In colectia Cinema a editurii Polirom a aparut al treilea volum din Istoria cinematografiei in capodopere: Virstele peliculei. De la „Cintaretul de jazz” la „Luminile orasului” (1927-1931).

In anul 1934 regizorul Rouben Mamaoulian punea o intrebare retorica „Sa presupunem ca un mut ar dobindi, la virsta de 30 de ani, darul vorbirii. Ar renunta, oare, la el, pentru a se reintoarce la linistea initiala?...”.

Tudor Caranfil abordeaza in volumul trei al Istoriei cinematografiei in capodopere tocmai aceasta perioada. Perioada in care se transeaza disputa dintre filmul „mut” si cel sonor si al carei inceput este marcat de premiera Cintaretului de jazz. Tot in aceasta perioada au loc si primele decernari ale Premiilor Oscar (stagiunea 1927-1928), care, desi la inceput ignora complet noile „talkies”, ajung in citiva ani sa le recunoasca valoarea. Marii regizori ai vremii – printre care Dreyer, King Vidor, Sjöström, Dovjenko, Von Sternberg, Renoir, Murnau, mentionati in acest volum – au fost nevoiti sa se adapteze din mers la noile mijloace tehnice. Dar parerile erau impartite: pe de o parte, Eisenstein credea in filmul sonor si in „cuvintele revelatoare”, pe cind Chaplin considera cuvintul fatal pentru celebrul sau tramp, creat prin si bazat exclusiv pe „alfabetul miscarii, poezia gestului”.

Dedicata acestui moment de cotitura a cinematografiei, autorul arunca un fascicul de lumina asupra altor treisprezece opere reprezentative ale artei cinematografice din perioada 1927-1931.

Dupa cum insusi autorul declara "acest nou volum al Virstelor peliculei, al treilea din cinci proiectate, cu o ascunsa teama: Si daca aceasta carte care -da!- va fi avut publicul ei intr-o vreme, acum vreo 20 de ani, nu-l va intilni pe cititorul de azi? Daca -asa cum se spune- si-a trait traiul, a expirat odata cu autorul ei si nu merita decit cel mult respectuoasa reculegere?...

Fiindca cine mai sta sa se gindeasca la Aurora lui Murnau cind o are la indemina pe cea a lui Cristi Puiu, si cine s-ar mai interesa de Luminile orasului azi cind avem avataruri berechet, si ni se mai imprumuta si ochelari prin care pina si dinozaurii sa aprecieze corect lucrurile?...

Scriu aceste rinduri de la Cannes unde am vazut tineri ingramadindu-se la un film mai batrin chiar decit mine, la Boudu sauve des eaux, ceea ce ma face sa cred ca vraja filmelor mari nu se stinge. Si-mi da curaj!...

Asa ca incredintez editurii Polirom, in luciditatea si justetea deciziei careia cred, si aceasta "virsta a treia", pornind spre elaborarea celui de-al patrulea volum din Istoria cinematografiei in capodopere, cu noroc reeditata... "

Tudor Caranfil (n. 1931, Galati), absolvent al Facultatii de Filosofie din Bucuresti in 1957, este critic si istoric de film, realizator de emisiuni TV. In anii ’60 a initiat Seara prietenilor filmului, prima forma a Cinematecii romane. Este invitat permanent al Festivalurilor de la Cannes si de la Berlin, unde a fost, in numeroase editii, membru in juriul FIPRESCI. Participa la diferite festivaluri romanesti si internationale de film, precum cele de la Karlovy Vary, Oberhausen, Namur, Cottbus, Kiev, Los Angeles, Locarno, Lübeck, Moscova, Rotterdam, San Francisco.

A mai publicat: 7 capodopere ale filmului mut (1966), F.W. Murnau (1968), Romanul unui film: „Cetateanul Kane” (1978; editia a II-a, 2008), In cautarea filmului pierdut (1988), Dictionar de filme romanesti (2002; editia a II-a, 2004), Dictionar universal de filme (2002; editia a II-a, 2003; editia a III-a, 2008), Pe aripile vintului (2003). La Editura Polirom a aparut Istoria cinematografiei in capodopere. Virstele peliculei (editia a II-a), vol. 1 : De la „Stropitorul stropit” la „Rapacitate” (1895-1924) (2009) si vol. 2 : De la „Ultimul dintre oameni” la „Don Juan” (1924-1927) (2009). In pregatire, vol. 4, editie revazuta si adaugita.