Primul centru permanent de arta contemporana din Bucuresti isi deschide portile pe 19 februarie 2009, la ora 19, in Piata Victoriei, la parterul unui bloc inceput in timpul regimului comunist si finalizat la 5 ani dupa caderea acestuia. Eugen Radescu, co-fondator alaturi de Razvan Ion, vorbeste pentru HotNews.ro de conditia artei contemporane in Romania, de piata de publicitate care absoarbe cei mai multi artisti plastici, dar si despre imobilismul institutiilor care gestioneaza fondurile publice.
Esti politolog specializat in relativism moral si etica politica. Ce scrie in fisa ta de post? :)
Eugen Radescu: Daca legam politologia cu etica, iese exact ceea ce caut sa aflu daca exista. Morala in politica. Lucrarea mea de licenta a fost intr-adevar pe "Relativism moral" si afectarea in politica a acestuia. Romania insa nu este spatiul potrivit pentru o astfel de tematica. Uneori pare ca nu avem nici oameni politici seriosi si nici despre morala nu prea putem vorbi.
- Este politolog (specializat in relativism moral si etica politica), curator si teoretician.
- Scrie pentru pentru diverse reviste si ziare.
- A fost curatorul Bucharest Biennale 1 cu tema "Identity Factories".
- Este co-editor al Pavilion si co-director al Bucharest Biennale.
Carte de vizita Eugen Radescu
Asadar, imi vine foarte greu sa cred ca voi vedea curand un om politic care sa actioneze in cele mai sensibile principii etice. Clasa politica romaneasca, se stie, este o adunatura de nomenclaturisti din esantionul 2-3, doar pentru ca primul esantion al comunistilor a fost ras imediat dupa Revolutie.
Daca nu ar fi fost fundalul emotional necesar sa reduca la tacere numele mari din prima linie a comunistilor, sigur ne-am fi pricopsit la putere cu aceia. Este aproape imposibil ca niste oameni obtuzi si refractari sa poata produce vreun tip de revolutie, cu atat mai mult una morala, de care Romania are nevoie cel mai mult.
Un diagnostic personal asupra situatiei invatamantului de arta?
Eugen Radescu: Dezastru. Dupa 3 ani de Universitate, studentii de la Arte nu stiu nimic despre Barthes, Derrida, Baudrillard si alti autori cunoscuti. Nu stiu nimic in afara de a picta "bine" si de a "poza". Este lamentabil ca in invatamantul universitar pierzi 3 ani din viata incercand sa desenezi precum magistrul.
Porfesorul este incapabil sa priveasca dincolo de asociatiile si comitetele de artisti din care face parte. Suntem departe de progres si promptitudine. As propune ca in loc de cursurile de desen, nud si alte bazaconii medievale sa impuna cursuri de filosofie, politica, sociologie. Studentii habar nu au in ce context traiesc si astfel nu pot fi implicati in imediat pentru simplul motiv ca nu-l cunosc.
Care domeniu este cel mai mare absorbant de arte in momentul de fata?
Eugen Radescu: Domeniul cel mai absorbant de arte este publicitatea. "Artistii" din Universitate sfarsesc desenand sticle de bautura si cutii de conserve prin agentii de publicitate. Tragedia este ca acestia se considera in continuare "artisti". Ghilimelele trebuie pastrate pentru ca asta sunt ei: artisti intre ghilimele.
Care este conditia de facto a artisitlor de azi? Cati dintre ei isi mai permit sa abordeze arta la modul boem si cati se orienteaza mai curand spre strategii de marketing?
Eugen Radescu: Artistul contemporan este supus conditionarilor societatilor actuale. Satul-lume isi propune izbavirea tuturor.... prin bani. Artistul este supus, evident, acestui tip de constrangere. El trebuie sa traiasca din ceva, de preferat din arta lui. Insa putini reusesc asta. Cu regret trebuie spus ca majoritatea dintre ei sfarseste in agentii de publicitate care pur si simplu ii imbecilizeaza sub aparenta viziune cum ca raman artisti.
