Hotview cu Vlad Mixich

Ion Vianu: Ne-am contaminat de virusul occidental al necomunicarii

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Luni, 29 septembrie 2008, 19:10 Actualitate | Cultură


Ion Vianu
Foto: AGERPRES
Ion Vianu are parte de un destin deosebit: a fost unul dintre cei mai buni medici psihiatri romani din a doua jumatate a secolului 20, iar astazi este una dintre cele mai placute surprize ale literaturii anilor 2000. Carcotasii ar putea spune: “cu gene de o asa calitate, era si normal”. Sa fie un varf in profesia si vocatia sa a fost o obligatie de familie pentru Ion Vianu. In cazul sau, exceptionalul s-a turnat in cu totul alte forme: forma curajului si a autenticitatii. De multe ori, gandurile creierelor stralucite sunt corecte, dar faptele lor nu sunt intotdeauna drepte. Ion Vianu a mostenit genele stralucite al familiei sale. Dar curajul si dragostea de libertate sunt lucruri care nu se mostenesc.
 

Vlad Mixich: Eu fac parte dintr-o generatie (cea a copiilor revolutiei din ’89) pentru care era absolut normal sa traiasca permanent in interstitiul dintre doua dorinte. E poate un lucru specific oamenilor educati in vremuri de "tranzitie". Dar si dumneavoastra ati copilarit in "vremuri de trecere", insa niste vremuri mitice: reuniuni cu prietenii din liceu in care ascultati muzica clasica, prelegerile de logica tinute de tatal dumneavoastra, un targ de fete inca viu pe muntele Gaina... Diferentele dintre cele doua epoci sunt multe si fascinante. Dar cat de diferite gasiti ca sunt dorintele copilariei dumneavoastra de cele ale copiilor de astazi, asa numita “generatie messenger”?
Ion Vianu: Apartin – sunt nascut la Bucuresti in 1934 – unei generatii pe care as numi-o a instabilitatii. Primele mele amintiri sunt plimbarile in “otomobil” la Baneasa. Bunica mea purta palarie cu voaleta, un fel de “val islamic” discret, sub pretextul ca o apara de soare. Societatea romaneasca era ea insasi una recenta (cei care au traversat primul razboi mondial socoteau ca dupa 1918 avusese loc o revolutie), se trecuse de la o Romanie guvernata de cateva sute de familii la una complexa, prin adaugirea noilor provincii, prin promotia sociala.

 
- S-a nascut in 1934 la Bucuresti. A urmat vreme de doi ani cursurile Facultatii de Filologie din Bucuresti, devenind apoi student al Facultatii de Medicina din capitala si medic psihiatru.
- In 1977 a fost nevoit sa emigreze in Elvetia ca urmare a sustinerii publice a grupului Goma si a Cartei 77.
 - De la microfonul Europei Libere a vorbit de nenumarate ori despre folosirea in Romania a psihiatriei ca forma de represiune politica.
- Ion Vianu a revenit in Romania dupa 1989 pentru a scrie. A publicat mai multe romane si un volum de eseuri, dar premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut l-a primit in tinerete. Cartile sale scrise dupa 1989 au fost primite foarte bine de critici, dar in special de catre public.
- Ion Vianu este fiul criticului literar Tudor Vianu si nepotul profesorului Stefan Irimescu, medicul care a pus bazele ftiziologiei in Romania.
 
 
Carte de vizita Ion Vianu
Or, tocmai aceasta lume recenta, cu identitati imprecise, convulsionata, care nu intrase complet in matca ei a facut experienta razboiului, a dictaturilor si, mai departe, a ocupatiei rusesti cu al ei corolar: instalarea regimului democrat-popular si a teroarei aferente. Banuiesc deci ca, mai mult decat copiii si adolescentii din ziua de astazi, noi am trait sub semnul schimbarii… Si al catastrofei, caci pentru cei mai multi ceea ce se petrecuse avea aceasta alura. Indiferent de clasa sociala.

Prin comparatie, copiii si adolescentii de azi traiesc intr-o lume mai stabila, atat cat putem vedea. La optsprezece ani vazusem atatea: aveam amintirea pacii, a razboiului, a revolutiei si a teroarei (teama de arestare, oricine avea un apropiat in inchisoare, iar in scoli erau elevi, aproape copii, arestati). Un tanar de optsprezece ani de azi a vazut o lenta crestere si atat.

