Romanul Schrumm Schrumm - Excursia Duminicala la Nisipurile Miscatoare de Fernand Combet, tradus in colectia "Biblioteca deschisa" a Editurii Cartierse individualizeaza prin umor negru, unde totul este proiectat, construit si cantarit. Unii criticii literari ii atribuiau scriitorului reminiscente stilistice din Kafka, datorita personajelor care pareau prinse in situatii si sisteme fara iesire.
„SchrummSchrumm este, desigur, o carte despre opresiune si despre moarte, o carte obsedanta. Altii pot vedea aici o fabula despre totalitarisme, in timp ce cititorii lui Ceahotin sau ai lui Norton Cru vor recunoaste urma manipularilor impuse odinioara popoarelor, acele manipulari pe care azi le induram fara sa cracnim pentru ca le numim «campanie de presa», sau «marketing», sau «publicitate», pe cand ele nu sunt decat propaganda. E drept ca, deocamdata, nici o agentie de turism nu ne propune «excursii duminicale» obligatorii. Ramane de vazut.” – Eric Dussert
„SchrummSchrumm este un soi de Kafka vazut de Dostoievski, iar Fernand Combet are un fizic de cuceritor mongol.” – Marie-Claude Brunhoff
Romanul SchrummSchrumm sau Excursia Duminicala la Nisipurile Miscatoare, este tradus din franceza de Corina Ungurean.
Fernand Combet – ramas la 16 ani fara tata, se inscrie la Facultatea de Drept, dupa care intra, in 1956, la Științe Politice, unde face studii stralucite, abandonate și acestea in favoarea Limbilor Orientale. Este perioada in care se consacra scrisului, iar pentru a supraviețui susține rubrica gastronomica La bien vivre. Apariția primului sau roman, SchrummSchrumm sau Excursia Duminicala la Nisipurile Mișcatoare, J.-J. Pauvert, 1966, are efectul unui trasnet – importanți critici literari ai epocii celebreaza virtuțile unui roman stupefiant. De la Mathieu Galey (Arts) la Kleber Haedens (Candide) pana la Luc Estang (Le Figaro literaire) sau Georges Anex (Le journal de Geneve), toți il situeaza din capul locului pe SchrummSchrumm „intre Kafka și Chretien de Troyes”. La solicitarea aceluiași editor, in 1968 scrie povestea alegorica Factice ou les Hommes-oiseaux, urmata de un al treilea roman, Mort et passion de Felix C. Scribador, J.-J. Pauvert, 1971.
In anii ce urmeaza, calatorește mult in Asia, pentru care face o adevarata pasiune. Intalnirea cu editorul Christian Laucou ii mai smulge o carte, ultima - Contes de l`Ambre et de l`Opium, Editions du Fourneau, 1985. Mai scrie un poem Chanson, in 1988, dupa care tace de tot, uitat de toata lumea. Se stinge din viața pe 29 decembrie 2003.
In Colectia „Biblioteca deschisa” au mai aparut: Paul Morand, Jurnal inutil. 1968-1972, Vol. I, 1973-1976, Vol. II, 2009; Patrick Grainville, Fortarețele negre, 2009; Roland Barthes, Jurnal de doliu. 26 octombrie 1977 – 15 septembrie 1979, 2009; Denis Guedj, Teorema Papagalului, 2008; Roland Barthes, Imperiul semnelor, 2007; Romain Gary, Himere, 2007; Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului, 2007, informeaza editura
