Fundatia Calea Victoriei va invita marti, 30 martie, intr-unul din cele mai frumoase palate din Bucuresti, pentru a asculta istoria uneia dintre cele mai vechi strazi ale capitalei - Calea Victoriei, povestita de istoricul Adrian Majuru.

Calea Victoriei devine, in cursul secolului al XIX-lea, un Corso al orasului modern, cu magazine de lux, cafenele, palate somptuoase, teatre de varieteu, muzee, cazinouri, hoteluri, restaurante, cofetarii, reprezentante ale unor firme si banci, mai rar parcuri si locuinte particulare.

Calea Victoriei a insemnat resedinta regilor Romaniei (astazi Muzeul National de Arta) dar si institutii publice de prim rang, ridicate dupa 1860, precum Fundatia Culturala Regele Carol I (astazi Biblioteca Centrala Universitara) si Ateneul Roman.

Vechiul traseu comercial din evul mediu, care sectiona targul Bucurestilor, partea sa vestica, pe axa sud-nord, a purtat numele de Podul Mogosoaiei.

Potrivit legendei, la capatul sudic al drumului isi avea resedinta familia boierului Mogos, care folosea aceasta cale de acces pentru a ajunge la intinsul sau domeniu din afara orasului, care-i poarta numele si astazi: Mogosoaia. Acest lucru se intampla in secolul al XVII-lea. Catre finalul acestui secol, domeniul familei Mogos intra, prin casatorie, in posesia principelui Constantin Brancoveanu.

Palatul de la Mogosoaia, pe care Brancoveanu l-a ridicat in timpul domniei sale (1688-1714), a fost resedinta de vara a principelui si a fost conectat cu Bucuresti prin podul Mogosoaiei amenajat cu acest prilej. A realizat astfel un drum direct, catre resedinta de la Mogosoaia, legand-o de palatul brancovenesc din targul Bucurestilor, aflat pe malul sudic al Dambovitei.

De la aceasta resedinta princiara, demult pierduta, s-a aflat locul numit „Capul Podului Mogosoaiei”. Aici se afla astazi ansamblul numit „Blocul Gioconda” ridicat in preajma primului razboi mondial pentru a fi Senatul Romaniei si finalizat dupa marele razboi ca ansamblu de locuinte.

Podul Mogosoaiei este una dintre primele artere modernizate. Incepand cu anii 1866-1870 si pana la 1900, apar cladiri moderne, de rezonanta franceza precum Palatul Postelor, Casa de Economii si Consemnatiuni; pasajele Macca si Villacrosse; hoteluri precum «High Life», «Imperial», «Splendid», «Capsa», «Hotel de France», Hotel «Louvru», «Hotel du Boulevard», Hotel «Hugues» etc. Dar si palate somptuoase precum palatul Stirbey, Cantacuzino, Sturdza si, nu in ultimul rand, Palatul Regal.

Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei incepand cu anul 1878, ca urmare a obtinerii independentei de catre Romania. Calea Victoriei devine atat de renumita incat i s-au dedicat cateva carti iar dupa 1918 a fost si subiectul unui roman scris de Cezar Petrescu: „Calea Victoriei”. Anii puterii populare au modificat-o prea putin, exceptand latura nordica, unde, in urma sistematizarii Pietei Victoriei, au fost ridicate cateva blocuri care amintesc de stilul nord-coreean.

Pana in 1947 aici a pulsat viata economica, politica si culturala a Romaniei; era o esplananda a modei, a conversatiei, flirtului, a gesturilor masurate, a complezentei atent calculate.

Cand aceasta umanitate a fost evacuata din istorie, intre 1947-1955, Calea Victoriei a devenit o strada obisnuita a unei metropole europene, ramanand doar o atractie turistica pentru iubitorii de aventura urbana.

Data: 30 martie, 18:30

Taxa: 30 ron

Loc: Cercul Militar National, sala Gotica (intrare din str Constantin Mille)

Inscriere la - contact [at] victoriei.ro