Dar generatia noastra era si una a respectului pentru cultura “mare”. Exista cenzura, existau oprelisti stricte, exista falsificarea propagandistica a sensurilor; pe de alta parte, exista sentimentul unor valori eterne. Si chiar cei dintre noi care nu citeau pe Eminescu sau pe Dostoievski stiau ca, undeva, exista o referinta inalta.

Apoi, din punct de vedere practic, o diploma universitara era o valoare sigura, dorita de toti. Oare mai e asa azi? Tentatia businessului reduce valoarea relativa a culturii livresti. Virtualul, prin media, mai vechi si mai noi, covarseste realul, si in cunoasterea lumii si in relatiile umane. Dar, una peste alta, tineretea inseamna fericire, oricare ar fi imprejurarile, oricum ar arata lumea, si asta unifica puternic generatiile succesive.

FOSTII TURNATORI SI CALITATEA ELECTORATULUI

V.M.: Ati parasit Romania in 1977 dupa un episod de revolta fatisa impotriva regimului. Ati fost curajos. Ce a declansat acest curaj, ce v-a facut sa renuntati la "instinctul de conservare"? Va intreb ca pe un om care a trait, nu doar a citit, despre asta. Care este praful de pusca care produce explozia comportamentala numita curaj?
Ion Vianu: Va referiti la faptul ca am luat pozitie, fiind in tara in 1977, impotriva regimului comunist, declarand ca vreau sa plec. Mi-ar fi rusine in comparatie cu actele de eroism ale celor care au luptat cu arma in mana, a celor care si-au asumat riscuri enorme in conditii de maxima violenta, sa vorbesc de curaj. As vorbi mai de graba de exasperare.

 
Cand traiesti in libertate nu esti liber decat in mod pasiv. Numai sub regimul opresiunii ai prilejul sa te eliberezi
 
 
Ion Vianu
Sentimentul ca societatea aceea a “construirii socialismului” nu corespundea intru nimic cu felul in care-mi imaginam eu ca ar trebui sa traim a fost detonatorul. Cu sase ani mai devreme ma intorsesem din Occident inca plin de iluzii, refuzand solutia exilului, pe care nu putusem sa nu o iau in considerare, dar pana atunci mi se paruse prea facila. Sa plec fara a fi epuizat toate sansele pe care mi le oferea aceasta societate, nu-mi convenea!

De data asta, sase ani mai tarziu, bausem cupa pana la fund. Aceasta senzatie de satietate, nu numai fata de societatea aceea, dar si fata de propriile mele perspective, de-a ceda pana la urma, de-a ma compromite in proprii mei ochi, a contat si a facut talgerele sa se aplece. Dar este adevarat ca odata ce am putut vorbi liber, fiind inca in tara, am inceput si sa ma intreb: la ce bun plecarea?

Libertatea nu e o stare, ci o miscare. Insusi faptul de-a te opune in mod deschis te face liber. Cand traiesti in libertate nu esti liber decat in mod pasiv. Numai sub regimul opresiunii ai prilejul sa te eliberezi, sa faci in asa fel incat libertatea ta sa fie un proces continuu si creator. A trai liber sub un regim opresiv este o senzatie delicioasa: sa fii in mijlocul minciunii, avand certitudinea ca tu nu minti; pe cat de chinuitoare ar deveni atunci senzatia ca va trebui sa cedezi, ca vei fi obligat sa cedezi ispitelor, pe de o parte, teroarei, pe de alta.

Marturisesc ca nu stiu cat as fi rezistat daca as fi ramas in Romania. Forta  “Organelor”, ca masina de corupt sau de zdrobit constiintele, era colosala. Cati au rezistat, nu o luna, nu un an, ci mai mult? Poate ca au existat, dar au fost naturi mai putin sceptice decat mine, oameni ai unor alte iluzii. Dar si aceia, daca nu au murit, au plecat pana la urma. Rationand asa, am continuat ce planuisem, am plecat in exil.

