Romanul Sexagenara si tinarul apartinand scriitoarei Nora Iuga a fost tradus in limbile bulgara, franceza si slovena. Acest lucru vine dupa ce anul trecut Norei Iuga i-a aparut in germana o antologie selectiva din volumele de poezie, intitulata Capricii periculoase. Capricii periculoase (Gefahriche Launen) este cea de-a doua carte semnata Nora Iuga care este tradusa in Germania, dupa Autobuzul cu cocosati (Der Autobus mit den Buckligen), aparuta in 2003, ambele publicate de editura germana Klett-Cotta.
In mai 2007, Norei Iuga i-a fost decernat premiul Friedrich-Gundolf.de catre Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung, pentru contributia la raspindirea culturii germane in lume.
Volumul Sexagenara si tinarul a fost recompensat in 2000 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si reeditat in 2004 de Polirom, informeaza editura.
In Bulgaria, Sexagenara si tinarul a aparut deja la Paradox Publishing Group, in traducerea Vaninei Bojicova si a beneficiat de sprijinul programului pentru traduceri in strainatate al Institutului Cultural Roman. Cartea se afla in curs de aparitie in Franta, la Editura Atelier de l’Agneaux si in Slovenia, la Editura Beletrina din Ljubljana.
Nora Iuga marturiseste: „Eu nu fac parte din categoria scriitorilor care spun ca scriu numai pentru ei. E o fatarnicie in chestia asta. Eu, in momentul cind scriu, chiar ma gindesc la cel care ma citeste. Si, cind imi formulez o propozitiune, chiar imi zic: «Dar oare asta iar placea?».“
Nora Iuga (Eleonora Almosnino) s-a nascut la Bucuresti pe 4 ianuarie 1931. A urmat cursurile Ursulinenkloster – Institutul Catolic de Maici din Sibiu, unde a ramas timp de trei ani.
„La 13 ani, sigur ca-ti poti imagina orice. Din cauza asta, da, poate a fost usor traumatizant. Insa maicutele nu erau foarte austere, nu ne faceau o educatie spartana. Erau mult mai ingaduitoare, mai democrate, mai generoase. In liceele romanesti era o strictete mult mai mare decit la Institutul Catolic”, marturiseste scriitoarea.
Nora Iuga este licentiata a Facultatii de Filologie, specializarea Germanistica, Universitatea din Bucuresti (1953) unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu si George Calinescu.
„Amindoi erau extraordinar de interesanti si ne-au dat poate la fel de mult fiecare in felul lui. Intre ei doi erau niste diferente mari. Vianu era marele pedagog, intr-un fel de scoala germana, extraordinar de riguros, de precis. Cursurile sale nu erau atragatoare, nu aveau verva, dar erau extraordinar de bine fundamentate. Dupa Vianu se putea invata teribil. Dupa nebunul de Calinescu... Calinescu era un spectacol permanent. Acolo primeai totul pe cale emotionala, nimic pe cale rationala. Era in stare sa treaca de la Goethe la Leopardi. Si sa ne duca prin fel de fel de curente literare de care n-auzise nimeni. Daca voiam sa ne notam ceva, era nenorocire!“, isi aminteste Nora Iuga.
Intre 1954 si 1955 lucreaza ca profesoara de limba germana dupa care urmeaza o perioada mai lunga, intre anii 1955-1969, cand este bibliograf la Biblioteca Centrala de stat. Din 1969 pina in 1977, o gasim pe Nora Iuga redactor la Editura Enciclopedica. Intre 1977 si 1986, publica in revista „Volk und Kultur”.
Nora Iuga este cistigatoare a trei premii ale Uniunii Scriitorilor, in 1981, pentru volumul de versuri Opinii despre durere, in 1994, pentru romanul Sapunul lui Leopold Bloom, si in 1998, pentru traducerea romanului Die Blechtrommel, Toba de tinichea, de Gunter Grass.
Din 1971 este membra a Uniunii Scriitorilor si membra PEN-Club. Din anul 2000 detine functii de conducere in Uniunea Scriitorilor: secretara a Sectiei de Poezie (initiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”) 1999-2002, membra in Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor 2002, membra in Biroul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 2002. A tradus din E.T.A. Hoffmann, August Strindberg, Knut Hamsun, Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Ernst Junger, Gunter Grass (Toba de tinichea), Elfriede Jelinek, Oskar Pastior, Herta Muller, Aglaja Veteranyi, Ernest Wichner.
Volume de poezie – Vina nu e a mea (1968), Captivitatea cercului (1970), Scrisori neexpediate (1978), Opinii despre durere (1980 – volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Inima ca un pumn de boxeur (1982; 2000, editie definitiva), Piata cerului (1986), Cintece (1989), Dactilografa de noapte (1996), Spitalul manechinelor (1998), Capricii periculoase (1998), Autobuzul cu cocosati (2001) – si de proza – Sapunul lui Leopold Bloom (1993), Sexagenara si tinarul (2000; 2004, Polirom – roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Fasanenstraße 23 – O vara la Berlin (2001), Lebada cu doua intrari (2004) –, precum si a poemului-roman Fetita cu o mie de riduri (2005 – volum distins cu premiul revistei Cuvintul).
La Polirom au aparut romanele Sexagenara si tinarul (colectia Fiction Ltd., 2004) si Sapunul lui Leopold Bloom (Fiction Ltd., 2007), in timp ce la Editura Cartea Romaneasca i-a aparut volumul Fetita cu o mie de riduri (2005), informeaza editura.
