Prozatorul Dan Lungu a fost dublu nominalizat la editia de anul acesta a premiilor Festivalului "Literatures Europeennes", eveniment ce are loc in localitatea franceza Cognac, in perioada 20-23 noiembrie. Dan Lungu a fost nominalizat la Premiul "Jean Monnet" pentru literatura europeana, alaturi de alti noua autori, si la Premiul "Jean Monnet" pentru tinerii scriitori europeni, alaturi de alti doi autori, in principal, datorita traducerii in limba franceza a romanului Sint o baba comunista! ( Je suis une vieille coco!), volum publicat de Polirom in 2007.

Juriul Premiului "Jean Monnet" pentru literatura europeana, condus de o personalitate de marca a literaturii franceze – scriitorul si criticul Gerard de Cortanze–, a dat publicitatii pe 6 iunie lista celor 10 autori europeni selectati anul acesta in competitie. Prezenta lui Dan Lungu a fost calificata drept o adevarata supriza, intrucit Lungu va avea onoarea de a fi primul reprezentant al tarii noastre din istoria competitiei literare, iar meritul apartine acestui volum "care prezinta cu ironie Romania in epoca Ceausescu". Traducerea in limba franceza a romanului Sint o baba comunista! – Je suis une vieille coco!, a fost realizata de Laure Hinckel si publiocata de Editura Jacqueline Chambon in februarie 2008.

Potrivit Polirom, alaturi de Dan Lungu, in competitie se mai afla Milena Agus, Italia, Sebastien Faulks, Marea Britanie, Susan Fletcher, Marea Britanie, Frode Grytten, Norvegia, Miljenko Jergovic, Bosnia, Friederike Mayröcker, Austria, Sergi Pamies, Spania, Daniele Sallenave, Franta, Sandro Veronesi, Italia. Cartile acestora au aparut la unele dintre cele mai importante edituri franceze, cum ar fi Flammarion, Gallimard si Grasset.

Volumul lui Dan Lungu, Sint o baba comunista! va fi tradus si in limbile germana si spaniola, dupa ce a aparut in luna aprilie a acestui an si in limba maghiara. Prozatorul Dan Lungu este unul dintre cei mai "exportati" scriitori romani contemporani, cartile sale facand obiectul a nu mai putin de 24 de contracte de editare in strainatate, informeaza Polirom. Lungu face parte din grupul de scriitori romani invitati la "Les belles etrangeres", iar primul sau roman, Raiul gainilor, a aparut de asemenea in franceza la Editura Jacqueline Chambon, in 2005.

Creat in 1995, Premiul "Jean Monnet" pentru literatura recompenseaza un autor european pentru un roman sau un volum de povestiri scris sau tradus in limba franceza. A fost cistigat de scriitori celebri precum J. G. Ballard (2005), Jorge Semprun (2001), Arturo Perez-Reverte (1997) sau Antonio Tabucchi (1995).

Din juriu face parte si un roman – dramaturgul Virgil Tanase. Membrii juriului sint fie scriitori, fie critici sau jurnalisti ce reprezinta institutii prestigioase de presa –"Le Soir", Bruxelles, Radio France Internationale, "Le Monde", "La Repubblica" (Italia), Radio France Inter, "Le Monde des Livres", "Le Figaro litteraire".

Premiul "Jean Monnet" pentru tinerii autori europeni a fost initiat in 2006 si este al doilea din cadrul Festivalului "Literatures Europeennes" la care a fost nominalizat Dan Lungu alaturi de alti trei autori. Scopul acestei competitii este acela de a descoperi noua generatie de autori care publica in Europa si de a dezvolta lectura de placere a liceenilor.

Interviu realizat de George Onofrei, redactor sef al Suplimentului de cultura al editurii Polirom, prozatorul Dan Lungu declara "Poate reusim si in literatura sa facem ceea ce a reusit filmul"

(fragment din interviu)

Cum ati primit vestea acestor doua nominalizari?

Prima surpriza legata de aceasta carte e ca a fost tradusa extrem de repede in limba franceza. A fost din punct de vedere personal o mare realizare. Iar nominalizarea la acest premiu care a fost luat de-a lungul timpului de nume asa de mari este in sine o mare surpriza. Este un premiu care are o rezonanta europeana.

Este pentru prima data cind un roman ajunge pe aceasta lista de zece nume...

Probabil ca a contat pentru acesta nominalizare foarte mult prezenta mea in programul "Les Belles Etrangeres", aparitia in Franta a primei mele carti, Raiul gainilor, apoi cea de-a doua, o anumita familiarizare a criticilor cu ceea ce am scris. De fapt, e un fel de normalitate, aici trebuie sa ajungem pentru ca scriitorii romani incep sa fie tot mai publicati in strainatate si, inevitabil, sint nominalizati la premii si poate chiar le vor cistiga. Poate reusim si in literatura incet-incet sa facem ceea ce a reusit filmul, ca autorii romani sa ia mari premii in strainatate si asta sa-i faca mai cunoscuti in folosul lor si in folosul imaginii Romaniei pina la urma.

Nu sinteti din tagma acelor solitari care vor sa reuseasca doar prin sine? Credeti in succesul unei literaturi mai degraba prin grup decit prin individualitate?

Cred ca intr-o epoca a mondializarii, a interdependentelor nu reusim doar prin forta individuala. Nu spun ca e imposibil, dar sint in general accidente acestea. Reusita oricarui autor sau regizor roman se bazeaza pe reusitele celui de dinaintea lui. Si, pina la urma, e o constructie colectiva si fiecare beneficiaza intr-un fel de ceea ce au facut ceilalti inaintea lui.

Se spune ca ati gindit Sint o baba comunista! special pentru piata franceza. Este adevarat?

E mult spus ca a fost conceput pentru piata franceza. Dar primul impuls a venit din partea editoarei mele din Franta, Jacqueline Chambon, care isi dorea un al doilea volum din Raiul gainilor. Si i-am spus ca e imposibil, dar ca am deja in minte un roman pe o idee asemanatoare, in care unele personaje trec dintr-o parte in cealalta. Am scris Sint o baba comunista! si, mai important decit faptul ca editoarea mea mi-a dat acest impuls, e ca mare parte din roman l-am scris la Paris. Asta poate imi da o anumita distanta, detasare fata de ceea ce scriu si poate fi confundat cu un fel de concesie pentru publicul strain. Dar nu cred ca e vorba de o adaptare a discursului, ci pur si simplu a scrie un roman despre Romania fiind in strainatate. Si contextul psihologic este, evident, altul.

Probabil ca anul viitor vom avea Sint o baba comunista! si pe marile ecrane. Ce asteptari aveti?

Eu am mare incredere in Stere Gulea, e un subiect care i se potriveste foarte bine. Ceea ce astept in primul rind este sa nu fie un film ideologizat. In momentul in care vorbim despre nostalgii, despre nostalgia comunismului, putem intelege lucruri... ciudate. Or, eu nu sint un nostalgic, iar intelegerea comunismului nu vrea sa insemne, fereasca Dumnezeu!, o intoarcere la comunism. Dar vrea sa insemne o comunicare cu cei mai in virsta, o comunicare cu istoria, dar in nici un caz o repetare a ei.