V.M.: Aceasta forta a “Organelor” a reusit sa pateze destinul unor intelectuali romani de prestigiu. Unii dintre ei au disparut de pe scena publica, altii insa nu. Asteptand de multa vreme pasul lor in spate, si acesta nemaivenind, credeti ca ar trebui sa adoptam o atitudine mai radicala in privinta lor?
 
A fi fost turnator indica o slabiciune morala care te face impropriu pentru a ocupa anumite functii inalte, ministru, diplomat
 
 
Ion Vianu
Ion Vianu: Trebuie sa fiu clar: faptul ca cineva a fost informator al Securitatii mi se pare condamnabil. Dar, inainte de toate, oprobriul care trebuie sa stea asupra acestor oameni este de ordin moral, nu judiciar. Si aici intervin diverse nuante. Nu poate fi considerat de aceeasi gravitate sa fi semnat un angajament, santajat fiind si fara sa fi dat nici o informatie, sau sa fii, sa zicem, medic turnandu-ti pacientii, dupa ce i-ai tras de limba (exemplul nu este imaginar).

Una este de-a fi fost turnator timp de doi ani intre optsprezece si douazeci de ani, si alta de-a fi slujit cu zel "Organele" toata viata. Intre aceste extreme sunt diferite nuante. Oricum, a fi fost turnator indica o slabiciune morala care te face impropriu pentru a ocupa anumite functii inalte, ministru, diplomat. In ce priveste functiile elective, de pilda deputat, este bine ca alegatorii sa stie ca cel pe care se pregatesc sa-l aleaga a denuntat oameni la Securitate.

Daca nu au nimic de obiectat, sa-l aleaga! Dar si mai bine ar fi sa fie urmat exemplul doamnei Mona Musca (dansa a renuntat sa candideze, pentru a curma orice discutie, dovedind astfel ca, de data asta, refuza orice carierism). Daca totusi se vor gasi candidati fosti informatori, trebuie sa precizam ca sistemul democratic nu se poate impiedica de prea multe oprelisti. Dar reusita unui astfel de candidat va spune ceva despre calitatea electoratului.

Constat ca retorica anti-comunista si anti-securista este oarecum in pana de motor: nu prea convinge. Pe de o parte, trecutul pare nesemnificativ in raport cu prezentul. Oamenii gasesc ca societatea noastra actuala este destul de cinica pentru a ne mai ocupa de viciile societatii trecute.

 
Daca vrem sa combatem un trecut tulbure printr-un prezent tulbure, am pus-o in cui
 
 
Ion Vianu
Ceea ce este o greseala: “Comisia Tismaneanu” a atras atentia in mod oportun asupra perioadei comuniste, in care a functionat un sistem pe drept cuvant criminal. Dar de aici pana la a organiza o vanatoare de vrajitoare este un pas mare. Mai ales cand anticomunistii de profesie sunt persoane cu inima de aur si par de argint care s-au distins printr-o totala tacere in perioada dictaturii.

Cand ar fi putut sa protesteze cu demnitate asumand un risc, cat de mic, au ratat ocazia. Cu regret, trebuie sa constat ca dezbaterea de idei este sufocata de aceasta unica problematica a condamnarii comunismului. Si asta intr-o tara unde toata lumea este convinsa ca ofiterii sub acoperire infiltreaza toata viata politica (“Nici noi nu mai stim cati suntem” suna antologicul lapsus al domnului Mircea Geoana). Daca vrem sa combatem un trecut tulbure printr-un prezent tulbure, am pus-o in cui. Si, sincer vorbind, mi se pare ca pe calea asta suntem angajati.             

PARTIDELE POLITICE SUNT DEPOLITIZATE

V.M.: Se pare ca suntem in fata primelor alegeri uninominale din Romania post-decembrista. Credeti ca va reusi acest nou sistem sa modifice ceva din structura si felul de a gandi al politicienilor romani?
Ion Vianu: Partidele politice actuale traiesc inca sub dominatia conducerilor lor centrale. Spiritul reformei electorale, al promovarii votului uninominal, este acela ca alesii sa fie reprezentantii reali ai alegatorilor. Pentru ca alesii sa fie in mijlocul electoratului “ca pestele in apa” ei ar trebui sa provina din randurile acelui electorat local.

