In epoca Youtube, in care exista camere de filmat chiar si pe cel mai banal telefon, el face poze una dupa alta, pe care apoi le aranjeaza succesiv, creand mici filmulete de buzunar (flipbook) pe care le poarta cu el, pe jos, prin toata Germania, si le arata cui vrea sa le vada. Acum a ajuns si in Romania iar sfarsitul de saptamana l-a petrecut la Cluj. Volker Gerling este un tanar cineast berlinez care infrunta timpul cu un aparat de fotografiat si spatiul cu propriile picioare.

Volker e un filozof al imaginii, un artist si un bun povestitor. Doarme in cort, castiga din cinema-ul de buzunar pe care-l face, atat cat sa traiasca si cauta in fiecare clipa poezia unui chip, a unui loc, a unui timp. Volker e altfel decat restul lumii pentru ca merge impotriva ritmului ei trepidant, ii sfideaza marile tentatii si chiar se joaca cu ea.

Caut firescul

„Acum zece ani ma intrebam daca nu pot sa fac filme cu aparatul de fotografiat. Raspunsul mi-a venit cand ma plimbam prin padure cu o prietena. I-am spus sa se ascunda dupa un copac, sa iasa de acolo si sa faca o mica plimbare pana la celalalt copac. Vroiam sa fotografiez scena, dar am uitat sa-i spun si dupa care parte a copacului sa iasa. Am strigat la ea, iar ea a inceput sa planga, dupa care mi-a intors spatele si s-a indepartat prin padure. Eu ii facusem pozele, 36 de fotograme succesive. Este primul meu film de buzunar, iar reactia spontana a fetei m-a invatat sa caut firescul, comportamentul liber, natural al omului in toate filmuletele mele de atunci incoace”, povesteste artistul german.

Cinema cu intrare gratuita

Dar cum i-a venit ideea unui cinematograf? In mod firesc, la fel ca personajele filmelor sale: “Dupa ce am lucrat o vreme in laboratorul meu de acasa, (fotografiam prin Berlin si aratam filmuletele prin baruri si cafenele), m-am gandit ca trebuie sa ies cu ele spre oameni. Atunci am luat o tava din bucatarie, i-am legat o curea si, cu acest cinema pe burta, am pornit pe jos, spre Basel. La cinematograful meu intrarea e gratuita dar, daca vrei, platesti la iesire. Merg prin sate si arat filmuletele cui vrea sa le vada: unui politist, unei barmanite, unor copii, unui sofer sau unui batran. De cele mai multe ori, vizitatorii mei devin si subiecte pentru alte filme. De fiecare data am o conversatie interesanta cu ei, iar la sfarsit le dau un exemplar al fotografiilor.”

A filmat trecerea anotimpurilor

Volker a stat o data 17 ore in fata unui bloc ca sa surprinda inserarea, aprinderea becurilor si stingerea lor la culcare, reaprinderea luminilor spre dimineata si apoi, revarsatul zorilor peste blocul acela din Berlin. “Era o noapte de noiembrie, rece. Dar trebuie sa va spun ca mi-a placut sa mi-o petrec sub cerul librer si nu m-am plictisit deloc.”

A fotografiat succesiv trecerea anotimpurilor peste acelasi colt de verdeata de langa niste case berlineze. “Interesant la filmuletele mele este faptul ca pot comprima sau dilata timpul. Ca pot sa-i dau ritmul de mine dorit. Cinematografia moderna se lupta sa comprime spatiile dintre fotograme.Eu mizez pe ce cream noi, cu mintea noastra, ca sa umplem acele goluri.”

Artistul a mers pe jos sute de kilometri. “Cineva spunea: graba aduce moarte. Eu vreau sa vad, deci nu ma grabesc”, explica Volker.

Filmul dintre milenii

A facut drumul cu cinematograful sau itinerant de la Berlin la Basel si inapoi, de la Berlin la Koln si inapoi. La inceput este privit cu suspiciune de localnici: un vagabond sau un artist sarit de pe fix! Apoi le devine simpatic, iar dupa ce vad filmuletele inteleg ca povestea lui este despre ei. Atunci il invita la ei acasa sau ii fac pachete de drum.

Volker s-a asezat si la cumpana dintre milenii. A stat intr-o intersectie si a fotografiat cinci secunde inainte si sapte dupa. Cele 36 de fotograme au surprins nimicul petrecut la trecerea dintr-un mileniu in altul. Ne rasfoieste o singura data carticica cu fotograme, in viteza. Nu treci dintr-un mileniu in altul de doua ori!

Pana unde merge povestea?

“Il vedeti aici pe Volker la inceputul drumului. Acum zece ani. Aici arata bine, e tinar si fool. Povestea va merge mai departe pana cand in fotografie va arata batran si fool” explica Volker pentru Hotnews.ro

Pentru ca flmuletele lui, trebuie sa va spunem, nu-l iarta nici pe el: il surprind din cand in cand, pentru ca povestea sa fie completa.

Ce este flipbook-ul

Metoda artistica numita ("flipbook") este un cinema, carte si film totodata. Tehnica este mai veche de 200 de ani si poate fi considerata un predecesor al cinematecii. Volker Gerling fotografiaza aceeasi persoana sau obiect cu o diferenta de cateva secunde. Aceste imagini sunt asezate intr-o carte de asa natura incat, in momentul in care sunt rasfoite, creeaza sub ochii spectatorului impresia de film. În cele 36 de imagini pe care artistul le rasfoieste sub o camera de filmat si pe care le proiecteaza pe un ecran se regasesc portrete de oameni si locuri. Pe unele le tipareste. Apoi poate sa le si vanda. Cu 20 de euro bucata.