Violonistul Alexandru Tomescu a sustinut un recital sambata, 17 octombrie, in Padurea de Ses de la Orheiu Bistritei, dupa ce 300 de voluntari au terminat de plantat 5 000 de puieti in cadrul unei actiuni de impadurire organizata de asociatia Tasuleasa Social. In mijlocul padurii, inconjurat de cele cateva sute de tineri, Tomescu a cantat timp de 45 de minute, apoi a vorbit relaxat cu voluntarii despre copaci, despre despaduriri si despre muzica clasica.
Rep: De ce ai venit la Tasuleasa?
Am plantat de multe ori copaci, chiar daca nu intr-un cadru organizat. Din pacate, noi, romanii, ne-am obisnuit sa asteptam Statul sa vina si sa faca. Dar, daca fiecare dintre noi ar planta macar un puiet, am avea dintr-o data 22 de milioane de copaci. Ce s-a intamplat aici, cu acesti voluntari foarte tineri, este important pentru ca ii invata cat de mult conteaza gesturile individuale. In ultimul timp am primit doar semnale descurajante pentru mine ca roman, asa ca imi face bine sa ii vad pe adolescentii acestia de 15-16 ani cum se implica.
M-a bucurat interesul copiilor, mai ales ca nu era nici un profesor care sa ii impinga de la spate si sa le ceara sa ii puna cinci intrebari artistului.
Alexandru Tomescu
Rep: Ai incercat in ultimii ani sa te apropii de aceasta categorie de public: alaturi de colegii tai din Romanian Piano Trio - Horia Mihail si Răzvan Suma - ai avut mai multe concerte de muzica clasica neconventionale. Ai reusit sa atragi atentia tinerilor?
Cred ca da. E foarte important sa vada ca suntem la fel ca ei si ca putem relationa. Daca acum, la concertul acesta, as fi scos vioara si doar as fi cantat, nu cred ca voluntarii ar fi inteles mare lucru. Dar pentru ca m-au vazut deschis, au venit sa discute cu mine si sa imi puna intrebari. M-a bucurat interesul lor, mai ales ca nu era nici un profesor de fata care sa ii impinga de la spate si sa le ceara sa ii puna cinci intrebari artistului.
Incerc sa schimb imaginea artistului inabordabil, care nu poate fi deranjat inainte de concert si care pastreaza distanta. Aceasta impresie ii face pe oameni sa aiba o retinere fata de muzica clasica.
Rep: Ce reactii ai avut in urma acestor concerte?
Cei cu state vechi in salile de concerte au fost socati prima oara cand ne-au vazut
Alexandru Tomescu
Am incalcat cateva reguli: am pornit intai de la nivelul comunicarii si am renuntat la afisele clasice si la programele obisnuite. Le-am facut noi, asa cum simteam ca ne reprezinta, iar asta ne-a apropiat de oameni. Apoi am incalcat regula de baza care spune ca muzicianul nu are voie sa vorbeasca pe scena. Noi am vrut sa inlaturam granita dura dintre public si muzician. Asa ca am cantat in blugi si am vorbit cu oamenii. Cei cu state vechi in salile de concerte au fost socati prima oara cand ne-au vazut.
Rep: Au reactionat negativ?
Nu au reactionat de-a dreptul negativ. Dar in primele clipe ii vedeam ca erau socati cand ne urcam pe scena in tricouri si in bascheti. Le-am explicat insa care este motivul pentru care facem asta si, atunci cand incepeam sa cantam, se relaxau.
Rep: Poate fi dezvoltat gustul publicului pentru muzica clasica?
Nu poti educa publicul printr-un concert sau prin cinci. Este nevoie de actiuni complexe si constante. Eu incerc sa fac asta din 2006 si de atunci ma lupt sa relaxez atmosfera din salile de concerte. Nu vreau ca publicul sa aiba impresia ca daca se duce la Filarmonica, face un efort.
Foarte multi au venit sa ma vada atunci cand am cantat in blugi. Cred ca atitudinea asta va spori numarul tinerilor la concertele de muzica clasica in general. Daca au venit la un concert de-al meu si le-a placut, poate vor merge si la Filarmonica.
Cea mai frumoasa experienta cu publicul am avut-o la Baia Mare. Am intrat pe scena si toti au inceput sa aplaude, desi noi nu cantaseram nimic, doar aparuseram. Si, cu toate ca am fost la multe concerte si concursuri, gestul acesta m-a emotionat foarte tare.
Rep: Cand ai urmatorul turneu?
Am facut urmatorul calcul: cateva luni voi dormi acasa doar o zi din trei. Restul - in trenuri, hoteluri si cabane
Alexandru Tomescu
Chiar saptamana viitoare, marti, pe 20 octombrie, o sa plec intr-un turneu cu vioara Stradivarius si voi concerta pana in decembrie. O sa merg prin toata tara si am facut urmatorul calcul: cateva luni voi dormi acasa doar o zi din trei. Restul - in trenuri, hoteluri si cabane.