La ce asistam noi azi? Candidatii sunt “parasutati” de la Centru. Cei din conducerea partidului trebuind sa fie neaparat alesi sunt propusi in circumscriptiile  unde calculul hartiei le da cele mai multe sanse. Cu cat candidatii sunt mai putin agreati de conducerile centrale, cu atat sunt trimisi in circumscriptii unde au mai putine sanse. Asta implica si anumite aranjamente mai mult sau mai putin discrete intre conducerile partidelor, peste capul alegatorilor, dar si al candidatilor.

 
Electoratul roman este sau indiferent, sau, in cel mai bun caz, considera alegerile drept un fel de joc de societate in care pariaza, de obicei, pe favorit sau pe candidatul care-i produce asteptarea cea mai lipsita de anxietate.
 
 
Ion Vianu
Pentru a reprezenta in mod ideal populatia locala, partidele politice ar trebui sa fie federatii ale unor partide locale, iar conducerile centrale - simple instante de coordonare ale acestor federatii. Altfel, uninominalul este doar praf in ochi. Insa o asemenea reforma ar presupune, intai de toate, un real interes al alegatorilor pentru politica. De la periferie, si nu de la centru, va veni, daca va veni, reforma reala a ceea ce se numeste, oarecum pompos, “clasa politica”.

In realitate, electoratul roman este sau indiferent, sau, in cel mai bun caz, considera alegerile drept un fel de joc de societate in care pariaza, de obicei, pe favorit sau pe candidatul care-i produce asteptarea cea mai lipsita de anxietate. “Un vot pentru linistea noastra” a fost cel mai abil slogan electoral din cate au fost elaborate in Romania post-comunista.

In afara de asta, candidatii n-ar trebui apreciati pentru discursurile pe care le fac. Promisiunile electorale fabuloase sunt un simplu joc retoric, si asta nu numai in Romania. Candidatii ar trebui votati pe criteriul ca sunt direct cunoscuti de votanti, prin personalitatea lor, prin actele lor anterioare, concrete, in favoarea cetateanului.

Ideea unei “Aliante Civice” ar trebui reluata, inteleasa in acest sens. Dar asta ar presupune o populatie activa, angajata, solidara. Pe termen lung, are viitor in Romania acel partid care va sti sa-si formeze organizatii locale cu radacini bine implantate in solurile locale, partide cu structura federativa. In lipsa acestora demagogia va fi mereu preponderenta.

V.M.: Intotdeauna ati avut un interes solid pentru politica. Astazi se vorbeste insa despre intrarea intr-o epoca post-politica in care ideologiile nu mai sunt atat de importante. Populatia in general, si tinerii in special, pun din ce in ce mai putin accent pe importanta politicului. Si nu doar in Romania. Pe seama cui puneti aceasta lipsa de interes?
Ion Vianu: Dezinteresul pentru politica este, pentru a ma exprima in termeni medicali, un “sindrom” care poate proveni din multe cauze. El apare in statele cu sisteme politice bine rodate – in Satele Unite, in Elvetia, pentru a nu da decat doua exemple – dar si in tarile care au avut in trecutul recent un regim totalitar si in care trezirea la democratie se face cu incetul. Nu mai e nevoie sa spun din ce categorie face parte Romania. Dar nu trebuie pusa slaba atentie acordata politicului exclusiv pe seama unui electorat somnolent.

Ce este o decizie politica? – una care se face nu numai in virtutea ratiunii ci, mai ales, pornind de la un sistem de valori. De pilda, ce ne poate face sa decidem ce este mai important intr-o societate: libertatea sau dreptatea? – Liberalismul va considera ca libertatea are intaietate, socialismul, dimpotriva, va proclama prioritatea dreptatii sociale.

 
Partidele politice seamana mai mult cu un sistem de nasii si de cumetrii, vaste organizatii de “clanuri” cu multiple antene
 
 
Ion Vianu
Publicului, electoratului, ii ramane sa arbitreze intre aceste doua tendinte. La noi (dar nu numai la noi), partidele politice ele insele sunt depolitizate. Seamana mai mult cu un sistem de nasii si de cumetrii, vaste organizatii de “clanuri” cu multiple antene. Singurul partid care profeseaza o doctrina articulata este partidul Liberal, dar nici el nu este scutit de arborescentele mentionate.

