Mezzo-soprana Viorica Cortez face parte dintr-o distributie “de soc”, asa cum o anunta Opéra Comédie din Montpellier, ce va interpreta in premiera mondiala opera “Affaire étrangère” de Valentin Villenave, duminica, 1 februarie 2009. Premiera spectacolului va fi urmata de alte doua reprezentatii pe 3 si respectiv 5 februarie, se arata in comunicatul transmis de Daniela Plopeanu, specialist relatii publice.

Este vorba despre o opera contemporana ce apartine unui compozitor de 25 de ani, care a compus insa aceasta lucrare pe cand avea… 21 de ani. Valentin Villenave s-a nascut in 1984 la Paris, unde incepe studiul pianului, continuand apoi cu studii de armonie, acompaniament, muzica de camera, orchestratie. Participa la productii de opera, la spectacole de varietati si de jazz, in calitate de pianist, iar din 2003 este si profesor de pian. In 1998 incepe sa compuna piese instrumentale, lucrari pentru elevii sai, muzica de scena. In anul 2005 il contacteaza pe Lewis Trondheim si ii propune sa-i furnizeze libretul pentru o opera. Acesta este de acord si asa incepe totul… O colaborare surprinzatoare intre un tanar pianist aproape necunoscut si un celebru autor de benzi desenate da nastere unei opere de o ora si jumatate, in doua acte, cu sase personaje si cu o orchestra de douazeci de instrumentisti. In plus, directorul Operei din Montpellier, René Koering, decide sa dea o sansa acestei creatii si o programeaza in stagiunea 2008-2009. Dirijorul spectacolului este Samuel Jean, iar regia artistica este semnata de Richard Mittou. Repetitiile au inceput pe 6 ianuarie 2009; orchestra, dirijor, cantareti, compozitor, libretist, cu totii sunt in efervescenta in aceste zile, ultimele dinaintea primei ridicari de cortina.

Dupa alte creatii mondiale in care a fost protagonista, Viorica Cortez interpreteaza in aceasta opera rolul Dieu (Dumnezeu!), un rol deloc usor, dupa cum declara, dar pe care il priveste ca pe o noua provocare. Este un alt debut pentru Viorica Cortez, care isi continua drumul pe scenele lumii cu inteligenta, cu eleganta, cu incredere.

Vocea inconfundabila, temperamentul scenic, vastitatea repertoriului de opera si vocal-simfonic contureaza cariera unica a mezzo-sopranei Viorica Cortez, desfasurata pe toate marile scene ale lumii. Sergio Segalini a numit-o “Diva assoluta”, iar in anii ’70, critica muzicala franceza o saluta pe “Carmen a secolului” pe prima pagina a ziarelor.

Anul 1964 a insemnat pentru Viorica Cortez castigarea Marelui Premiu de la Toulouse. Au urmat Marele Premiu special "Kathleen Ferrier" din s’Hertogenbosch (Olanda, 1965) si Premiul I si medalia de aur la Concursul International de Muzica „George Enescu” din Bucuresti (1967). Premiul de la Toulouse a insemnat debutul unei cariere artistice de exceptie, care a inceput cu rolul Dalilei, la Teatrul Capitol, avandu-l ca partener pe Ludovic Spiess. Au urmat Carmen, Amneris, Eboli, Charlotte, Azucena, intr-o suita de debuturi rapide, aceste roluri constituind totodata pilonii principali ai carierei sale. A interpretat de asemenea rolurile Leonora di Guzman, Mignon, Adalgisa, Herodiada, Venus, Clytemnestra, Orfeu, Ulrica, Iocasta, Laura Adorno, Elisabetta, Cleopatra, Marfa, Cuniza, Fedora, Fenena si multe altele, care au facut ca Viorica Cortez sa devina una din cele mai apreciate artiste romance ale timpului. Cele mai importante teatre lirice au invitat-o sa cante alaturi de cei mai mari interpreti ai momentului: Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Alfredo Kraus, Nicolai Ghiaurov, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Sherill Milnes, Monserrat Caballé, Giuseppe di Stefano, Richard Tucker, John Vickers, José Carreras, Mirella Freni, Birgitt Nilsson, Renata Scotto, Grace Bumbry, Leontyne Price etc. In scurt timp a devenit o prezenta constanta pe scenele teatrelor lirice ca Metropolitan Opera din New York, Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Capitol din Toulouse, Teatro San Carlo din Napoli, Gran Teatre del Liceo din Barcelona, Staatsoper din Viena, Opéra Garnier din Paris.

“De indata ce rolul Carmen i-a fost incredintat la Covent Garden, s-a facut auzita una dintre cele mai mari si mai frumoase voci de mezzo-soprana din a doua jumatate a secolului XX” (Répertoire Opéra). Daily Telegraph din Londra isi intitula un reportaj special astfel: “Cortez Miraculous”, iar L’Express din Paris: “Fabuleuse Viorica Cortez”. Iata alte titluri, dintre zecile de articole aparute: “Carmen to the life - that’s Viorica!” (Evening News, 29 noiembrie 1968), “La Carmen roumaine, la meilleure” (France Soir, 30 octombrie 1970), “Carmen mondiale” (Gazetta di Modena, 19 noiembrie 1971), “Viorica Cortez Carmen universale” ((Giornale di Bergamo, 21 decembrie 1971), “La Carmen du siècle” (Le Dauphiné libéré, 3 februarie 1972), “La Bomba dell’Arena” (Il Giorno, 12 august 1972), “Una Leonora d’eccezione” (Il Lavoro, 11 aprilie 1976), “Viorica Cortez, el major mezzo-soprano del mundo” ((El Caraqueno, 25 martie 1977), “Viorica Cortez, la divina del bel canto” (La Gazzetta dell’Etna, 23 iulie 1994).

