Cioran naiv si sentimental prezentat la Noaptea Cartilor 2009 Madrid

Miercuri, 22 aprilie 2009, 13:36 Actualitate | Cultură

Cartea Cioran ingenuo y sentimental / Cioran naiv si sentimental, de Ion Vartic, tradusa in spaniola de Francisco Javier Marina, aparuta la Mira Editores, in aceasta luna, va fi lansata joi, 23 aprilie 2009, la Centrul Cultural CÍRCULO DE LECTORES,  in cadrul programului de evenimente din Noaptea Cartilor 2009. Cartea a fost publicata cu sprijinul ICR – Centrul National al Cartii.

Ion Vartic s-a nascut in 1944, la Sibiu. Eseist, teatrolog, critic si istoric literar. Doctor in litere, profesor de literatura comparata si teoria dramei la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Membru al gruparii literare Echinox. A fost secretar de stat in Ministerul Culturii in echipa ministeriala a lui Andrei Plesu (1990-1992). In prezent este director general al Teatrului National din Cluj. Volume publicate: Spectacol interior, 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Radu Stanca. Poezie si teatru, 1978, Modelul si oglinda, 1982 (Premiul de critica G. Calinescu), Ibsen si "teatrul invizibil", 1995 (Premiul Sectiei Romane a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru; Premiul de critica al Salonului National al Cartii), Cioran naiv si sentimental, 2000 (Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Clanul Caragiale, 2002, Bulgakov si secretul lui Koroviev, 2004 (Premiul pentru eseu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor).

Plecand de la doua concepte enuntate de Schiller, in cartea despre naivul si sentimentalul Cioran, arta portretistica a eseistului Ion Vartic se desprinde cu stralucire intr-o compozitie romanesca, vivace si caleidoscopica, scrisa cu o atentie deosebita si cristalizata in sase capitole. Fiecare dintre ele este insotit de comentarii “ pe margine”, sintetizate intr-un exceptional eseu unde se intalnesc fata in fata subsolul praghez al lui Kafka cu subsolul parizian al lui Cioran, finalul fiind aproape dostoievskian. Principala virtute a lui Ion Vartic se confirma in volumul de fata: stabileste legaturi insolite si surprinzatoare intre literatura si creatorii ei. Volumul a fost premiat cu cel mai prestigios premiu al literaturii romane: Premiul pentru Eseu al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Emil Cioran (1911-1995) s-a nascut la Rasinari, judetul Sibiu. La 17 ani incepe studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta inconvenienta existentei. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.

In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in tara (doua luni) in 1940, el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, Précis de décomposition, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.

Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb a cultivat darul conversatiei cu cativa dintre bunii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.

Cioran a inceput prin a fi un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunostea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum in linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.