Rep: Care a fost cel mai mic public in fata caruia ai cantat in Romania?
Nu stiu sa zic exact, dar au fost concerte la care mi-au venit foarte putini oameni. In general, asta se intampla atunci cand concertul nu este comunicat. Daca organizatorul nu pune afise, publicul nu are cum sa afle despre el.
Pentru alt gen de concerte se fac campanii care pot dura si cateva luni, in care se arunca in lupta zeci de mii de afise. Concertele lui Stefan Banica, de exemplu, sunt anuntate cu cateva luni inainte si de asta se umple de cinci ori Sala Palatului.
Rep: E un eveniment despre care se stie sigur ca va aduce profit.
Asta e o alta idee falsa: muzica clasica nu aduce profit. Daca ii faci un marketing bun, se poate vinde la fel de usor ca oricare alt produs. Oamenii nu vin pentru ca Filarmonicile lipesc doar trei afise pe trei dosuri de usi. E imposibil in aceste conditii sa iti vina sute si mii de oameni.
Faptul ca am ramas in Romania nu a fost un sacrificiu, ci o alegere
Alexandru Tomescu
Rep: Le-ai spus acum copiilor ca ai ramas in Romania pentru ca tu aici ai gasit un sens. Care este acela?
Merita, de exemplu, pentru o zi ca cea de azi. Faptul ca am ramas in Romania nu a fost un sacrificiu, ci o alegere. Ma face sa ma simt bine gandul ca pot educa publicul, ca mi-l pot apropia.
Rep: Cat castigi din muzica?
Nu sunt nici un mare latifundiar ca Becali, dar nici nu mor de foame. Veniturile difera si in functie de cat de mult te agiti. Poti castiga daca muncesti foarte mult, daca faci sacrificii si pleci des la concerte. Eu din muzica ma intretin.
Rep: Cat studiezi intr-o zi?
In jur de sase sau sapte ore, mai mult de atat nu pot. Violonistii au o pozitie a corpului dificila, iar asta iti poate da dureri de spate. Nu ai zile libere sau weekenduri. Daca e duminica, inseamna ca nu mai suna atat de mult telefonul, deci inseamna ca pot sa studiez.
Rep: In 2007 ai castigat dreptul de a canta timp de cinci ani la celebra vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702. Crezi ca ai fi avut aceeasi notorietate acum daca numele tau nu ar fi fost asociat cu ea?
Stradivarius se poate transforma dintr-o marca de scandal intr-un simbol cultural la fel de cunoscut
Alexandru Tomescu
O vioara foarte buna este ca o masina de curse ultraperformanta pe care i-o dai unui pilot: il ajuta. Dar acea masina nu va merge singura.
La noi, poate mai mult decat in alte parti, brandul Stradivarius e cunoscut prin prisma scandalului. Dar eu cred ca aceasta cultura de scandal de la noi poate fi convertita printr-o actiune de durata. Stradivarius se poate transforma dintr-o marca de scandal intr-un simbol cultural la fel de cunoscut. E nevoie de foarte multa munca, dar perioada de cinci ani e un prim pariu.
Rep: Ai lansat anul acesta un nou CD. Cine le cumpara?
Un CD care s-a vandut foarte bine a fost cel pe care l-am inregistrat dupa ce am primit Stradivarius. CD-urile mele sunt o invitatie la muzica clasica si, tocmai de aceea, primul dintre ele a fost cu piese de bis, foarte acesibile.
Rep: Ai fost la multe concerte in strainatate. Poti face o comparatie intre publicul de acolo si cel din Romania?
Lumea se vaita peste tot ca publicul nu vine la concerte. Aud asta dintotdeauna. Deja ma simt putin ciudat in putinele locuri in care mi se spune ca totul merge bine. Probleme similare cu cele din Romania se intalnesc si in alte parti. Numai ca acolo metodele de marketing functioneaza mai bine, iar biletele sunt mai scumpe. In Romania, biletul la Filarmonica este de trei ori mai mic decat unul la film.
Rep: Te-ai simtit vreodata descurajat in Romania?
E adevarat ca nu avem drumuri ca lumea si ca trenul face 300 de kilometri in 15 ore, dar acestea sunt doar o parte din adevar
Alexandru Tomescu
Cred ca orice cetatean roman are momente zilnice in care se simte descurajat. Si eu am, dar ma incapatanez sa merg mai departe. Sunt parti bune si rele in a fi aici. E adevarat ca nu avem drumuri ca lumea si ca trenul face 300 de kilometri in 15 ore, dar acestea sunt doar o parte din adevar.
In Romania sunt toate lucrurile care conteaza pentru mine si ele ma tin aici: pot sa imi practic meseria asa cum imi doresc si incep sa construiesc un public meloman. Nu ma astept sa vad rezultate peste noapte, stiu ca ma asteapta zeci de mii de kilometri de parscurs. Dar asta da sens existentei mele.
Elena Stancu este reporter la revista Marie Claire
0
2
