Editura Vremea anunta pentru aceasta vara aparitia unor noi volume in colectiile sale din care impatimitii de literatura isi vor putea alege lectura preferata pentru vacanta.

Pentru cititorii fideli ai colectiei FID - Fapte, Idei, Documente:

Brancusi. Pravila de la Craiova. Etica lui Brancusi, de Petre Pandrea

„Astazi, am desprins sabia avocaturii de la cingatoare si am atarnat‑o in cui. Adio! In locul sabiei verbului, ma exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brancusi, in aceste pagini monografice, si zidesc Pravila de la Craiova de care tinea amicul nostru asezat la Paris, printre straini, cu dalta, cu mistria si cu cobilita. Eu nu mai port cobilita. Nu mai am nevoie. Copiii s‑au ridicat pe picioare proprii, pensia mi‑este prea mare (nevasta, saracuta de ea, a ajuns sa nu mai vrea nimic…) pentru crapelnita, si nici de glorie postuma nu‑mi pasa. Gloria mea actuala este imensa pe plaiurile Moldovei, in Transilvania si la Bucuresti. Ma enerveaza si ma inspaimanta. Nici nu mai pot inainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care incearca sa‑mi vorbeasca, sa ma consoleze, sa ma asigure de stima. Pe Valea Oltetului si a Jiului am ajuns o mica legenda. (...) Mi s‑a dus buhul eroismului si se lanseaza povestea sfinteniei. Nu sunt sfant, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subtioara, in minte si in inima. Am candidat la eroism si am esuat”.

Petre Pandrea (1904-1968), eseist, publicist si avocat din perioada interbelica. A fost arestat de patru ori in perioada 1940-1944, apoi, dupa venirea comunistilor, intre 1948-1952 si 1958-1964, fiind inclus in lotul Patrascanu. Dintre manuscrisele confiscate de securitate si redate apoi familiei, au aparut „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964”, „Garda de fier. Jurnal de filosofie politica”, „Helvetizarea Romaniei”, „Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958”, „Calugarul alb”, „Brancusi. Amintiri si exegeze”.

Nae Ionescu sau implinirea prin tineri, de Miruna Lepus

Miruna Lepus s-a nascut in 1986. Este absolventa a Facultatii de Relatii Economice Internationale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si masteranda in Teoria si Practica Editarii, la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti.

Spirit cercetator, Miruna Lepus este sincer interesata de istoria Romaniei. Nu s-a multumit cu prea putinele informatii pe care manualele moderne le ofera asupra unor perioade ale istoriei noastre considerate sensibile, sau asupra unor personaje ce au marcat epoca in care au trait. A citit, a cautat date, a scris ceea ce i s-a parut important. Astfel s-a nascut o prima carte, "Despre Eminescu si ce am invatat descoperindu-l", adresata in special colegilor de generatie care au resimtit, ca si ea, frustrarea de a nu sti nimic despre o parte insemnata a operei marelui poet si ganditor.

Volumul de fata este rodul studiilor ei legate de o alta personalitate despre care s-ar putea spune ca a fost o victima a istoriei. Profesor universitar, filosof, gazetar cu impact asupra vietii politice si „stea” a evenimentelor mondene, Nae Ionescu poate fi considerat o intruchipare a epocii in care a trait, stralucitoarea, intunecata, tragica si usuratica perioada interbelica. Profesorul si-a pus amprenta asupra epocii sale, asa cum si epoca si-a pus amprenta asupra creatiei si a vietii lui. Destinul sau, la fel ca si cel al altor ganditori interbelici, penduleaza intre implinire si ratare, intre adulatia contemporanilor si caderea postuma in anonimat. A lasat o opera careia, privita in contextul in care a fost creata, i se pot intelege prestigiul si coerenta, dar care, evaluata prin metoda inghesuirii in patul lui Procust al altor credinte si al altor date istorice, poate fi considerata discutabila. Lasand la o parte chestiunea perenitatii unui tip de gandire a carui perfecta incadrare in epoca il face, poate, inoperant in alte vremi, putem considera ca adevarata implinire a profesorului s-a facut prin tineri: indrumati, in perioada cea mai receptiva a vietii lor, de un magistru inzestrat cu stralucirea lui Nae Ionescu, elevii sai au dus aceasta stralucire mai departe, sporind-o.

Pentru iubitorii Bucurestilor:

Povesti cu statui si fantani din Bucuresti, de Victoria Dragu Dimitriu

Volumul Povesti cu statui si fantani din Bucuresti aduce noi detalii inedite despre podoabele, pierdute sau inca pastrate, ale orasului, povestiri scrise cu aceeasi acuratete si in acelasi stil fermecator si captivant, care ne-a incantat in precedentele volume ale seriei.