Ei sunt creatori. Insa sunt creatori de marketing. Boemia este oricum periculoasa. Nu mai traim in timpul revolutiilor saizeciste. Revolutia sexuala a fost cea mai importanta revolutie cunoscuta de omenire, iar boemia specifica anilor aceia este astazi tradusa prin consumul de droguri si alcool.... Cam atat a mai ramas din acea boemie. (Nu aduc in discutie boemia de secol 19, pentru ca aceea este complet diferita, presupunand si ceva cultura).
Mai exista azi locuri privilegiate pentru intalnirile artistilor? (Cum era Capsa pe vremuri?)
Eugen Radescu: Da. Exista. Insa sunt lametabile. "Artistii" nu se intalnesc sa discute, sa converseze. Se intalnesc doar pentru a fi in compania altcuiva, de preferat cineva dispus sa-i asculte indispozitiile si sa fie un partener onorabil de bautura.
Care crezi ca sunt orasele cu cel mai mare potential artistic din Romania?
Eugen Radescu: Exceptand Bucurestiul, se intampla lucruri bune si la Iasi, prin Periferic, si la Timisoara, straniu, prin Universitatea de Arte, care este foarte deschisa catre noi proiecte.
Care sunt, in opinia ta, caracteristicile cele mai pregnante ale artei contemporane?
Eugen Radescu: Categorisirea si atitudinea. Secventialitatea, segmentarea, puterea de a intelege lumea in care existi. Microcosmosul tau, ca artist, trebuie sa fie relevant. Artistul contemporan trebuie sa lupte sa inteleaga lumea in care el traieste, microcosmosul lui devine unitate de masura pentru macrocosmosul nostru.
Daca el nu este capabil de a intelege realitatea in care traieste imi vine greu sa cred ca poate crea ceva care sa transceada simpla estetica. Fara mesaj. Cred intr-o arta implicata social si politic.
Prima editie a Bienalei Bucuresti, al carei curator ai fost, s-a desfasurat sub tema "Identity Factories". De ce aceasta tema si care era miza ei?
Eugen Radescu: Bucharest Biennale a pornit in anul 2005 si a fost curatoriata de catre mine sub titlul "identity_factories". Un subiect care facea referire la identitate. La "autrui", la celalalt privit prin mine. Tema propusa de mine atunci s-a dorit a fi o incercare de a privi identitatea (un subiect usor de epuizat) din perspectiva anonimului, a celuilalt, vazut ca un strain artificial care ia atitudine in context. Am propus ilustrarea identitatii prin opusul sau: alteritatea, ca "altul" deosebit de "unul" si ca "celalalt mod de a gandi". Am adus atunci la Bucuresti nume importante din arta contemporana internationala: John Goto, Anika Larsson, Lev Manovich, Common Culture etc.
Ai afirmat la un moment-dat ca "nu mai este posibil in ziua de astazi a face o distinctie clara intre politica si estetica". Care sunt argumentele tale in acest sens?
Eugen Radescu: Estetica este, din perspectiva filosofica, incercarea de a patrunde sensul frumosului. Politica este arta compromisului, a negocierii, a intrigilor, a puterii ascunse. Frumosul - ca subiect al esteticii - nu isi gaseste sens in politica, din punctul meu de vedere.
Si mai am o problema. Daca filosofic pot intelege de ce politica este privata de estetic, nu pot intelege insa de ce politicienii sunt privati de estetica. Ma refer aici la estetica in sensul ei de "trend" sau "fashion". Este si asta un tip de estetica. Politicienii romani arata, din acest punct de vedere, foarte inestetic.
Femeile din politica romaneasca, in marea lor majoritate, arata mai degraba ca niste doamne care vand legume la piata decat ca lider de opinie si fauritor de legi, pe care noi, anonimii, sa le respectam. Despre barbatii politicieni nu mai vorbesc. Gurmanzi, neglijenti, neingrijiti - astea sunt atributele lor.
