Pe urmele puternicilor de maine isi subtitreaza Julia Friedrichs cartea „Permiteti: elita“, in care iluzia ca toti absolventii unor universitati private din Germania si SUA sunt realmente ceva deosebit este demontata pas cu pas. Autoarea germana de 30 de ani ancheteaza minutios sistemul paralel de educatie, de stat si privat, ultimul accesibil indeobste celor bogati si ridicat mai nou la rang de politica de stat. Concluzia sa e ca reabilitarea elitismului discrimineaza pe baza de portofel. O alta concluzie este ca nu tot ce straluceste e aur.
Julia Friedrichs s-a nascut in 1979 si a studiat jurnalismul la Dortmund. Dupa o perioada de voluntariat la Westdeutschen Rundfunk, ea a inceput sa lucreze ca jurnalista si autoare liber-profesionista. In prezent, ea colaboreaza cu redactiile WDR „die story“, „Echtzeit“ (in timp real) si „Aktuelle Dokumentation“ (documentare actuala).
In anul 2007, Friedrichs a primit pentru reportajele sale sociale premiul Axel-Springer dedicat tinerilor jurnalisti si un premiu promotional al fundatiei Ludwig-Erhard. Cartea sa „Gestatten: Elite“ (250 pag., ed. Wilhelm Heyne) a aparut in 2008 si este la a zecea reeditare. In luna mai 2009, cartea a aparut in format de buzunar si a urcat rapid pe lista de bestseller, a publicatiei Spiegel.
- You`ll never live like common people
„Nu vei trai niciodata ca oamenii de rand. Nu vei face niciodata ce fac ei, nu vei avea esecurile lor si nu vei simti niciodata ca viata iti scapa printe degete“ este motto-ul ales de Julia Friedrichs, din textul parodic al melodiei „Common people“, interpretata de formatia britanica Pulp.
In viata jurnalistei germane, elita a intrat „intr-un hotel grecesc de lux. Se numea Mario si avea aproape 30 de ani. Bea, vorbea si radea –concomitent. Fara pauza. Era lipsit de cusur, tupeist, triumfator“. Discutia cu Mario are loc in cadrul unei croaziere organizate de McKinsey, lider international in domeniul consultantei antreprenoriale, care astfel isi premia noii alesi. Autoarea aplicase pentru un job la McKinsey si reusise, in anul 2006.
Intr-o anterioara recenzie, scriam: „In dezvaluirea procesului de racolare a angajatilor firmelor de consultanta, Thomas Leif aduce palpitanta marturie a unei studente care a parcurs, pana in pragul semnarii de contract, treptele selectiei pentru jobul in costum si cu laptop. Refuzand jobul, ea a dat cu piciorul unui salariu anual de 60.000 de euro, cu perspective de dublare si triplare in cativa ani, plus masina de firma, deplasari platite, ambiante de lux si alte cateva avantaje”.
Studenta cu pricina era Julia Friedrichs. „Sunt oameni care ajung sus si castiga, sunt winneri. Iar altii sunt jos, adica loseri. Ai grija sa ajungi printre primii“ a mai sfatuit-o Mario in holul hotelului grecesc de 5 stele. Julia nu l-a ascultat, n-a semnat contractul de intrare in paradisul celor bogati si puternici, oferit de McKinsey. Acum, ea e jurnalista si autoare de carte.
- Drumul catre stele
Un an si jumatate a durat documentarea ei despre ELITA. Ce inseamna aceasta denumire? Cat de justificata este reabilitarea ei in Germania, unde superioritatea de rasa si grup e de trista amintire, dupa „experienta Hitler“? Vorbind depre elite ne referim la „elitele banului“, cu interese predominant economice si financiare? Ne referim cumva si la elitele sportive, nu rareori prada dopingului, in goana dupa locul pe podium? Ne referim si la liderii politici de maine?
In cautarea unui raspuns, Julia a pornit-o la drum. Traseul ei a cuprins diverse institutii de invatamant care se autointituleaza „pentru elite“: de la European Business School (EBS) din Oestrich-Winkel, la internatul studentesc din Castelul Salem sau Neubeuern, pana la Academia specializata in Leadership Excellence din Westerham, la 40 de km de München.
Urmeaza apoi Maximilianeum, „fala Bavariei“. Aici, supradotatii bursieri locuiesc intr-un „Acropole bavarez“ construit de imparatul Maximilian II, care gazduieste si administratia statului liber Bavaria. Apoi, periplul continua pe alte coordonate geografice. Dupa gradinitele de lux din Potsdam, autoarea ia avionul si trece peste ocean, in „catedrala“ americana a elitelor, Harvard.
45.620 de dolari costa anul de studiu si locul in caminul de studenti, la universitatea cu 26 de miliarde de dolari capital. Platind privat, cu burse finantate de concerne, sau stipendii McCloy, studentii germani de la Harvard isi au, dupa absolvire, un job de top asigurat la o firma de top sau vor fi „leaders for service to democratic societies“, cadre de conducere pentru sectorul public si de stat.
Atat in Germania, cat si in SUA, jurnalista germana da de clisee si de tineri mai degraba obisnuiti, dincolo de trufia apartenentei lor privilegiate si gras platite. Radiografia elitelor creeaza un tablou mai degraba difuz, deduce Friedrichs. Termenul nu poate fi aplicat unitar, aspiratia la „elite“ e ca o provocare la lupta sau ca o invitatie in reteaua lor sociala din Internet, Schwarzkarte.de.
- Castigatori si perdanti
Politicul german, incepand cu ministrul educatiei si cercetarii Anette Schavan, impune programatic reluarea invatamantului elitist in Germania. Sociologul Michel Hartmann reproseaza acestei forme de invatamant ca pregateste „structuri de putere bazate pe retele impenetrabile“.
Unui tanar obisnuit, dintr-o familie cu venituri modeste sau de noi imigranti, accesul la un institut autonumit „de elita“ ii este din start ingradit, prin taxele de studii exorbitante. Patura mijlocie aspira la privilegii educationale, insa un mic patron sau un medic trebuie sa aiba contul acoperit si pentru accesoriile de studiu ale odraslei, si ele de elita: haine de firma, electronica de ultima ora, masina de la o anumita marca in sus, ore de golf, bani buni de buzunar.
Ce e elita si cum sa faci parte din ea? Cu prezentari Powerpoint se face „coaching timpuriu“ parintilor care isi proiecteaza propriile ambitii asupra copiilor lor de varsta gradinitei. A gradinitei de lux, se intelege. Studentilor de 20 de ani li se organizeaza congrese pe tema „Survival of the fittest“, care suna ca o provocare la lupta cu cei are nu se afla in sala, deci nu fac parte „din club“.
Apt-inapt, eficient-ineficient, sus-jos, termenul „elita“ nu e o entitate in sine, exista doar prin antagonism, crede Friedrichs. Iar disocierea in winneri si loseri, in performanti si neperformanti creeaza lumi paralele, in care nu neaparat tinerii cei mai inteligenti, mai harnici si mai talentati, din toate mediile sociale, au sanse educationale egale.
1
2