In acest volum fascinant veti citi povestile a peste o suta cincizeci de statui si a mai bine de treizeci de fantani din Bucuresti. Prezentarile statuilor si busturilor nu sunt doar simple insiruiri de date istorice, tehnice si artistice - ele dau viata personalitatilor in cinstea carora au fost ridicate si recreeaza atmosfera din epoca in care acestea au trait.

Din carte veti afla multe detalii despre cele mai cunoscute statui bucurestene - statuia lui Mihai Viteazul, cea a lui Spiru Haret, Lupoaiaca etc.- , dar si povesti fermecatoare despre unele statui mai putin cunoscute, dar la fel de frumoase - statuia domnitei Balasa, cea a Anei Davila etc. Nu sunt uitate nici monumentele inchinate eroilor, statuile din parcuri, din curtile bisericilor, scolilor si spitalelor, statuile distruse.

Volumul e completat cu cincisprezece pagini cu fotografii ale statuilor si fantanilor prezentate in carte.

Culinariard. Restaurante, carciumi, vorbe, de Claudiu Leonte

Exista oare restaurante bune in Bucuresti? Ei, cum sa nu? Claudiu Leonte le-a vazut. A intrat, a mancat, a baut. I-a placut. Si ne povesteste de ele.

Exista oare restaurante proaste in Bucuresti? Ehehei! Claudiu Leonte le-a vazut. A intrat, a mancat, a baut. A suferit. Si ne povesteste de ele.

Astfel incat, daca vrea cineva sa stie unde sa se duca sa manance si sa se simta bine in Bucuresti, poate sa consulte aceasta carte.

Si isi va face o idee, citind o opinie sincera si avizata. Iar daca vrea sa stie ce restaurante e bine sa ocoleasca in eleganta noastra capitala,

sa citeasca parerea lui Claudiu Leonte. Cu incredere.

Pentru impatimitii literaturii:

Poveste cu o fata, de George C. Dumitru

Ultima aparitie in colectia Autori romani a editurii Vremea este Poveste cu o fata, volum de proza scurta semnat de George C. Dumitru.

Volumul Poveste cu o fata cuprinde sase povestiri pline de farmec: Poveste cu o fata, Paty, Popa Marin, Opulenta, Dreptul de a sta, Un parau fara apa.

George C. Dumitru a publicat mai multe povestiri in reviste literare precum Tomis si Oglinda Literara, iar debutul editorial si l-a facut in antologia Respiro. Proza scurta 2000-2002 (Editura Dacia, 2003).

...si la sfarsit a mai ramas cosmarul, de Oliviu Craznic

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale. Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau.

Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, fiica intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Nascut la 1 noiembrie 1978 in Lupeni, judetul Hunedoara, Oliviu Craznic a absolvit Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Bucuresti si este licentiat in Institutii de Drept penal si Institutii de Drept civil la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti. A urmat cursurile de formare a mediatorilor organizate de Asociatia „Pro Medierea”, iar din 2002 este consilier juridic si membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din Romania.

Spre seara, de Mihai Giugariu

Opera de maturitate, romanul Spre seara este expresia esentializata a viziunii asupra lumii a unui ganditor potentat de un scriitor de talent. Cartea aduna intre paginile ei povestile exemplare ale unor biografii comune secolului XX, dominate de figura-simbol a bunicului, incarnare a existentelor sfaramate – sau, intr-un mod paradoxal, implinite – de inexorabilul istoriei. In ansamblul ei, scriitura lui Mihai Giugariu aminteste de marile opere dedicate investigarii sensurilor vietii: simplitatea ei sfasietoare trimite la Batranul si marea de Hemingway; prin complexitatea discreta, dar decelabila in fiecare pagina, romanul se alatura familiei de naratiuni ce se randuiesc in umbra capodoperei Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Márquez.Conceputa ca un concert pentru un singur instrument, sustinut de vastitatea unei orchestre simfonice alcatuite dintr-o diversitate de alte instrumente, povestirea vietii bunicului se poate citi in mai multe registre, functie de disponibilitatea si de capacitatea cititorului. Oricare ar fi acestea, insa, cartea se adreseaza direct sufletului.

Mihai Giugariu s-a nascut in anul 1929. Pubertate petrecuta la adapostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totusi lipsit de paznici si usi interzise. A facut studii universitare la Facultatea de Drept din Bucuresti. Anecdotica acelei perioade, ca si a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presarat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lasat gustul amar al refularii si domesticizarii programate, cu o recurenta a sechelelor greu convertibile. A inceput sa publice tarziu, debutand editorial in anul 1967 cu un volum de proza scurta, urmat de alte volume de proza (romane) si eseuri critice, inclusiv si aleatoriu publicistica si traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorandu-i celuilalt aproape nimic, in afara de probitate.

​