Ne poti povesti cate ceva despre traiectul Centrului de Arta si Cultura Contemporana Pavilion Unicredit de la concept la concretizare?
Eugen Radescu: Ideea de a avea un centru de arta contemporana a pornit acum 3-4 ani. Pe fundalul lipsei acute de spatii artist-run-spaces si a centrelor de arta contemporana se impunea cumva de la sine aparitia unui astfel de "loc". Ce vroiam era sa gasim o institutie care sa ne ajute sa putem construi acest spatiu. Si am gasit aceasta "institutie" la UniCredit.
Primaria Bucuresti care ar fi trebuit - logic - sa ne ajute, ne-a pus bete in roate inca de la inceput. Atat eu, cat si partenerul meu, Razvan Ion, suntem dezamagiti de birocratia si incapacitatea functionarilor publici de a vedea dincolo de interesul lor marunt. UniCredit a venit cumva in intampinarea dorintelor noastre.
Care este miza si programul acestui centru pe urmatorii doi ani?
Eugen Radescu: Miza? Nu avem o miza. Avem dorinte, frustrari, pasiuni, idealuri... Ce ne dorim este sa educam publicul in sensul de a patrunde, fara emotie si ignoranta intr-un spatiu dedicat artei contemporane. Programul centrului este structurat pe mai multe segmente: expozitii, lectures, conferinte, Free Academy etc.
Pentru anul 2009 am pregatit 3 expozitii, prima dintre ele se numeste STATEMENT si este curatoriata de catre Lia Perjovschi. STATEMENT este o declaratie, un enunt, o formulare a ceea ce noi suntem si a ceea ce vrem sa facem. Nu am sa dezvalui mai mult acum. Publicul trebuie sa faca un efort sa vina si sa (ne) vada.
Exista si contributii din partea ICR-ului sau/si a Ministerului Culturii in vederea deschiderii acestui centru?
Eugen Radescu: Ministerul Culturii bineinteles ca nu are resurse financiare, logistice si emotionale sa sustina un astfel de centru. Este mult mai important pentru ei sa sustina ctitorirea de biserici decat sustinerea de proiecte de arta contemporana - singurele cu care ne putem mandri, alaturi de industria filmului. Este trist ca, dincolo de faptul ca functionarii ministerului nu inteleg nimic dintr-un astfel de demers, nici macar nu sunt deschisi sa inteleaga.
In privinta ICR, aici lucrurile sunt diferite. ICR apartine de Ministerul Afacerilor Externe si are o alta organigrama, insa cu ei am avut de-a lungul vremii o relatie foarte buna. Am fost invitati de diferite Institute din Europa (Stockholm, Paris, Madrid etc.) sa prezentam atat Bienala de Arta Contemporana, cat si revista Pavilion si alte proiecte pe care le facem.
Crezi ca exista si proiecte culturale aberante finantate de MCC? Daca da, ai cumva si un top al lor?
Eugen Radescu: Oooo, sute. Uitati-va pe siteul ministerului si vedeti ce proiecte sustine. Dintre cele mai neimportante si neinteresante. Ministerul Culturii este, ca orice institutie, o structura birocratica si intepenita in traditii si lamentari excesive. Lipsa banilor, invocata adesea de ministrii perindati la cultura, nu poate fi un motiv decent de a nu incerca macar sa misti lucrurile.
Banii cheltuiti inutil pe proiecte fara deschidere internationala puteau fi foarte bine dati celor cateva persoane care au vizibilitate internationala. Pe nimeni, dincolo de Nadlac, nu intereseaza micii si berea oferite de minister la deschiderea unor "simpozioane" foarte grave despre Eminescu.
Imi poti da exemplu oameni/institutii atat reper, cat si contrareper pentru arta contemporana?
Eugen Radescu: Reper: PAVILION, si, poate, Centrul pentru Instrospectie Vizuala al Alinei Serban, care face proiecte foarte bune.
Contrareper: orice institutie supusa birocratiei si mistocariei romanesti.
1
1