Este clar ca, printre alegatori, numai cei ce joaca acest joc vor fi interesati de viata politico-clanica. Restul se vor refugia in apolitism si chiar daca vor vota, eventual, o vor face sub influenta, fara convingeri articulate. Pe termen lung, acest tip de atitudine este daunator. El duce la dezvoltarea unor forte oculte, la captarea puterii de catre intriganti si profitori.

Revin asupra raspunsului anterior: politica se face de jos in sus. Politica incepe in comune, in municipalitati. Democratia se construieste pe o baza cetateneasca solida, nu prin discursuri de la Centru. Mai trebuie spus ca activitatea politica nu  este unica forma de participare la viata sociala. Nu trebuie sa asteptam totul de la politica. Viata unei comunitati se poate ameliora si prin alte initiative decat cele politice.

SOCIETATEA NEINCREDERII

V.M.: Dar Romania este o tara dominata in mare masura de initiativele politice sau cele ale mass-media. Organizatiile societatii civile sunt concentrate cu predilectie in capitala, iar in rest domnesc organizatiile de tineret ale partidelor si una-doua organizatii studentesti prin care tinerii pleaca cu burse in Europa. Vorbiti despre alte initiative, dar ele nu exista inca... de ce? Ce mecanisme de biochimie sociala ne lipsesc pentru aparitia unor astfel de coagulari sociale?
Ion Vianu: O mare parte a fortelor vii ale natiunii se gaseste in strainatate. Emigratia, element indispensabil al echilibrului social, este in acelasi timp si un element de anemiere continua a societatii. Nu ramane mai putin adevarat ca tara continua sa existe si sa produca. Am impresia ca romanii au fost atat de dominati de factorul politic in timpul dictaturii incat nu au devenit constienti ca libertatea nu presupune doar exprimare, dreptul de-a critica, dar si cel de-a se organiza…

Observ ca neincrederea in cuvantul dat, suspiciunea permanenta ca indaratul cutarei actiuni sau declaratii s-ar putea ascunde o intentie rauvoitoare s-au generalizat. Traim intr-o societate a neincrederii. Si intr-una din ce in ce mai putin solidara, din ce in ce mai individualista. Chiar si sociabilitatea romaneasca, proverbiala, este pe cale sa se topeasca.

 
Traim intr-o societate a neincrederii. Si intr-una din ce in ce mai putin solidara
 
 
Ion Vianu
Nu mai ai curajul sa mergi la cineva neinvitat. Oamenii comunica din ce in ce mai putin. De acest virus occidental, necomunicarea, ne-am contaminat si noi. In schimb, ne contagiem mai greu de anumite calitati ale acestei lumi, respectul cuvantului dat. Solidaritatea e un cuvant pentru prosti.

Pentru mine, binele va incepe cand toata lumea o sa curete trotuarul din fata casei cand a nins, dar si pe acela al vecinului bolnav sau batran. Pentru a reveni la intrebare, cred ca increderea poate fi restabilita pornind de la grupuri mici, de la solidaritatile locale. Nu stiu daca e posibil, dar aceasta este sansa noastra. Perspectivele trebuie sa fie largi, dar totul incepe cu grija pentru proximitate. “Gandeste global, actioneaza local” a spus cineva. 

V.M.: Domnule Ion Vianu, sunt ispitit sa va intreb care este acel principiu de la care nu ati abdicat niciodata de-a lungul vietii, dar voi particulariza intrebandu-va ce a fost mai important pentru dumneavoastra: libertatea sau dreptatea?
Ion Vianu: Cand eram adolescent mi-am jurat sa raman entuziast si increzator in valorile tineretii, in spontaneitate, in puterea de creatie. Imi spuneam: "sa nu devii niciodata un batran inacrit". Sper sa-mi pot duce la capat fagaduinta pe care mi-am facut-o atunci.

Pentru mine, libertatea este mai importanta decat dreptatea. Daca libertatea lipseste, dreptatea se converteste in despotism, iar acesta duce la suprema nedreptate, la calcarea in picioare a demnitatii omului. Dar o libertate care nu este in relatie cu dreptatea, care nu o are in vedere ca finalitatea ei ultima, duce la anarhie si la domnia arbitrariului. Cele doua valori sunt complementare.

















