstrat până la începutul anilor ’60, când a fost dărâmată iar în locul ei s-a amenajat parcul dintre teatru şi Hotelul Ceahlău. În 1958 s-a înfiinţat secţia din Piatra Neamţ a Teatrului de Stat din Bacău, cu absolvenţi ai IATC, promoţiile 1957 şi 1958: Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, Cosma Braşoveanu, Dumitru Chesa, Atena Zahariade, Ica Matache, Zoe Muscan. Primul spectacol a avut loc pe 3 octombrie 1958: Vicleniile lui Scapin, de Moliere, regia David Esrig; în distribuţie: Leopoldina Bălănuţă, Florin Piersic, Radu Voicescu, Cosma Braşoveanu, Dumitru Chesa, Gheorghe Popovici Poenaru, George Motoi, Atena Zahariade, Zoe Muscan. În 1961, prin Decretul 1434/8 iunie, Consiliul de Miniştri dispune înfiinţarea Teatrului de Stat din Piatra Neamţ, de sine stătător. În 1966, teatrul îşi schimbă titulatura, devenind Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ." (Extras de pe site-ul Teatrului Tineretului din Piatra Neamt) Când moare un om, un ochi plînge și unul râde, ca în teatru; plângem pentru golul imens pe care îl lasa în noi dispariția omului drag nouă și „râdem” pentru că sufletul lui se duce către o lum