Viorica Cortez a lucrat cu cei mai importanti regizori, printre care Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi, Margherita Wallmann, Giorgio Strehler, Joseph Losey si cu cei mai mari dirijori ca Georges Prêtre, Jean-Claude Casadesus, Riccardo Chailly, Claudio Abbado, Seiji Ozawa, Alain Lombard, Michel Plasson, Wolfgang Sawallish, Zubin Mehta, Riccardo Muti.

Paralel cu aparitiile pe scenele de opera, Viorica Cortez a sustinut permanent o bogata activitate concertistica, cu un repertoriu extrem de vast (lied, cantata, oratoriu, poem vocal-simfonic), prezentat in sali prestigioase ca Albert Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Opera din Paris, Ateneul Roman din Bucuresti etc.

Inca de la mijlocul anilor ‘80, Viorica Cortez, constienta de statutul sau de artista ajunsa la maturitate, a inceput sa se indrepte spre un alt repertoriu de opera, continuand sa debuteze intr-o serie de roluri care constituie baza carierei sale din prezent: La Cieca din La Gioconda de Amilcare Ponchielli, Madame Flora din Medium de Gian Carlo Menotti, Zia Principessa din Suor Angelica de Giacomo Puccini, Marchiza de Berkenfield in La fille du régiment de Gaetano Donizetti, Madame de Croissy in Dialogues des Carmélites de Francis Poulenc, Mrs. Quickly in Falstaff de Giuseppe Verdi, Contesa de Coigny si Madelon in Andrea Chénier de Umberto Giordano, Baroana in Vanessa de Samuel Barber, Contesa in Dama de pica de Piotr Ilici Ceaikovski, Buryjovka in Jenufa de Leoš Janácek. Toate aceste roluri, in majoritate roluri de compozitie, ii pun in valoare atat talentul actoricesc, cat si frumusetea vocii. Presa ultimilor ani semnaleaza toate aceste aparitii pe un ton elogios si vorbeste despre extraordinara rezistenta vocala a “glorioasei Viorica Cortez, care a dominat scenele lirice in anii’70”.

Seria debuturilor marii artiste continua cu rolul interpretat la Opéra Comédie din Montpellier la inceputul lui februarie 2009, Dieu (Dumnezeu) din opera Affaire étrangère de Valentin Villenave, in creatie mondiala. Acest repertoriu bogat si variat ca stil, poate cel mai vast si mai complet repertoriu al tuturor mezzo-sopranelor din zilele noastre, este reprezentativ pentru o cantareata a carei zestre artistica reuneste perfectiunea tehnica, inteligenta interpretativa si un emotionant umanism.

.

Discografia artistei cuprinde Il Trovatore si Rigoletto de Giuseppe Verdi, Il Capello di Paglia di Firenze ce apartine celebrului compozitor de muzica de film Nino Rota, Requiem-urile de Mozart si Donizetti, Le grandi voci dell’Arena di Verona, Opéras français et italiens, Carmen de Georges Bizet, Romeo et Juliette de Hector Berlioz etc. Apare in numeroase filme de opera, emisiuni televizate si radiodifuzate. In 1977 Viorica Cortez inregistreaza la Luxemburg un recital de muzica franceza, care castiga Marele Premiu al Academiei Discului Liric din Franta. “Vocea incandescenta”, cum a fost numit-a, poate fi ascultata si in numeroase inregistrari live: Oberto, conte di San Bonifacio (Bologna, 1977), Aida (Viena, 1973, Denver, 1986), Elektra (Roma, 1971), Norma (Napoli, 1973, Caracas, 1975), Maria Stuarda (Chicago, 1973), Il Trovatore (Paris 1975, New York 1978, 1981), La Favorita (Genova, 1976), Don Carlo (Milano, 1978), Samson et Dalila (Paris, 1978), Carmen (Carpentras, 1981), Adriana Lecouvreur (New York, 1983), La Gioconda (Verona si Barcelona, 1988), Suor Angelica (Madrid, 1993), Zaza (Palermo, 1994), La Fille du régiment (Madrid, 1996), Les contes d'Hoffmann (Orange, 2002), Jenufa (Barcelona, 2005).

Viorica Cortez este invitata in juriul unor prestigioase concursuri internationale si sustine frecvent cursuri de maiestrie in Europa, avand o adevarata vocatie de dascal. Intr-un interviu recent publicat in Franta, artista declara, referindu-se la acest subiect: “A invata pe cineva este o munca in doi. Dar, fiind inca in activitate, nu pot sustine cursuri pe termen lung si le cer elevilor sa lucreze si singuri, deoarece profesorul nu poate face tot. Le recomand sa gandeasca si sa cerceteze. Eu vad rapid unde este problema si modul de a o rezolva. Insa nu-mi place sa creez dependenta. Pentru a ajunge departe, ei trebuie sa invete inainte de toate sa aiba incredere in ei insisi, sa fie independenti”. In decembrie 2008 Viorica Cortez a sustinut un master-class de o saptamana la Opera Nationala Bucuresti, la care au participat 24 de tineri artisti lirici. Pe parcursul acelor zile, Viorica Cortez a dat lectii de tehnica vocala si interpretativa, le-a insuflat curaj tinerilor sai colegi aflati la inceputul carierei, le-a transmis o extraordinara energie pozitiva, acea energie care ne face pe toti sa mergem mai departe si sa devenim mai buni.