6593 vizualizari

  • +3 (5 voturi)    
    Foarte frumos "Hotview" (Luni, 29 septembrie 2008, 19:37)

    johnesku [anonim]

    Felicitari pentru interviul extraordinar cu Ion Vianu. Calitatea articolului este excelenta iar redactarea foarte atenta si ingrijita m-a surprins placut.
  • -1 (3 voturi)    
    resolvare (Luni, 29 septembrie 2008, 19:55)

    anonim [anonim]

    chiar nu gaseam o expresie care sa inlocuiasca
    starea de prostie generalizata:

    "virusul occidental al necomunicarii"

    .
  • +2 (4 voturi)    
    Frumoasa radiografie ... (Luni, 29 septembrie 2008, 19:59)

    mihai [anonim]

    ne prezinta cu mult inteles cateva aspecte ale realitatii sociale romanesti. Totul este adevarat, la fel cum adevarata este si neputinta noastra actuala de a ne rezolva problemele. Totul pare ca si cum in fenomenul coruptiei, acele clanuri oculte tranzactioneaza o marfa speciala-statul. De aici impresia generala ca societatea nu poate fi condusa sau ca este tara nimanui. Si efectele.
  • +2 (4 voturi)    
    Bravo (Luni, 29 septembrie 2008, 20:54)

    Zavalita [anonim]

    Bravo, un interviu excelent.
    Roman din diaspora fiind vad si eu lucrurile cam in acelasi fel.
  • +1 (3 voturi)    
    virusii occidentali (Luni, 29 septembrie 2008, 21:22)

    gulag [anonim]

    Medicul Vianu a folosit un termen tehnic pentru a exprima o stare de fapt descrisa in limbajul de toate zilele cu actiunea de a fierbe si pe alte meleaguri cu apa. Iar trairea pasiva a libertatii deja instaurate este de fapt raiul la care viseaza mai toti oamenii. Jindul dupa actiunea de a se elibera eu l-am substituit cu deceptia de a constata ca obiectul sperantelor de neimplinit este plasmuit de fapt din acelasi material (rahat), numai altfel vopsit. Cat timp nazuiesti, ai macar speranta.
  • +1 (3 voturi)    
    Felicitări!!! (Luni, 29 septembrie 2008, 22:28)

    Paganel [anonim]

    Foarte bun interviu! Iată că se poate vorbi/scrie despre politică şi altfel, fără partizanate dar nu "apolitic". Implicarea în "viaţa cetăţii" înseamnă să ai spirit civic, să te intereseze dacă în satul/comuna/târgul/oraşul/municipiul în care trăieşti este curat, dacă există respect pentru fiecare om şi pentru munca lui, dacă personalităţile (şi nu "personulităţile"!) sunt respectate şi apreciate la adevărata lor valoare. Spirit civic şi implicare activă însemnă să ne pese cum arată şi trotuarul unui bulevard dar şi al ultimei străduţe şi casa scării blocului în care locuim sau bătătura din faţa curţii personale întocmai ca şi locuinţa pe care o gospodărim. Spirit civic înseamnă să fii şi gospodar, care nu ţipă că a face "muncă patriotică" la curăţat spaţiile verzi e o "treabă comunistă" (nu comuniştii au inventat spiritul gospodăresc şi nici bunul-simţ). Spiritul civic coexistă fericit şi se îmbină cu moralitatea, cu "frica de Dumnezeu" (indiferent de care divinitate vorbim când pomenim "forţa binelui suprem"), acea "frică", care, departe de a "paraliza" omul, îl fereşte să facă rău şi-l stimulează să facă bine, cu bucurie în suflet şi în ochi. Pentru asemenea spirit civic şi pentru civilizaţie/civilitate este, însă, nevoie de educaţie. Educaţia o pot face mentorii, modelele. Oare mai există în ţara asta aşa ceva?
  • +1 (1 vot)    
    este OK (Marţi, 30 septembrie 2008, 0:02)

    Daniel trezitu [utilizator]

    Este atât de greu să amestecăm totul, generaţii, politici economice, revoluţii...copii de azi aparţin altei lumi şi care este atât de depărtată de cea a bunicilor ca viespea de albină; şi noi totuşi nu încetăm a crede că toate de fapt dau miere.
  • +1 (3 voturi)    
    apreciere (Marţi, 30 septembrie 2008, 7:41)

    Petre Anghel [anonim]

    Interviul este de un remarcabil profesionalism. Raspunsurile doctorului Ion Vianu sunt mai mult decat corecte, au maturitatea omului de cultura si intelepciunea unui traitor responsabil. Felicitari!
  • 0 (2 voturi)    
    facatura stiuta dupa retete stiute (Marţi, 30 septembrie 2008, 8:35)

    nicolaeiugabrad [anonim]

    Ce pretiozitate imbecila cu idei stiute si revolte
    bine gindite. Vorbarie de trei lei invelite in staniolul ignorantei insului care semneaza cu nume de robot.
  • +2 (4 voturi)    
    Felicitari (Marţi, 30 septembrie 2008, 8:46)

    Valentinz [hotnews.ro]

    Felicitari Vlad Mixich si Hotnews pentru interviu.
  • -1 (3 voturi)    
    Eu cu cine votez? (Marţi, 30 septembrie 2008, 9:46)

    Libre-pensee [utilizator]

    Eu cu cine votez?

    Secularismul este marele aliat al libertăţilor personale, diferenţa dintre civilizaţia occidentală şi întunericul medieval. În crunta lor incultură politică şi istorică, parveniţii ajunşi guvernanţi/parlamentari sunt dispuşi să sacrifice acest stâlp al modernităţii pentru câteva voturi în plus.

    PD-L

    Printre cele mai controversate teme prezentate de liderii PD-L a fost intenţia ca, pe viitor, Biserica să devină o componentă mult mai activă în actul de guvernare.

    Mai precis, ajutoarele sociale să nu mai fie împărţite păturilor defavorizate prin Ministerul Muncii, ci prin intermediul Bisericii. „În România de astăzi, dacă aloci 10 lei ca ajutor social, la beneficiar vor ajunge doar 4-5 lei, pentru că 5-6 lei se pierd în hăţişul birocraţiei şi al corupţiei. Dacă aceiaşi 10 lei îi dai Bisericii pentru a-i administra, poţi fi sigur că toţi cei 10 lei vor ajunge la cei care au nevoie de ajutor“, a explicat liderul PD-L, Emil Boc.

    PNL

    Dorim sa propunem bisericilor din Romania o formula de salarizare care sa reia formula din perioada interbelica, cand salariile preotilor erau similare cu salariile profesorilor. Propunem aceasta formula de salarizare care face un gest de reparatie si dreptate sociala si confera preotului un statut demn in comunitatea in care traieste”, a declarat Vosganian la iesirea de la sedinta Biroului Permanent Central al PNL.

    Un pas mic pentru politicieni, un mare pas înapoi pentru România. Văd că vor să ne întoarcem la perioada interbelică. Probabil că la următoarele alegeri ne vor propune să revenim la soluţia feudală a evului mediu, când Biserica ungea domnul drept stăpânul pământurilor şi locuitorilor ţării.

    P.S.: Ştiţi vreo cale prin care să le aducem la cunoştinţă acestor partide dezaprobarea tinerilor raţionalişti faţă de jocurile lor imbecile?
    • 0 (0 voturi)    
      cam greu (Miercuri, 1 octombrie 2008, 14:52)

      cocosila [utilizator] i-a raspuns lui Libre-pensee

      pana la partide te mananca societatea civila ,iar aceasta societate civila are idoli si formatori de opinie un soi de neo-trairisti care sunt inca ametiti de retorica gurului lor ,noica ...ma refer,desigur la cuplul liiceanu - plesu dar si patapievici si altii... cu totii cauta raspunsuri la intrebarile lor invechite pe cai fosilizate in directia platon-aristotel-ortodoxie-isihasm-romania-morala-adevar-tralala...

      formatorii de opinie sunt,daca nu crestini ortodocsi declarati cel putin teisti...
  • +1 (1 vot)    
    Oh! (Miercuri, 1 octombrie 2008, 23:16)

    Daniela [anonim]

    O lume plina de baieti destepti cu fite. Mare interviu, ce sa spun.


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version